Originar din Cernavodă Ioan Chirescu, dirijorul numit Maestru Emerit al Artei și Artist al Poporului

 

• Ioan Chirescu a venit pe lume într-o zi de 5 ianuarie 1889, la Cernavodă, județul Constanța

• Pentru realizările sale, dirijorul a fost distins cu: Premiul de Stat – clasa I (1955); titlul de Maestru emerit al Artei și Artist al Poporului (1954); Ordinul Muncii – clasa I (1955); Ordinul Steaua R.P.R. – clasa V (1955); Ordinul R.P.R. – clasa IV (1959); Diplomă de onoare a Consiliului Mondial al Păcii (1959); titlul de Profesor emerit (1962); Ordinul Meritul Cultural – clasa I (1967); Ordinul Steaua R.S.R. – clasa I (1969); Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor (1980)

 
Ioan Chirescu a venit pe lume într-o zi de 5 ianuarie 1889, la Cernavodă, județul Constanța.
 
Ioan Chirescu a fost fiul lui Dimitrie Chirescu, învățător și preot.
 
El a făcut școala primară în orașul natal, apoi, la București, a terminat Liceul „Sfântul Sava”.
 
În perioada 1910 – 1914, a urmat în același timp Facultatea de Teologie și Conservatorul. La cea din urmă instituție, i-a avut ca profesori pe: D.G. Kiriac (teorie – solfegiu, armonie, dirijat coral); Ion Nonna Ottescu (armonie); Alfonso Castaldi (contrapunct). În timpul studenției, Ioan Chirescu a făcut parte din ansamblul coral din Cernavodă.
 
A studiat și la Paris, unde s-a perfecționat, între anii 1922 – 1927. În capitala „hexagonului”, a înființat Asociația Corală „Hora”, cu care a dat numeroase concerte de muzică corală românească.
 
La intrarea României în Primul Război Mondial, a plecat pe front, iar după lupta de la Mărășești, a compus una dintre cele mai populare melodii, „Mama”, pe versurile învățătorului Gh. Roiban.
 
După ce s-a întors acasă, a desfășurat următoarele activități: suplinitor la catedra de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași; dirijor de cor la Biserica Enei din București, Biserica „Visarion” din București și Biserica „Cuibul de Barză” din București, profesor suplinitor de muzică la Liceul „Sfântul Sava” din București, la Gimnaziul „Al. Donici”, la „Școala Secundară de fete”, la „Școala Profesională de Fete” și Școala Normală Nicu Gane din Fălticeni; dirijor de cor la Societatea „Carmen” din București; profesor emerit consultant la Conservatorul București etc.

 
Ioan Chirescu a susținut conferințe, prelegeri, concerte – lecții, comunicări științifice (atât în țară, cât și în afară), emisiuni de radio și televiziune.
 
El a scris studii, articole, cronici, publicate în: „Muzica”, „Cercetări de muzicologie”, „Contemporanul”, „Cultura”, „Îndrumătorul cultural”, „Scânteia”, „Lunca” etc.
 
Ioan Chirescu a cules și folclor dobrogean, notând în caietul său primul text din folclorul românesc din Dobrogea, „Urări la colăcari de nuntă”.
 
Pentru realizările sale, dirijorul a fost distins cu: Premiul de Stat – clasa I (1955); titlul de Maestru emerit al Artei și Artist al Poporului (1954); Ordinul Muncii – clasa I (1955); Ordinul Steaua R.P.R. – clasa V (1955); Ordinul R.P.R. – clasa IV (1959); Diplomă de onoare a Consiliului Mondial al Păcii (1959); titlul de Profesor emerit (1962); Ordinul Meritul Cultural – clasa I (1967); Ordinul Steaua R.S.R. – clasa I (1969); Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor (1980).
 

El a compus muzică corală – „Cântecul cucului” (1919), „Opt cântece pentru copii” (1923), „Mama” (1923), „Doruleț, dorulețule” (1948), „32 de coruri pentru școlari și tineret” (1963), „Odă lui Mihai Viteazul” (1975) – și muzică simfonică, „Allegro simfonic” (1927).
 
Ioan Chirescu a murit pe 25 martie 1980, la vârsta de 91 de ani, în București.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV

Sursă foto: wikipedia
 
Citește și:
43 de ani de la decesul lui Ioan Chirescu, compozitorul ce a continuat tradiția familiei de a sluji biserica

#DobrogeaDigitală Preotul Dimitrie Chirescu din Cernavodă (I) - „A isbutit să mulțumească toate naționalitățile“

#DobrogeaDigitală Preotul Dimitrie Chirescu din Cernavodă (II) - „De multe ori era supus la chinuri şi ameninţat cu moartea“