Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Vasile Cojocaru, actor fidel al scenei din Constanța, plecat prea devreme din această lume
Vasile Cojocaru, actor fidel al scenei din Constanța, plecat prea devreme din această lume
16 Jan, 2025 17:00
ZIUA de Constanta
376
Marime text
376
Marime text
- Într-o zi de 17 ianuarie 1950, în familia lui Gheorghe și Floricăi Cojocaru se năștea Vasile, un viitor mare actor al scenei pontice
- În cei 35 de ani de carieră la Constanța, el a și condus destinele teatrului în perioada 1990-1992
Într-o zi de 17 ianuarie 1950, în familia lui Gheorghe și Floricăi Cojocaru se năștea Vasile, un viitor mare actor al scenei pontice.
Vasile Cojocaru este parte din promoția de absolvenți a Liceului „Mircea cel Bătrân” Constanța, 1970. Următoarea treaptă în parcursul școlar a fost înscrierea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
După patru ani în care a deprins tainele actoriei, s-a întors în orașul natal, găsindu-și un loc în trupa Teatrului de Stat Constanța, denumit pe atunci Teatrul Dramatic.
Vasile Cojocaru s-a aflat în slujba teatrului de pe litoral până în anul 2009, jucând roluri precum: Reverendul Parris („Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller); Nae Grimea („D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale); Belpiros („Adunarea femeilor” de Aristofan); Periandru („Melissa” de N. Kazantzakis); Ion („Năpasta” de I.L. Caragiale); Domnul X („Operă pentru viitorii dictatori” de Andonis Doriades); Efrim („A înnebunit lumea” de Sukșin); Richard Willey („Hotel” de Ray Coony); Diomed („Pentesileea” de Mioara ți Adam Cremene); Papkin („Răzbunarea” de Al. Fredro); Jevakin („Căsătoria” de N.V. Gogol); Abel („Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu); Berenger („Rinocerii” de Eugen Ionesco); Garbus („Ghebosul” de S. Mrozek); Tartaglia („Regele cerb” de C. Gorz); Boiangiu („Trăsura la scară” de Mihai Ispirescu); Marcu („Acești îngeri triști” de D.R. Popescu); Lukașin („Revelion la baia de aburi” de E. Braghinskin și E. Reazonov); Andrei („Passacaglia” de Titus Popovici); Leonard Brazil („Cum se numeau cei patru Beatles” de S. Poliakoff); Galus („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri); Val Xavier („Omul în piele de șarpe” de Tennessee Williams); Vasea („Cercul pătrat” de Valentin Kataev) etc.
De asemenea, în cei 35 de ani de carieră la Constanța, el a și condus destinele teatrului în perioada 1990-1992.
După cum arată Jean Badea în volumul „Dulcea povară”, Vasile Cojocaru era preocupat și de literatură. A fost membru în Uniunea Scriitorilor, autor al unor cărți de versuri, în special pentru copii, a scris scenarii, dramatizări, adaptări scenice.
„A fost atras și de regia artistică, precum și de dăscălie – și-a dat doctoratul și a devenit conferențiar la Facultatea de Arte a Universității «Ovidius». Dar profesiunea sa de căpătâi rămânea actoria, chiar dacă a «cochetat» în două rânduri cu fotoliul directorial, fără să-și ducă vreodată mandatul decât să accepte umilința managerului nevoit să stea cu mâna întinsă la diferite uși din Primărie.
În forul său interior, Ică era probabil nemulțumit de ceea ce realizase până la un prag al vieții. Ratase, la diferite vârste artistice, șansa de a-i fi interpretat pe Romeo, pe Tipătescu sau Cațavencu, pe Hamlet sau Cyrano”, notează Jean Badea.
Vasile Cojocaru a jucat pe marele ecrane în filmele: Coana Efimița („Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale); Gheorghe („Furtuna în Pacific”); Ion („Un echipaj pentru Singapore”); C.A. Rosetti („La răscrucea marilor furtuni”).
Vasile Cojocaru a primit următoarele premii și distincții: premiul de interpretare pentru cel mai bun rol masculin (Lukașin) în cadrul Festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1985; premiul pentru cel mai bun rol secundar (Papkin) în cadrul festivalului „Despre arta comediei”, Galați, 1981; diplomă de excelență acordată de Teatrul Național Constanța, 2004; diplomă de onoare acordată de Teatrul „Ovidius” și Primăria Municipiului Constanța, 2001, pentru merite deosebite în slujba scenei constănțene.
Actorul a plecat dintre noi în data de 20 ianuarie 2010, când tocmai ce împlinise 50 de ani. În volumul „Thalia Ex Ponto. La cumpăna de milenii”, autoarele Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian au observat o coincidență stranie. Vasile Cojocaru a fost al șaptelea om de teatru care a părăsit această lume în ianuarie 2010, urmându-i în eternitate pe George Stancu, Ion Andrei, Constantin Guțu, Romel Stănciugel, Jean Ionescu și Ion Maximilian.
„Și totuși, a fost al șaptelea! Ne-a părăsit pe toți în aceeași fatală lună, a anului 2010, stârnind fără vrerea lui o furtună de suferințe și regrete, mare și cumplită și geroasă cât o Siberie”, spunea Jean Badea în legătură cu decesul lui.
În luna iunie a anului 2018, Vasile Cojocaru s-a numărat printre cei 62 de seniori ai teatrului constănţean sărbătoriți în cadrul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănțean”, organizat de cotidianul ZIUA de Constanța.
Pentru întreaga sa activitate, Vasile Cojocaru a fost distins cu medalia „Jean Ionescu“ şi cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, pe care le-a ridicat soţia.
În februarie 2023, el a fost comemorat prin lansarea volumului „Lumile lui Zagreus. De la drama sacră la reprezentația teatrală”, găzduit de Universitatea „Ovidius” Constanța.
Citește și:
#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul Vasile Cojocaru (galerie foto)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
