Muzeul Național de istorie a României Cabinet cu o combinație remarcabilă de stiluri artistice, primit ca dar regal

 

• Joia de 3/15 noiembrie 1894 a fost o zi de sărbătoare în România. Se împlineau atunci 25 de ani de la căsătoria regelui Carol și a reginei Elisabeta, iar evenimentul a fost celebrat cu solemnitate, renunţându-se temporar la doliul instituit în urma morţii ţarului Alexandru al III-lea al Rusiei (20 octombrie/1 noiembrie), unchiul matern al principesei Maria, soţia principelui moştenitor Ferdinand.

 
 
La festivităţi n-au participat nici Ferdinand, care a plecat la Sankt Petersburg pentru a asista la înmormântarea ţarului, nici principesa Maria, ce se refăcea încă după naşterea principesei Elisabeta (12/24 octombrie).

În dimineaţa de 3/15 noiembrie, perechea regală a asistat la un Te-Deum ţinut la Mitropolie de mitropolitul primat Calinic Miclescu, în prezenţa oficialităţilor statului şi a membrilor corpului diplomatic, iar după slujbă Carol şi Elisabeta au semnat un act consemnând anul căsătoriei lor, data sosirii în capitala ţării şi anul aniversării nunţii de argint, potrivit Muzeului Național de Istorie a României (MNIR).
 
„După amiaza, regele şi regina au primit, în sala Tronului, felicitări din partea înaltului cler, a prim-ministrului Lascăr Catargiu, a preşedinţilor corpurilor legiuitoare şi ai înaltelor curţi de casaţie şi justiţie, a diplomaţilor străini, a preşedintelui Academiei, Dimitrie Sturdza, a rectorului Universităţii Bucureşti, Titu Maiorescu, a primarului şi membrilor consiliului comunal al capitalei etc. Seara s-a organizat o recepţie în cerc restrâns, după care Carol şi Elisabeta s-au plimbat cu trăsura prin Bucureşti, în aclamaţiile entuziaste ale publicului venit în număr mare să îi admire”, mai arată MNIR.
 
Printre darurile primite cu această ocazie, s-a numărat şi „o mobilă cu sertar, de lemn de nuc şi marchetărie, cu frumoase incrustaţiuni de aramă aurită, armele familiei şi ornamente de bronz săpate”, trimisă cuplului regal român de principesa Josephine de Hohenzollern, mama regelui Carol I, şi de fratele cel mare al acestuia, Leopold de Hohenzollern.
 
Este vorba de un cabinet ce se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Lucrat în Germania, în atelierele Paul Stotz din Stuttgart, cabinetul se înscrie, din punct de vedere artistic, stilului eclectic, constituind o combinaţie de neo-Renaştere spaniolă cu baroc francez.
 
„Tipologic, este un „vargueño”, respectiv un gen de masă de scris specifică Renaşterii Spaniole (secolele XV – XVI), ce era compusă dintr-un bufet sau, ca în cazul de faţă, o consolă, pe care se sprijinea un cufăr cu latura frontală batantă (servind atât ca ușă, cât şi – atunci când era lăsată în jos – la scris, şi cu interiorul compartimentat în mici sertare). „Vargueño” puteau fi utilizate nu numai pentru redactarea şi păstrarea corespondenţei, ci şi pentru depozitarea unor documente importante ori a bijuteriilor sau altor obiecte de preţ. 
Partea superioară a cabinetului care a aparţinut regelui Carol şi reginei Elisabeta este decorată cu intarsii în alamă ce imită stilul lansat în secolul al XVII-lea de francezul André-Charles Boulle, un ebenist de marcă al barocului francez”, transmit reprezentanții MNIR.
 
 
 
 
Citește și
Ripidă de la 1685 a mănăstirii Cotroceni, aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională a României