Pledoarie pentru iertare cu... parfum de narcisă galbenă - „De Paşti. Săptămâna Patimilor“ (galerie foto)

E Joia Mare, primăvara cu soare şi sălcii înflorite pare să-şi fi intrat cu adevărat în drepturi. Adio, paltoane grele în care pare că s-a strâns toată oboseala zilelor reci, bine ai venit, vacanţă de Paşti! Aşa e acum, la Constanţa, aşa era şi acum 117 ani într-un orăşel din Suedia, în care toată lumea ura pe toată lumea, unde te simţeai mereu singur şi în care greşelile trecutului bântuie şi fac victime, chiar dacă vinovatul îşi plăteşte gravele abateri cu ani de închisoare.
 
În acest cadru pulsând de energii puternice, angoasante, specifice Săptămânii Mari, se desfăşoară acţiunea piesei „Paşti“, scrisă de suedezul August Strindberg, unul dintre marii dramaturgi care, alături de Ibsen şi Cehov, a marcat secolul al XX-lea. Piesa, în traducerea regizorului Zoltan Schapira, care a părăsit Clujul natal în urmă cu 35 de ani, pentru a se stabili în patria lui Strindberg, a văzut lumina rampei, pentru prima dată în România, pe 7 aprilie (avanpremiera), pe scena Teatrului de Stat Constanţa (TSC), cu titlul „De Paşti. Săptămâna Patimilor“.
 
Spectacolul, care aduce în prim-plan destinul unei familii silite să îndure oprobriul public pentru o greşeală a tatălui, care, cu complicitatea mamei, a delapidat fondurile copiilor orfani al căror tutore era, este, de fapt, o pledoarie pentru asumarea greşelilor, o dreaptă judecată şi iubire de semeni, culminând cu iertarea izbăvitoare şi binefăcătoare.
 
Cinci personaje „umplu“ spaţiul auster al scenei: Elis, profesor de gimnaziu, logodnica sa, Kristine, sora lui, Eleonora, cu deviaţii comportamentale, „îmblânzite“ într-o şcoală specială, mama lor şi elevul său, Benjamin, un orfan pe care familia îl creşte pentru a-şi spăla păcatele delapidării veniturilor care i se cuveneau la majorat. Greşeala săvârşită de capul familiei apasă intens asupra liniştii fiecăruia, astfel încât deznădejdea şi neîncrederea se insinuează perfid mai ales în sufletul lui Elis, interpretat de Adrian Dumitrescu, care a imprimat personajului său un caracter ezitant, parcă în ton cu trăirile angoasante ale celui întruchipat, care alternează stările de euforie şi... luciditate, cu cele sumbre, provocate de interacţiunea pe care şi-o închipuie că o are cu Lindqvist.
 
Kristine, redată de Laura Iordan Adrian, încearcă din răsputeri să-şi îndepărteze logodnicul de sentimentul culpei paterne a cărei greutate şi-o asumă voluntar, amârându-şi existenţa chiar şi în vacanţa de Paşti, când gândurile ar trebui să fie doar la tihna familiei şi la apropiata sărbătoare a Învierii. Existenţa lor este tulburată însă de apariţia inopinată în oraş a lui Lindqvist, creditorul principal al familiei, care este îndreptăţit să „arunce“ familia blamată într-o sărăcie lucie, să o lase fără mobilă şi chiar fără un acoperiş deasupra capului.

Sobrietate alb-negru şi sărbătoare cromatică florală

Aparent neatinşi de aceste probleme sunt cei doi copii, Eleonora şi Benjamin. Fascinaţi să se descopere unul pe altul, ei uită, în inocenţa lor, de grelele probleme care apasă pe conştiinţa capilor familiei. Adeptă a luminii şi a binelui, asumându-şi greşelile altora ca o martiră, fata cu păr bălai şi narcisa galbenă - puternic simbol al Paştelui în tradiţia suedeză - constituie pata de culoare a familiei, lucru sugerat şi de vestimentaţia sa, ce pare să sfideze sobrul cod vestimentar alb-negru al familiei (mama şi Elis), cu accente de albastru-violet (Kristine), care pare să fie asimilat chiar şi de junele Benjamin. Jocurile în care îl antrenează pe Benjamin, alternând stările de luciditate cu cele de rătăcire, au rol purificator, deturnându-i atenţia de la problemele pe care oricum nu le poate controla.
 
Apariţia tinerei actriţe Ana-Maria Ştefan în rolul Eleonorei constituie o frumoasă surpriză, ea reuşind să creeze un personaj convingător, charismatic chiar, cu care publicul empatizează instantaneu, lăsându-se sedus de verva şi intensitatea trăirilor sale, aşa cum face şi orfanul Benjamin, absorbit total de această rază de lumină, care are şi ea momentele ei de eclipsă. Rolul lui Benjamin i-a fost încredinţat unui tânăr actor şcolit la Cluj-Napoca, Răzvan Bănuţ, care a reuşit să imprime personajului său un aer uşor distrat, ştrengăresc, făcând o bună echipă cu partenera sa de scenă. Sobră în ţinută şi la fel de austeră în comportament, mama, interpretată de actriţa Maria Lupu, are şi ea momente de lumină  şi adevăr, prin recunoaşterea culpei sale.

„Să iertăm toate pentru Înviere“

Un al şaselea personaj, care bântuie obsesiv, ca o fantomă a trecutului, familia lui Elias şi a Elenorei este Lindqvist, interpretat de maestrul Dorel Vişan, pe care regizorul Zoltan Schapira îl aduce în scenă apelând la efecte speciale - o ceaţă densă, lăptoasă - şi la o proiecţie video. Îmbrăcat în alb, el aduce un mesaj de lumină: iertarea şi îndemnul de a nu-ţi mai judeca aproapele, ci de a-l ierta, anticipând în acest fel mesajul sărbătorii pascale: „Să iertăm toate pentru Înviere“.
 
Pe lângă firul epic marcat de momente tensionate, de „căderile“ personajelor principale şi de frământările sufleteşti şi încercările la care ele sunt supuse în Săptămâna Patimilor, urmând un fel de drum al Golgotei personale şi familiale, piesa lui Strindberg este actuală şi din perspectiva problemelor sociale pe care le vehiculează. Ea aduce în prim-plan probleme curente, valabile atunci, în Suedia anului 1900, dar şi acum, în România anului 2017, cum ar fi plagiatul tezelor de doctorat, precum şi puterea mass-mediei de a supune oprobiului public faptele reprobabile, ziarul local din acel oraş în care „toată lumea urăşte pe toată lumea“ consemnând în paginile sale, ca pe un eveniment major al urbei, aparentul furt al unei banale narcise galbene dintr-o florărie.

Există viaţă şi dincolo de scenă

Spectacolul „De Paşti. Săptămâna Patimilor“, de August Strindberg, prezentat în weekend-ul premergător Săptămânii Mari, este rezultat al unei fructuoase colaborări, pe scenă, ca şi în viaţă, între Zoltan Schapira - regizor, profesor de estetică a teatrului, dramaturg şi traducător, care a semnat şi ilustraţia muzicală -, şi medicul Olivia Costea - consul onorific în cadrul Consulatului Onorific al României la Solvesborg, asistent de regie pentru acest spectacol şi creatoarea frumoaselor costume. Împreună cu Zoltan Schapira, dr. Olivia Costea a implementat, în urmă cu 17 ani, o metodă de lucru numită psihodesign şi prezentată în premieră în România, care îşi propune să-i ofere actorului „pastile informaţionale“ referitoare la epoca în care scriitorul a scris, istoria ţării, biografia şi profilul psihologic al personajului, pentru o mai bună performanţă actoricească şi, de ce nu, pentru a-l ajuta, dincolo de scenă, să ţină departe boli profesionale specifice breslei artiştilor, precum: atacurile de panică, durerile fără cauze somatice, tulburările de personalitate, personalitatea multiplă, depersonalizarea şi chiar formele grave de depresie cu suicid.
 
Spectacolul va mai avea o reprezentaţie de gală în iunie, la Bucureşti, de Ziua Naţională a Suediei, iar în toamnă va fi prezentat, pentru iubitorii de teatru suedez şi românesc din diasporă şi pentru cercul diplomatic, în cadrul unui scurt turneu în ţările nordice, ale cărui principale opriri vor fi la Stockholm şi la Copenhaga.

 
La Constanţa, spectacolul a avut două reprezentaţii (avanpremiera şi premiera), cea de-a treia, programată în Duminica Floriilor, pe 9 aprilie, fiind anulată din cauza stării de sănătate precare a actorului Adrian Dumitrescu.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa

Citeşte şi:

„De Paşti. Săptămâna Patimilor“, în premieră la Teatrul de Stat Constanţa