Lucrările medicului-artist Monica Stoian Grasa, faţă în faţă cu publicul hunedorean „Geometria Inocenţei“ vorbeşte despre simbolurile unei alte dimensiuni

Până pe 20 octombrie, hunedorenii iubitori de frumos pot admira lucrările artistei constănţene Monica Stoian Grasa, aflate pe simezele EM ART Gallery Deva, subsumate titlului „Geometria Inocenţei“.
 
De profesie medic diabetolog, absolventă a Facultăţii de medicină a Universităţii „Ovidius” din Constanţa (2004), Monica Stoian Grasa - actualmente masterand al Facultăţii de arte, specializarea „Educaţia vizuală prin studiul peisajului şi al figurii” - a oferit publicului hunedorean iubitor de frumos posibilitatea de a-i cunoaşte lucrările, considerate o dantelărie de structuri geometrice şi simboluri.
 
„N-a fost ceva direcţionat într-un sens anume. Nu mi-am dorit să demonstrez ceva anume. Au curs de la sine, de la o lucrare la alta, ca de undeva dintr-o lume din altă dimensiune, o lume pe care poate am cunoscut-o vreodată şi acum a ieşit la suprafaţă, poate că nu. Simbolurile acestea sunt parte din viaţa noastră, fie că suntem conştienţi de lucrul acesta sau nu”, declara la vernisaj dr. Monica Stoian.
 
Care mai apoi a dorit să mulţumească tuturor celor care au făcut posibil acest demers: „Chiar dacă, metaforic vorbind, îmi curge sare de mare prin vene şi am nisip în ADN, la Deva, m-am simţit acasă.
 
Mulţumesc doamnei Ioana Popitiu şi domnului Mircea Popitiu pentru că au făcut această poveste posibilă. Au pus la dispoziţie această galerie minunată, această «peşteră» modernă, pe pereţii căreia noi ne putem striga existenţa aşa cum primii oameni atingeau pereţii peşterii cu palmele murdare de culoare sau îi scrijeleau pentru a-şi face simţită prezenţa.
 
Mulţumesc domnului Volodia Macovei pentru cuvintele frumoase, îi sunt recunoscătoare.
Mulţumesc celor doi oameni minunaţi care ne-au oferit o splendidă legănare înaltă a sufletului, prin muzica lor. Mulţumesc fiecărui om care a fost acolo, lăsând pentru câteva clipe marele timp să curgă fără el şi a ales să se conecteze la această minunată dimensiune a artei.
Ceea ce simţim nu ne poate lua nimeni. Să nu vă fie frică să simţiţi!”.
 

Artista Monica Stoian, în presa hunedoreană

 
Despre artistul vizual Monica Stoian, cotidianul ZIUA de Constanţa a relatat cu prilejul proiectului cultural „Gestul în desen/Desenul pe pânză”, ce a avut loc în luna iunie la Muzeul de Artă din Constanţa şi al cărui iniţiator a fost maestrul gravurii româneşti Florin Stoiciu.


 
De data aceasta, supunem atenţiei cititorilor pasionaţi de frumos o excelentă cronică de artă oferită de redactorul-şef al magazinului multimedia „Independent HD”, Volodia Macovei:
„«Geometria inocenţei» - acesta este titlul expoziţiei Monicăi Stoian Grasa de la EM ART Gallery - reprezintă un pariu curajos şi deloc simplu între artistă şi structurile reci ale unei grafici ce trebuie îmblânzită până la a deveni artă şi mesaj viu. Un pariu câştigat în importantă măsură, în această primă etapă a tatonărilor.
 
La o privire sumară, îndemnările Monicăi Stoian cu liniile pot să pară doar un joc interesant, complicat, un război al construcţiilor multiplicându-se concentrice punctelor de fugă, o alergare dirijată a câtorva simboluri de sinteză, originare, evident geometrice. Dar lumea complicată, supra-geometrizată - dacă pot spune aşa abundenţei perfecţioniste – din lucrările Monică Stoian ascunde cel puţin încă o lume, definită de un alt limbaj decât cel matematic. Sub sita, uneori obositor de deasă, a micro şi macro structurilor respectând geometrii pure, apare un poem larg al închinării, o decoraţiune sistematică de templu.
 
Această lume nouă, ascunsă febril sub răceala geometriilor iniţiale, are ca miez al multiplicării aura sfinţilor, lumina care încadrează egal pe toţi cei care sunt păstrători de credinţă şi pioşi degustători ai esenţelor morale şi spirituale. Iar natura, singurul spaţiu potrivit sfinţeniei, devine la Monica Stoian broderie delicată pe vălul mare al lumilor. O broderie prin care se întrevăd întâlnirile mulţimilor, căutările individului generic, drumuri şi trepte, orizonturi.
 

Să transporţi umbra unei sticle decorative în umbra sfântului pregătit să urce în icoană şi să faci din asta o definiţie de folosit în propriu-ţi limbaj artistic: iată un exerciţiu de subtilitate stilistică pe care Monica Stoian îl repetă obsesiv în lucrările sale. E un exerciţiu de subtilitate care prinde, aşa cum e folosit de artistă, e elegant şi are capacitatea de a dezvolta poveşti integrale despre viaţă şi căutările fiinţei.
 
De la această aşezare în straturi a lumilor şi limbajelor pornesc lucrările Monicăi Stoian şi asta e modalitatea în care vrea să ne spună, deodată, o mulţime de lucruri: doar că trebuie să urmărim în linişte, cu atenţie, şi nu aşa cum ne-ar îndemna zarva veselă de la prima privire aruncată asupra lucrărilor. Monica Stoian nu descoperă inocenţa, despre care vorbeşte în titlul expoziţiei, în căutările sale printre simboluri, ci chiar în propria sa fiinţă: ea este inocenţa care îşi reflectă geometriile pe hârtie printr-o respiraţie nealterată de timp, oprită la jocurile copilăriei.
 
Mi-au plăcut jongleriile cu punctele de fugă, cu perspectiva, dar şi încercările de redimensionare a structurilor, de la schiţete largi, cu înţelesul lor, până la furnicarul amintind de fractali în anumite secvenţe. Mi-a plăcut şi entropia fantastică din unele lucrări, uşor de ghicit în stare aproape liber-gazoasă a unor module din structuri.
 
Una peste alta, deşi aparent supuse unei reglementări milităresc- geometrice, lucrările Monicăi Soian Grasa au filosofie proprie, religiozitate şi, paradoxal, o doză sănătoasă de fantastic din cel mai modern, un fantastic răcoros aducând bine cu amestecul descumpănitor estetic pe care îl propun noile generaţii, cele care au uitat deja şi de postmodernism.
O expoziţie deosebită, o artistă elegantă şi dăruită, aflată la începutul unui drum care se anunţă captivant prin provocările sale.
Un salut cald să oferim, aici, şi chirurgului Romeo Traian Dumitrescu, cel care a dăruit evenimentului, cu vioara sa şi acompaniat de organistul Cristian Rosoaga, o dimensiune rară şi, tocmai de aceea, de neuitat”.
 
Sursa foto: Facebook Monica Stoian