Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Regizorul din Constanța care a trecut în neființă prea devreme 65 de ani de la decesul lui Jeni Acterian
Regizorul din Constanța care a trecut în neființă prea devreme: 65 de ani de la decesul lui Jeni Acterian
29 Apr, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
1921
Marime text
1921
Marime text
- Jeni Acterian a murit la doar 41 de ani
- În anul 1947 s-a înscris la secția regie a Conservatorului de Artă Dramatică. Treptat, a fost asistentă de regizor de scenă și apoi regizor principal la Teatrul Odeon, Teatrul Municipal și Teatrul Tineretului din București
Descendentă a strămoșilor armeni, Eugenia Maria Acterian (cunoscută ca Jeni Arnotă în lumea teatrului) s-a născut pe 22 iunie 1916 la Constanța.
Ea a fost regizor, teatrolog și memorialist.
S-a născut într-o familie de erudiți, frații ei, Arșavir și Haig Acterian fiind scriitori.
Primii zece ani de școală i-a făcut la Liceul „Notre Dame de Sion” din București. Apoi, din cauza situației materiale precare, a fost nevoită să-și dea examenele, inclusiv cel de bacalaureat, în particular. După ce a obținut diploma, Jeni Acterian s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie. În anul 1940 a promovat examenul de licență.
Ea a fost remarcată în timpul studenției de Alphonse Dupront, director al Institutului Francez din București, care i-a promis o bursă de studii la Sorobona. Totuși, din cauza începerii celui de-Al Doilea Război Mondial, plecarea ei în Franța nu a mai fost posibilă.
Rămasă în țară, Jeni Acterian a lucrat timp de patru ani la C.A.F.A. (Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare), ca referent.
În anul 1947 s-a înscris la secția regie a Conservatorului de Artă Dramatică. Treptat, a fost asistentă de regizor de scenă și apoi regizor principal la Teatrul Odeon, Teatrul Municipal și Teatrul Tineretului din București.
Spectacolele pe care le-a regizat au fost: „Poveste despre adevăr” de Margarita Aligher, „Doi tineri din Verona” de W. Shakespeare, „Crima directorului Riggs” de Ciodorov, „Scufița roșie” de E. Ciornei și „Undeva într-o țară” de N. Virta.
Jeni Acterian a scris „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”. Prima ediție a apărut la Editura Humanitas din București, în 1991, fiind îngrijită de Doina Uricariu. Ediția a doua a fost scoasă de sub tipar în 1998, la Editura Ararat din București, fiind îngrijită de Fabian Anton. Ediția a treia a lucrării a apărut în 2007, la Humanitas. A fost îngrijită de același Fabian Anton.
Jeni Acterian a părăsit timpuriu această lume. Pe 29 aprilie 1958, ea a decedat, fiind răpusă de o boală necruțătoare.
Publicistul Simion Tavitian a scris despre ea un capitol relevator pentru a descoperi caracterul acestei personalități. Acesta se regăsește în primul volum din seria „Armeni de seamă din România”.
Rămasă în țară, Jeni Acterian a lucrat timp de patru ani la C.A.F.A. (Casa Autonomă de Finanțare și Amortizare), ca referent.
În anul 1947 s-a înscris la secția regie a Conservatorului de Artă Dramatică. Treptat, a fost asistentă de regizor de scenă și apoi regizor principal la Teatrul Odeon, Teatrul Municipal și Teatrul Tineretului din București.
Spectacolele pe care le-a regizat au fost: „Poveste despre adevăr” de Margarita Aligher, „Doi tineri din Verona” de W. Shakespeare, „Crima directorului Riggs” de Ciodorov, „Scufița roșie” de E. Ciornei și „Undeva într-o țară” de N. Virta.
Jeni Acterian a scris „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”. Prima ediție a apărut la Editura Humanitas din București, în 1991, fiind îngrijită de Doina Uricariu. Ediția a doua a fost scoasă de sub tipar în 1998, la Editura Ararat din București, fiind îngrijită de Fabian Anton. Ediția a treia a lucrării a apărut în 2007, la Humanitas. A fost îngrijită de același Fabian Anton.
Jeni Acterian a părăsit timpuriu această lume. Pe 29 aprilie 1958, ea a decedat, fiind răpusă de o boală necruțătoare.
Publicistul Simion Tavitian a scris despre ea un capitol relevator pentru a descoperi caracterul acestei personalități. Acesta se regăsește în primul volum din seria „Armeni de seamă din România”.
„S-a născut la 9 iunie 1916 în Constanța. Primii zece ani de școală i-a făcut la «Notre Dame de Sion», la București. După bacalaureat se înscrie la Facultatea de Filozofie și Matematică. Teza de licență și-a ales-o singură, pe o temă de logică matematică: «Raționamentul prin recurență». Frecventând cu alți colegi de facultate «Maison Française» - Jeni Acterian participă la prelegerile despre Pascal și alte teme filozofice susținute de conducătorul instituției, pe atunci profesorul Dupront. Acesta apreciind calitățile tinerei licențiate îi propune o bursă la Sorbona.
Și ca prim pas, directorul «Casei Franceze» organizează o excursie de vreo două săptămâni la Paris, care a și avut loc, și la care au luat parte în afară de Jeni Acterian, Ion Frunzetti, Ștefan Popescu, Simion Stolnicul și alții. Izbucnește războiul. Înghesuită de nevoi, Jeni caută o slujbă. Profesorul ei de etică, de la Facultatea de Filozofie, Mircea Vulcănescu, în acea vreme și subsecretar de Stat la finanțe, îi oferă un post de referent la Casa de Amortizare și Finanțe. După patru ani de funcționarism, Jeni Acterian se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică (secția regie). Lucrează la Teatrul Odeon ca asistentă de regie pe lângă Marieta Sadova, soția fratelui ei Haig Acterian, apoi ca actriță, director de scenă.
Este autoarea unei cărți tulburătoare - «Jurnalul unei ființe greu de mulțumit» (Editura «Humanitas»), primită cu imens interes de critică și cititori, fiind socotit o revelație a memorialisticii românești. Scriind despre «Jurnal», Monica Lovinescu spune între altele: «În prefața unei ediții franceze din «Moartea lui Ivan Ilici», Cioran (cel mai apropiat prin obsesii de Jeni Acterian) nota că oamenii pot fi împărțiți în două categorii distincte - unii au sentimentul, până la panică - al morții, alții nu-l au. Paradoxal, Dostoievski nu-l avea, iar Tolstoi din plin. Lui Jeni Acterian îi fusese dăruit din plin. Putându-se compara acest punct de vedere cu alt prieten al ei pe care-I și citează: Eugen Ionescu. Pentru cei care n-au trăit finalul perioadei interbelice a Bucureștiului intelectual, «Jurnalul» scris de Jeni Acterian constituie și un document de epocă de mare însemnătate».
«Jeni Acterian însă îmi impunea, de la început, un anumit prestigiu, care era destul de intimidant pentru mine - spune Al. Paleologu. Dar o intimidare care s-a spulberat repede din cauza naturii ei nu foarte comunicative, dar foarte comprehensive. Rar am văzut pe cineva apt să înțeleagă repede și esențial ceva, ceva din sufletul altuia, ceva dintr-o carte citită și de alții, dar rău sau insuficient înțeleasă, ceva dintr-un fapt al societății care are mai multă importanță decât pare să aibă.
Convenția cu ea era întotdeauna nu numai îmbogățitoare și stenică, dar era și fermecătoare. Fermecătoare pentru că avea această inteligență atât de solidă, atât de eficientă, atât de capabilă să facă din orice nuanță evazivă un fapt indimenticabil.
Afară de asta, avea un farmec, un farmec fizic, extraordinar. Nu era o femeie foarte frumoasă, dar era o femeie extraordinar de fermecătoare. Ea nefiind tipul ființei sentimentale sau foarte tămâietoare a lumii și a lucrurilor. Dimpotrivă. Avea un simț critic de o acuitate și o inflexibilitate extraordinară. Inflexibilitate, dar nu lipsă de suplețe»".
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
