In memoriam Trei ani fără „mama Zizi“, arheologul de excepţie al Constanţei
In memoriam: Trei ani fără „mama Zizi“, arheologul de excepţie al Constanţei
23 Aug, 2017 00:00
ZIUA de Constanta
2645
Marime text
Trei ani se împlinesc pe 23 august de când reputatul arheolog constănţean Zaharia Covacef (5 iunie 1942 - 23 august 2014) a părăsit această lume, lăsând un gol imens în arheologia românească, nu doar în cea dobrogeană.
Era cel mai bun istoric de artă greco-romană din România şi o profesionistă desăvârşită. Era preţuită de colegii săi, nume consacrate în domeniu, era admirată, respectată şi foarte iubită de arheologii mai tineri pentru care Zaharia Covacef era „mama Zizi“.
Avea 72 de ani când neîndurătoarele Parce au hotărât să-i curme firul vieţii, punând capăt astfel unei chinuitoare suferinţe. Însă chiar şi când făcea tratament „mama Zizi“ nu-şi arăta vârsta şi nici suferinţa. Atâta timp cât sănătatea i-a permis, a săpat fără să se menajeze la Capidava, cetatea sa de suflet de pe malul Dunării, „reşedinţa sa de vară“, cum îi plăcea să spună, unde a petrecut cele mai frumoase „vacanţe“ alături de cele trei fiice ale sale şi de soţul său, Petre Covacef. Inginerul-scriitor, mistuit de dor, şi-a urmat soţia după şase luni, păşind Dincolo, spre Câmpiile Eleusine, pe 4 februarie 2015.
Zaharia Covacef s-a născut pe 5 iunie 1942, la Botoşani, într-o familie de aromâni veniţi din Grecia. Din 1959 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, având ca profesori specialişti de prim rang, precum: Emil Condurachi, Iorgu Stoian, Ion Nestor, Ion Berciu şi egiptologul Achim Popescu. Apoi, după terminarea cursurilor, Zaharia Covacef a activat doi ani în învăţământ. La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) a ajuns la 1 septembrie 1967, fiind angajată de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, ca „îndrumător cu studii superioare“. A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, şef de secţie. La MINAC a lucrat până în ultima clipă, pentru că, deşi pensionară din 2004, continua să vină în micul său birou de la parterul MINAC, unde punea la cale săpături, expoziţii, proiecte, scria studii, articole, cărţi. Pe masa de lucru a lăsat neterminată monografia Tomisului.
Sursă foto: În martie 2013, sub un piersic în floare, în curtea casei arheologilor de la Capidava (Facebook)
Citeşte şi:
O viaţă dedicată arheologiei dobrogene. Zaharia Covacef a încetat din viaţă, la 72 de ani
Era cel mai bun istoric de artă greco-romană din România şi o profesionistă desăvârşită. Era preţuită de colegii săi, nume consacrate în domeniu, era admirată, respectată şi foarte iubită de arheologii mai tineri pentru care Zaharia Covacef era „mama Zizi“.
Avea 72 de ani când neîndurătoarele Parce au hotărât să-i curme firul vieţii, punând capăt astfel unei chinuitoare suferinţe. Însă chiar şi când făcea tratament „mama Zizi“ nu-şi arăta vârsta şi nici suferinţa. Atâta timp cât sănătatea i-a permis, a săpat fără să se menajeze la Capidava, cetatea sa de suflet de pe malul Dunării, „reşedinţa sa de vară“, cum îi plăcea să spună, unde a petrecut cele mai frumoase „vacanţe“ alături de cele trei fiice ale sale şi de soţul său, Petre Covacef. Inginerul-scriitor, mistuit de dor, şi-a urmat soţia după şase luni, păşind Dincolo, spre Câmpiile Eleusine, pe 4 februarie 2015.
Zaharia Covacef s-a născut pe 5 iunie 1942, la Botoşani, într-o familie de aromâni veniţi din Grecia. Din 1959 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, având ca profesori specialişti de prim rang, precum: Emil Condurachi, Iorgu Stoian, Ion Nestor, Ion Berciu şi egiptologul Achim Popescu. Apoi, după terminarea cursurilor, Zaharia Covacef a activat doi ani în învăţământ. La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) a ajuns la 1 septembrie 1967, fiind angajată de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, ca „îndrumător cu studii superioare“. A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, şef de secţie. La MINAC a lucrat până în ultima clipă, pentru că, deşi pensionară din 2004, continua să vină în micul său birou de la parterul MINAC, unde punea la cale săpături, expoziţii, proiecte, scria studii, articole, cărţi. Pe masa de lucru a lăsat neterminată monografia Tomisului.
Sursă foto: În martie 2013, sub un piersic în floare, în curtea casei arheologilor de la Capidava (Facebook)
Citeşte şi:
O viaţă dedicată arheologiei dobrogene. Zaharia Covacef a încetat din viaţă, la 72 de ani
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii