Originară din Tulcea Emilia Căldăraru și cei peste 30 de ani pe care i-a dedicat scrisului

 
Originară din Tulcea, Emilia Căldăraru a venit pe lume pe 7 august 1931, în familia lui Boris și Ecaterinei Căldăraru.
 
În orașul de baștină, viitoarea scriitoare a făcut școala generală și Liceul „Spiru Haret”, pe care l-a absolvit în 1950. Peste doi ani, Emilia Căldăraru termina și Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București.
 
Ea și-a făcut debutul în literatură la revista „Arici Pogonici”, în 1951, povestirea „Stiopa, băiatul deltei”. Același an marchează debutul poetic în revista „Flacăra”. A mai fost redactor pentru: Editura pentru Literatură Politică (1952-1954), „Gazeta Literară” (1954-1956) și Teatrul pentru Copii și Tineret din București (1960-1963). În perioada 1967 – 1979, tulceanca a lucrat la „Luminița”, unde a fost redactor-șef.
 
Emilia Căldăraru a scris versuri, proză scurtă, poezii, povestiri, reportaje, scenarii, teatru scurt și seriale pentru alte publicații precum: „Viața Românească”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Cutezătorii”.
 
Ea a publicat volumele: „Muncitoare ale zilelor noastre” (București, 1955); „În grădină” (București, 1960); „Râdea mesteacănul” - povestiri (București, Editura Tineretului, 1965); „Bună dimineața mâine” – piesă de teatru pentru tineret; „Aripioare de smalț” (București, Editura Tineretului, 1967); „Ursuza” – schițe (București, editura Tineretului, 1969); „Seara de suflet” – versuri (București, Editura Eminescu, 1971); „Miracol regăsit” – versuri (București, Editura Albatros, 1974); „Roua” – versuri (București, editura Ion Creangă, 1974); „Puntea de aur. Opiniile unei mame” (București, Editura Didactică și Pedagogică, 1974); „La confluența sentimentelor” – versuri (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975); „Pioneri, ani de bucurie” – versuri (București, Editura Ion Creangă, 1976); „O fetiță și jumătate ia țara lucrurilor neterminate” – piesă de teatru de păpuși; „Lângă păsări, lângă vânt” – povestiri (București, Editura Ion Creangă, 1978); „Semnul luminii” – versuri (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980); „Ringul de umbre” – versuri (București, Editura Cartea Românească, 1982); „Floarea grâului sub stele” – versuri (București, Editura Ion Creangă, 1986); „În fiecare zi o faptă bună” – povestiri (București, Editura Ion Creangă, 1988); „Leagăn de flori” (București, Editura Ion Creangă, 1988); „Galaxia cu mure” (București, Editura Ion Creangă, 1990); „Miracol regăsit” – versuri (București, Editura Ion Creangă, 1990).
 
Emilia Căldăraru a murit la data de 12 ianuarie 1988, în București.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV; tulcealibrary.ro
 

Citește și:
Originar din Tulcea Mihai Caranfil, ziaristul care s-a făcut remarcat prin reportajele de călătorie în străinătate