Un concept artistic în premieră în Dobrogea Finisajul expoziţiei absolvenţilor Facultăţii de Arte (galerie foto)
Un concept artistic în premieră în Dobrogea: Finisajul expoziţiei absolvenţilor Facultăţii de Arte (galerie
12 Sep, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
4199
Marime text
Permanent preocupat să le ofere studenţilor şi absolvenţilor Facultăţii de Arte a Universităţii „Ovidius” din Constanţa deschiderea către un viitor cât mai apropiat de aspiraţiile lor, prof. univ. dr. Florin Stoiciu şi-a provocat discipolii la diverse genuri de expoziţii, adesea expunând împreună.
De data aceasta, pe simezele Art Gallery, la etajul II al Tomis Mall, încă din 6 septembrie, expun opt absolvenţi ai prof. univ. dr. Florin Stoiciu, dar şi ai lect. univ. dr. Răzvan Constantin Caratănase: Lidia Corladi, Viorel Ungureanu, Andreea Ifrim, Diana Munteanu, Lidia Elena Panait, Mina Tompe, Maria Dumitrache, Monica Stoian.
După 10 zile de înfăţişare... vizuală, luni, 16 septembrie, la ora 16, constănţenii sunt aşteptaţi la finisajul expoziţiei celor opt absolvenţi. Deoarece cu siguranţă termenul de „finisaj” a atras atenţia, am stat de vorbă cu cel care avea să-l introducă în spaţiul artistic românesc prin anii 1995-96.
„Nu este neapărat o noutate absolută, pentru că el există în Germania de mulţi ani”, declara prof. univ. dr. Florin Stoiciu. „Are, în schimb, o parte interesantă. De-a lungul unei perioade de expunere a unor lucrări, vizitatorii îşi pot face o părere, o evaluare a banilor pe care îi pot investi într-o lucrare. Şi atunci, la finisaj, când se trage linia, cum spunem noi acum deadline, vin şi spun: «Da, uite, aş vrea şi eu o lucrare pentru că am văzut-o timp de 10 zile într-o expoziţie!».
Interesant conceptul, pentru că are o logică. La urma-urmei, este ca şi un produs al cărui brand nu îl prezinţi din prima fază, ci doar îl anunţi şi abia după aceea spui care este numele. Ca să poţi ajunge la final la o evaluare estetică, dar şi din punct de vedere financiar.
Aici nu este cazul, pentru că sunt studenţii noştri – lect. Răzvan Caratănase şi prof. univ. dr. Florin Stoiciu –, cărora le-am lansat o provocare la finalul disertaţiei şi al licenţei. Am spus că e păcat să nu vadă studenţii că după ce au terminat pot să meargă mai departe. Lucru foarte important, pentru că până acum ei terminau şi se aflau într-un blocaj: şi acum eu ce fac? Iată răspunsul: poţi să expui mai departe, să fii artist independent, mai ales că are şi o valoare pedagogică toată experienţa aceasta, dat fiind faptul că suntem la Facultatea de arte, partea de pedagogie. Îi învaţă cum să-şi expună lucrările, cum să şi le prezinte, ceea ce nu e puţin lucru.
În primul rând, pe mine mă interesează din punctul de vedere al impactului vizual şi compoziţional. Atâta timp cât o expoziţie este plăcută sau neplăcută, e mare lucru. Problema e să nu fie indiferentă, atrăgând după sine anularea a ceea ce înseamnă valoarea respectivă”.
În continuarea discuţiei noastre, maestrul gravurii româneşti Florin Stoiciu a vorbit despre importanţa artei vizuale, în antiteză cu minimalizarea efortului artistic. „Este important ce faci, dar şi cum faci. Lucrările tale, dacă nu pot fi prezentate într-un spaţiu optim, degeaba le-ai făcut. Ele nu există dacă nu sunt cunoscute de public. Ideea este să se confrunte atât cu publicul larg, cât şi cu autorii, între ei, să se vadă. Una este să-ţi vezi lucrarea în atelier şi alta e să o vezi în dialog cu lucrările celorlalţi şi să vezi unde te afli.
În arta vizuală se spune că noi suntem făcători de bunuri spirituale. Dar noi nu suntem niciodată ca artişti vizuali remuneraţi sau măcar introduşi în sistemul de drept de autor. Practic, nu facem altceva decât să agrementăm un spaţiu, lumea vine, se bucură, dar nu plăteşte bilet, cum se întâmplă la teatru. Și aici vorbim de un spectacol vizual, normal ar fi să plătească un bilet măcar modic... măcar să ştim câţi au intrat” (râde Florin Stoiciu).
Prof. univ. dr. Florin Stoiciu are convingerea că studenţii ale căror lucrări sunt prezente pe simeze sunt cei care chiar îşi doreau să facă lucrul acesta. În principiu, toţi au răspuns provocării expoziţiei din curiozitate prima dată, după care au înţeles că e bine să expună împreună pentru a-şi vedea lucrările personale şi poate pe mai departe vor reface demersul.
„Pe de altă parte, i-am lăsat să se organizeze singuri, pentru că în ziua de astăzi ştim foarte bine că lucrul în echipă este fundamental. Dacă nu stau împreună nu au nicio forţă. Lumea nu vrea să înţeleagă că, cu cât stăm mai uniţi în bresle, în interese, cu atât le este mai greu celor din jur să ne facă praf.
Medicul Monica Stoian a luat-o de la zero, neavând practic nicio tangenţă cu domeniul, dar faptul că se regăseşte şi-i face plăcere să facă lucrul ăsta e ca un fel de terapie personală, benefică şi pentru public. Prin grafismul său, merge pe o direcţie poetică, intrând într-o filosofie literară. La ea totul este o poveste. Chiar a fost contactată de o galerie din Deva pentru o expoziţie. E un personaj superb, care scrie la fel de superb şi care ar putea să-şi ilustreze propriile creaţii, la fel cum Nichita sau Ion Barbu îşi desenau propriile poezii.
Pe când Mina Tompe merge pe o parte legată de compoziţie, se raportează la zona cubismului.
Scenograful Viorel Ungureanu este un alt personaj autentic care a ales să interpreteze partea arhaică românească, un tip de miniatură pe care el a interpretat-o într-o zonă mai modernă, ceea ce denotă creativitate şi multă substanţă în spate. Contează enorm să îndrumi studenţii să meargă în acea direcţie pe care şi-o doresc. Adică să nu-i copleşeşti ca profesor, să nu-i copleşeşti ca mentor şi să nu încerci să le impui propriile direcţii. Ci tu să te cobori la direcţiile lor şi să înveţi ceea ce vor ei să facă pentru a le putea valorifica substanţa creativă.
Diana Munteanu oferă publicului trei nuduri superbe, care au stârnit reacţii controversate nemeritate.
Maria Dumitrache surprinde cu un jurnal. A desenat, apoi a scris, după care şi-a adunat toate paginile şi a alcătuit, practic, un jurnal al unei perioade în care ea a creat toată povestea”.
Citeşte şi:
De data aceasta, pe simezele Art Gallery, la etajul II al Tomis Mall, încă din 6 septembrie, expun opt absolvenţi ai prof. univ. dr. Florin Stoiciu, dar şi ai lect. univ. dr. Răzvan Constantin Caratănase: Lidia Corladi, Viorel Ungureanu, Andreea Ifrim, Diana Munteanu, Lidia Elena Panait, Mina Tompe, Maria Dumitrache, Monica Stoian.
După 10 zile de înfăţişare... vizuală, luni, 16 septembrie, la ora 16, constănţenii sunt aşteptaţi la finisajul expoziţiei celor opt absolvenţi. Deoarece cu siguranţă termenul de „finisaj” a atras atenţia, am stat de vorbă cu cel care avea să-l introducă în spaţiul artistic românesc prin anii 1995-96.
„Nu este neapărat o noutate absolută, pentru că el există în Germania de mulţi ani”, declara prof. univ. dr. Florin Stoiciu. „Are, în schimb, o parte interesantă. De-a lungul unei perioade de expunere a unor lucrări, vizitatorii îşi pot face o părere, o evaluare a banilor pe care îi pot investi într-o lucrare. Şi atunci, la finisaj, când se trage linia, cum spunem noi acum deadline, vin şi spun: «Da, uite, aş vrea şi eu o lucrare pentru că am văzut-o timp de 10 zile într-o expoziţie!».
Interesant conceptul, pentru că are o logică. La urma-urmei, este ca şi un produs al cărui brand nu îl prezinţi din prima fază, ci doar îl anunţi şi abia după aceea spui care este numele. Ca să poţi ajunge la final la o evaluare estetică, dar şi din punct de vedere financiar.
Aici nu este cazul, pentru că sunt studenţii noştri – lect. Răzvan Caratănase şi prof. univ. dr. Florin Stoiciu –, cărora le-am lansat o provocare la finalul disertaţiei şi al licenţei. Am spus că e păcat să nu vadă studenţii că după ce au terminat pot să meargă mai departe. Lucru foarte important, pentru că până acum ei terminau şi se aflau într-un blocaj: şi acum eu ce fac? Iată răspunsul: poţi să expui mai departe, să fii artist independent, mai ales că are şi o valoare pedagogică toată experienţa aceasta, dat fiind faptul că suntem la Facultatea de arte, partea de pedagogie. Îi învaţă cum să-şi expună lucrările, cum să şi le prezinte, ceea ce nu e puţin lucru.
În primul rând, pe mine mă interesează din punctul de vedere al impactului vizual şi compoziţional. Atâta timp cât o expoziţie este plăcută sau neplăcută, e mare lucru. Problema e să nu fie indiferentă, atrăgând după sine anularea a ceea ce înseamnă valoarea respectivă”.
„Lucrările nu există dacă nu sunt cunoscute de public”
În continuarea discuţiei noastre, maestrul gravurii româneşti Florin Stoiciu a vorbit despre importanţa artei vizuale, în antiteză cu minimalizarea efortului artistic. „Este important ce faci, dar şi cum faci. Lucrările tale, dacă nu pot fi prezentate într-un spaţiu optim, degeaba le-ai făcut. Ele nu există dacă nu sunt cunoscute de public. Ideea este să se confrunte atât cu publicul larg, cât şi cu autorii, între ei, să se vadă. Una este să-ţi vezi lucrarea în atelier şi alta e să o vezi în dialog cu lucrările celorlalţi şi să vezi unde te afli.
În arta vizuală se spune că noi suntem făcători de bunuri spirituale. Dar noi nu suntem niciodată ca artişti vizuali remuneraţi sau măcar introduşi în sistemul de drept de autor. Practic, nu facem altceva decât să agrementăm un spaţiu, lumea vine, se bucură, dar nu plăteşte bilet, cum se întâmplă la teatru. Și aici vorbim de un spectacol vizual, normal ar fi să plătească un bilet măcar modic... măcar să ştim câţi au intrat” (râde Florin Stoiciu).
Generaţia zilei de mâine
Prof. univ. dr. Florin Stoiciu are convingerea că studenţii ale căror lucrări sunt prezente pe simeze sunt cei care chiar îşi doreau să facă lucrul acesta. În principiu, toţi au răspuns provocării expoziţiei din curiozitate prima dată, după care au înţeles că e bine să expună împreună pentru a-şi vedea lucrările personale şi poate pe mai departe vor reface demersul.
„Pe de altă parte, i-am lăsat să se organizeze singuri, pentru că în ziua de astăzi ştim foarte bine că lucrul în echipă este fundamental. Dacă nu stau împreună nu au nicio forţă. Lumea nu vrea să înţeleagă că, cu cât stăm mai uniţi în bresle, în interese, cu atât le este mai greu celor din jur să ne facă praf.
Medicul Monica Stoian a luat-o de la zero, neavând practic nicio tangenţă cu domeniul, dar faptul că se regăseşte şi-i face plăcere să facă lucrul ăsta e ca un fel de terapie personală, benefică şi pentru public. Prin grafismul său, merge pe o direcţie poetică, intrând într-o filosofie literară. La ea totul este o poveste. Chiar a fost contactată de o galerie din Deva pentru o expoziţie. E un personaj superb, care scrie la fel de superb şi care ar putea să-şi ilustreze propriile creaţii, la fel cum Nichita sau Ion Barbu îşi desenau propriile poezii.
Pe când Mina Tompe merge pe o parte legată de compoziţie, se raportează la zona cubismului.
Scenograful Viorel Ungureanu este un alt personaj autentic care a ales să interpreteze partea arhaică românească, un tip de miniatură pe care el a interpretat-o într-o zonă mai modernă, ceea ce denotă creativitate şi multă substanţă în spate. Contează enorm să îndrumi studenţii să meargă în acea direcţie pe care şi-o doresc. Adică să nu-i copleşeşti ca profesor, să nu-i copleşeşti ca mentor şi să nu încerci să le impui propriile direcţii. Ci tu să te cobori la direcţiile lor şi să înveţi ceea ce vor ei să facă pentru a le putea valorifica substanţa creativă.
Diana Munteanu oferă publicului trei nuduri superbe, care au stârnit reacţii controversate nemeritate.
Maria Dumitrache surprinde cu un jurnal. A desenat, apoi a scris, după care şi-a adunat toate paginile şi a alcătuit, practic, un jurnal al unei perioade în care ea a creat toată povestea”.
Citeşte şi:
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii