Legături cu Tulcea Pavel Dan, scriitorul căruia i-au fost dați prea puțini ani de viață

 
Pavel Dan s-a născut pe 3 septembrie 1907, în satul Clapa, comuna Tritenii de Jos, județul Cluj.
 
A fost scriitor și reprezentant al transilvanismului literar.
 
Pavel Dan a învățat la liceul românesc „Regele Ferdinand” din Turda, denumit astăzi Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Aici l-a întâlnit pe profesorul Teodor Murășanu și a participat la activitatea Societății de lectură „Titu Maiorescu”.
 
El a fost conducătorul grupului literar al liceului, care a editat, în 1925, propria revistă, intitulată „Fire de tort”.
 
Pavel Dan a fost exmatriculat în ultimul an de liceu, din cauza unui incident școlar discutabil. S-a mutat la Tulcea, iar bacalaureatul l-a luat la liceul basarabean din Ismail.
 
Legăturile sale cu Tulcea au continuat și în următorii ani, când a devenit pedagog la Școala Normală din oraș – perioadă pe care a evocat-o în volumul „Pedagogul”. La Tulcea, el a mai scris partea a doua a jurnalului său, integrat în volumul „Însemnări din viață”, precum și schițele „Priveghiul”, „Noaptea” și „Zborul la cuib”.
 
După finalizarea liceului, scriitorul a decis să se înscrie la facultate. A optat pentru cea de Litere din cadrul Universității din Cluj, secția română-latină, unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe G. Bogdan-Duică și Victor Papilian.
 

În anul 1930 a fost consemnat debutul său literar. Pavel Dan a semnat o recenzie la volumul „Note și impresii” al lui Garabet Ibrăileanu. Recenzia a apărut în revista „Darul vremii”. Tot la această publicație, Dan și-a făcut debutul și ca prozator, cu nuvela „Ursita”.
 
Anul 1931 îl găsea pe scriitor lucrând la liceul din Turda ca bibliotecar și pedagog.
 
A fost și profesor suplinitor la Liceul de băieți „Sfântul Vasile cel Mare” din Bal, catedra și latină și greacă. Acea perioadă l-a determinat să se reînscrie la Facultatea de Litere, secția latină-greacă, în 1932.
 
Timp de doi ani, între 1934 și 1936, Pavel Dan a susținut o activitate literară și publicistică febrilă, pentru revistele ardelene precum: „Gând românesc”, „Darul vremii”, „Abecedar”, „Blajul”, „Pagini literare” etc.
 
Redăm volumele ce i-au purtat semnătura: „Urcan bătrânul” (București, Fundația pentru Literatură și Artă „Carol al II-lea”, 1938); „Iobagii” (București, Fundația Culturală Regală „Regele Mihai I”, 1943); „Scrieri alese” (București, EPSLA, 1956); „Scrieri” (București, Editura pentru Literatură, 1965); „Vedenii din copilărie” (București, Editura Ion Creangă, 1971); „Jurnal” (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1974); „Ultimul capitol” (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976); „Schițe și nuvele” (București, Editura Minerva, 1985).

 
În anul 1936, cu toate că era bolnav și internat, Pavel Dan a scris nuvela „Iobagii”, aceasta câștigând concursul literar al ziarului clujean „România nouă”. Banii obținuți au fost folosiți pentru o călătorie în străinătate în scop medical.
 
Totuși, Pavel Dan a fost sortit să ducă o viață scurtă pe acest pământ. La nici 30 de ani, pe 2 august 1937, scriitorul se stingea din viață.
 
În memoria sa, sculptorul clujean Virgil Fulicea i-a realizat bustul ce se află în fața liceului din Turda unde a studiat. Un liceu din Câmpia Turzii îi poartă numele și are, de asemenea, un bust în față, iar pe peretele casei natale se află inscripția: „De aici a plecat scriitorul Pavel Dan”.


 
Sursă text: dicționar de personalități dobrogene vol. IV, wikipedia, Biblioteca Județeană Cluj
 
Citește și:
Născut la Tulcea Olimpiu Vladimirov, de la absolvent de geologie la o carieră în literatură