Originar din Tulcea Mihai Caranfil, ziaristul care s-a făcut remarcat prin reportajele de călătorie în străinătate

 
Pe 28 martie 1934, în localitatea Turcoaia, județul Tulcea, venea pe lume prozatorul și reporterul Mihai Caranfil, fiul lui Dumitru și Dragnei Caranfil.
 
În localitatea natală, Caranfil a urmat școala primară, iar la absolvire, a primit o bursă pentru Școala Normală din Galați, dar din cauza unor lipsuri materiale nu a reușit să studieze acolo. El a fost luat sub ocrotire de un activist al Organizației „Tineretul progresist”, care l-a dus la Tulcea. Ulterior, a revenit la Galați, unde a învățat la o școală de meserii, devenind electrician instalator în cadrul Șantierului Naval.
 
Tot în orașul de la malul Dunării, el a debutat ziaristic la publicația „Viața nouă”.
 
De-a lungul timpului, el a mai lucrat ca redactor sau corespondent special la: „Scînteia”, „Scînteia tineretului”, „Urzica”, „Ramuri”, „Tânărul miner”, „Cartea românească”, „Tribuna”, „Tomis”, „Luceafărul” etc. Pentru „Scînteia tineretului” a publicat sute de caricaturi în rubrica sa personală.
 
Activitatea sa publicistică s-a întins pe o perioadă de aproximativ trei decenii.
 
Genul său ziaristic s-a făcut cunoscut prin numeroasele reportaje de călătorie în străinătate, prin povestiri și schițe literare, dar în special prin reportaje literare și politice.
 
Lumea presei din România i-a atribuit statutul de publicist de prim rang și i-a acordat Premiul I pentru publicistică al Consiliului ziariștilor.
 
Mihai Caranfil s-a implicat și în lumea artei cinematografice și teatrale. A lucrat la scenariul pentru filmul de lung metraj „Un zâmbet pentru mai târziu” turnat în 1974 de la Casa de filme 3, în regia lui Alexandru Boiangiu. În privința teatrului, tulceanul s-a ocupat de piesa „Anod și Decibela” montată la radio și ulterior preluată, tradusă și montată de radiodifuziunea maghiară.
 
Volumele pe care Caranfil le-a publicat în decursul anilor sunt: „Opt aldin de noapte” (București, Editura „Eminescu”, 1973); „Focul” (București, Editura „Eminescu”, 1975); „Dilema” (București, Editura „Eminescu”, 1978); „Băiatul care a trecut războiul înot” (București, Editura „Cartea Românească”, 1980); „Țărmul îngândurat” (București, Editura „Cartea Românească”, 1985) și „Timpul fertilității” (București, Editura Politică, 1989).
 
Mihai Caranfil a decedat la data de 11 iunie 1997.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV și biblioteca.ct.ro
 
Citește și:
Ion Tutunea, poetul din județul Olt, „adoptat” din copilărie de Tulcea