Originar din Constanța George Stancu și cele peste două decenii în care s-a dovedit a fi „un actor de echipă” la Teatrul de Stat Constanța

 
Actorul George Stancu este originar din Constanța, fiind adus pe lume de mama lui, Vasilica, chiar de Ziua Femeii, pe 8 martie 1925. Tatăl lui a fost Andrei Stancu.
 
Toate studiile sale au fost făcute în orașul de la malul mării, aici dobândind și calificarea de actor, în urma cursurilor de la Școala Populară de Artă, frecventate între 1957 – 1959.
 
Totuși, până să fie actor, George Stancu a lucrat în domenii total opuse cu cel artistic. El a fost, între 1939 – 1941, funcționar la Agenția de Vapoare Watson din Constanța, iar din 1947 până în 1950 a fost funcționar la serviciul de colportaj „Scânteia” din Turnu Severin. De asemenea, a fost responsabil cultural pe vasul „George Enescu” aparținând de Navrom Turnu Severin (1951 – 1956).
 
George Stancu a intrat cu adevărat în lumea artelor în 1957, când s-a ocupat de organizarea spectacolelor la Teatrul Muzical din Constanța. După un an, el devenea actor al Teatrului de Stat Constanța, unde a petrecut nu mai puțin de 22 de ani.
 
George Stancu a cochetat și cu presa, îndeplinind funcția de reprter la revista „Tomis” pentru informații culturale și la „România Liberă”.
 
În anul 1956 și-a luat brevetul de căpitan fluvial eliberat de Direcția Generală a Navigației Civile. Cu vasul său, a întreprins turnee teatrale în orașele – port Giurgiu, Brăila, Galați, Tulcea, Drencova, Moldova Veche, Corabia, Calafat, prezentând scenete și piese de teatru ca: „Într-o autogară”, „Îngerul alb”, „Deschideți ferestrele”, „Încurcătură de rude” etc.
 
Acest teatru pe apă a captat atenția publică, majoritatea publicațiilor naționale scriind despre el.
 

Dintre rolurile interpretate de artist de-a lungul vieții amintim de: Vlad Dobceanul („Vlaicu Vodă” de Al. Davila); Ion („Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri); Oliver („Cum vă place” de William Shakespeare); Ipistatul („D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale); Ducele de Feria („Don Carlos” de Fr. Schiller); Panteli („Papa se lustruiește” de S. Melas); Pedagogul („Femeia îndărătnică” de W. Shakespeare); Ghiță Țircădău („O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale); Baptistin („Puricele în ureche” de Georges Feydeau); Musa Celebi („Io Mircea Voievod” de Dan Tărchilă); Bărbatul („Studentul călător în rai” de Hans Sachs); Vandamme („N-am ucis” de J. Duvivier, I. Jeanson, J. Robert); Serghei Platonovici („Bunica se mărită” de V. Mhitanian); Țăranul („Credința” de Ion Coja); Thomas („Cel care primește palme” de Leonid Andreev) etc.
 
Mai jos, redăm un fragment din volumul „Dulcea povară” de Jean Badea, în care fostul cronicar al scenei constănțene îl descrie pe actor:
 

 
George Stancu a decedat la doar 55 de ani, pe 29 ianuarie 1980, la Constanța.
 

 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol IV și „Dulcea povară” de Jean Badea
 
Citește și:

In memoriam Toma Caragiu, fostul actor al Teatrului de Stat Constanța, plecat prea repede din această lume