Originar din Constanța Constantin Lămureanu, figură importantă a literaturii și sociologiei din România post-comunistă

 
Constantin Lămureanu a venit pe lume în anul 1949, într-o zi de 21 martie, la Constanța, oraș unde a studiat până la terminarea liceului.
 
Scriitorul și-a aprofundat studiile în București, doar că prima facultate pe care a urmat-o a fost cea de Fizică, fiind studentul acesteia între anii 1967-1970. Patru ani mai târziu, el absolvea și cursurile facultății de Filosofie, secția Socialogie.
 
În acel an, Constantin Lămureanu s-a întors pe pământul natal al Dobrogei, ocupând funcția de inspector în administrația de stat a Consiliului Popular Județean Tulcea.
 
Vreme de cinci ani (1975-1980), a fost sociolog, șef de compartiment sociologie și șef producție tehnică la Centrul Județean de Proiectare Ialomița. Din 1980 și până în 1987, Constantin Lămureanu a lucrat ca muzeograf la Muzeul Județean Ialomița.
 
Tot în anii `80, Constantin Lămureanu a debutat editorial cu poezie, în volume colective.
 
Sfârșitul perioadei amintite a fost cea mai neagră din cariera scriitorului, întrucât relațiile cu organele de partid suferiseră deteriorări și astfe, i s-a refuzat orice angajare și i s-a revocat dreptul de semnătură.
 
După Revoluție, el a fondat ziarul „Curierul de sâmbătă” din Mangalia, precum și Fundația Culturală „Ionel Perlea”.
 

El a mai lucrat în presă la: „Hermes Press” (1995) – redactor șef adjunct; „România Zaman” (1996) – director; „Contract Plus” (1996) – director; „Business Puls” (1998) – redactor-șef; „În justiție” (2000-2001) – redactor.
 
Pe deasupra, a fost președintele Fundației „Liga Umanitară Calea Solidarității Umane” (2000-2004), director la Editura „Neliniști metafizice” (2005), președintele Asociației Cultural-Științifice „Neliniști Metafizice” (2006) și membru în Asociația Oamenilor de Știință din România.  
 
De-a lungul vieții, Constantin Lămureanu a colaborat cu articole, studii pe probleme sociologice, demografice, etnografice, lingvistice, poezie și proză în: „Tomis”, „Arcadia”, „Tribuna Ialomiței”, „România literară”.
 
Este de menționat că el și alți oameni de cultură au pus bazele Teatrului Studențesc „Podul” și Societății Studenților Folcloriști din România.
 
Bogata sa activitate a fost încununată cu premiul „Enăchiță Văcărescu” (1974), premiul Uniunii Scriitorilor din România (1979) și premiul „Nicolae Bălcescu”.

 
De asemenea, pentru realizări, numele lui este cuprins în volume colective de poezie realizate de CJ Ialomița și CJ Râmnicu Vâlcea.
 
În rândurile următoare redăm volumele publicate de Constantin Lămureanu: „Șarpele angelicata” (București, Editura „Contrast”, 2003), „Îngerul orgolios” (Ialomița, Editura „Tipo-press”); „Europenismul românesc la sfârlit de secol 19” (București, Editura „Contrast”, 2004); „Hyperion netămăduitul” (Constanța, Editura „Metafora”, 2004); „Vinovat de prea multă iubire” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2004); „Eros somnolent” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2005). În anul 2008, la Editura „Neliniști Metafizice” din Constanța, au văzut lumina tiparului lucrările: „Povești pentru Nefertiti”, „Dante în infern”, „Exil la Pontul Euxin”, „Timpul în flăcări”, „Insomniacul”, „Robinson și aproapele”, „Cine-s cei ce defilează pe sub Arcul de Triumf”, „Trecător ca zilele de vară” și „Paznicul porții”.
 
Constantin Lămureanu s-a stins din viață în anul 2017, pe 14 octombrie.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV
 
Citește și: