Arhiepiscopia Tomisului, despre preotul Ciulei „Apelarea la un avocat poate deveni păguboasă pentru clericul ce recurge la ea“

Pe data de 19 martie 2015, Nicolae Răzvan Chiţu, un tânăr de 26 de ani, din Constanţa, a condus, în jurul orei 00.30, un autoturism pe bulevardul Aurel Vlaicu, dinspre strada Nicolae Filimon către strada Baba Novac, şi, ajungând în zona Arabesque, a pierdut controlul asupra direcţiei, a pătruns pe sensul opus de mers şi a intrat în coliziune cu un alt autoturism, condus în banda nr. 2 de George Ciulei (un bărbat de 35 de ani, preot la Parohia „Sf. Apostol Andrei“ din Cernavodă). Poliţiştii au stabilit că Nicolae Răzvan Chiţu avea 1,24 g/l alcool pur în sânge. În urma impactului, acesta şi-a pierdut viaţa. Preotul George Ciulei a avut nevoie de 120 de zile de îngrijiri medicale. Din păcate, drama sa a continuat, deoarece reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului au decis să-l suspende şi să-l oprească de la slujire la parohia unde activa de 12 ani. Preotul a apelat la avocatul Viorel Laurenţiu Pîslaru, pentru a-l ajuta.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa a solicitat reprezentanţilor Arhiepiscopiei Tomisului un punct de vedere privind situaţia preotului George Ciulei. Mai jos prezentăm răspunsul primit.

Cum îşi motivează Arhiepiscopia Tomisului decizia de a-l opri pe preotul George Ciulei de la oficierea slujbelor religioase, în condiţiile în care nu el se face vinovat de producerea accidentului rutier?

Arhiepiscopia Tomisului a aplicat prevederile regulamentare ale cultului creştin-ortodox. Astfel, potrivit Regulamentului Autorităţilor Canonice Disciplinare şi ale Instanţelor de Judecată ale BOR, art. 17 stipulează că „omorul săvârşit fără voie, din greşeală sau în legitimă apărare, prin lovire ori accident, se sancţionează, în cazul clericilor, cu oprirea de la slujirea sfintei liturghii şi a celorlalte Sfinte Taine“. Sancţiunea suspendării a fost luată regulamentar, fără oprirea salarizării preotului respectiv. Această măsură nu vizează vreo vină a clericului sancţionat, ci este o măsură preventivă, pentru evitarea apariţiei unor bănuieli asupra acestuia, din partea credincioşilor, întrucât ei nu au acces la toate datele problemei, cel puţin până la stabilirea unui verdict clar din partea autorităţilor. De aceea Sfântul Sinod a decis ca, în astfel de cazuri să se ţină cont de circumstanţele fiecărui caz, până la lămurirea definitivă a situaţiei.
 
În plus, la acel moment, preotul George Ciulei a beneficiat de iertarea ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, deşi ar fi trebuit sancţionat şi pentru tăinuirea faptei faţă de ierarh, întrucât aceasta trebuia adusă la cunoştinţă cât mai repede posibil. Prin urmare, aplicarea Regulamentului nu poate constitui un abuz al Arhiepiscopiei Tomisului, ci o normalitate.

Există posibilitatea ca Arhiepiscopia Tomisului să-l repună în funcţie pe preotul George Ciulei?

Teoretic, ea există, în funcţie de decizia definitivă a autorităţilor în cazul accidentului. Practic, este greu de spus, întrucât preotul Ciulei, neînţelegând bine situaţia sa şi, probabil, fiind influenţat de un duh grăbit şi potrivnic atitudinii preoţeşti, a comis alte fapte ce încalcă normele canonice şi disciplinare ale BOR, ceea ce a atras deferirea lui spre judecata Consistoriului Eparhial (instanţa de judecată a Arhiepiscopiei Tomisului), pentru o altă speţă decât accidentul de care amintiţi. Ceea ce este posibil să atragă alte sancţiuni.

A mai fost acesta cercetat de superiori din cadrul Bisericii Ortodoxe Române?

Nu, dar acest lucru nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, întrucât tăinuirea faptei faţă de ierarh încalcă prevederile art. 6 din Regulament, care stipulează circumstanţele atenuante.

S-a mai confruntat Arhiepiscopia Tomisului cu o astfel de situaţie? Dacă da, cum a fost soluţionată aceasta?

Pe actualul Regulament, valabil din anul 2015,  nu.

Faptul că preotul George Ciulei a apelat la ajutorul unui avocat poate influenţa negativ decizia ierarhului de a-i permite revenirea la parohia din Cernavodă?

În situaţia dată, o decizie de revenire nu aparţine ierarhului, ci Consistoriului Eparhial. Apelarea la un avocat este, pe de o parte, inutilă, iar pe de altă parte, poate deveni păguboasă pentru clericul ce recurge la ea. Este o greşeală frecventă a clericilor care au probleme cu disciplina bisericească. Iată de ce:
 
a) Inutilă pentru că avocaţii din zona dreptului civil sau penal laic nu au pregătirea teologică şi abilitarea necesară pentru a aborda cazurile ce fac obiectul cercetărilor bisericeşti. Conform rânduielilor bisericeşti, toată procedura disciplinară care implică un laic este apanajul exclusiv al autorităţilor Bisericii, lucru recunoscut şi de legile civile. Astfel, Legea Cultelor, art. 23, prevede: „(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări. (2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.“
 
Mulţi dintre clerici însă se păcălesc singuri - sau sunt eronat îndrumaţi de alţii - să apeleze la avocaţi în virtutea unei alte prevederi legale,  art. 17 din Legea Cultelor, care spune, la alin. (2): „Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii  publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.“ Astfel, ei consideră că Biserica îi nedreptăţeşte, încălcând legile civile. Or, ei fie nu cunosc, fie nu vor să recunoască, statutul BOR şi codurile canonice în cauză sunt deja recunoscute de Stat, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi puse în opoziţie cu legile civile sau penale.
 
b) Apelarea la un avocat poate deveni păguboasă pentru clericul ce recurge la ea. Uneori, neavând pregătirea necesară, avocaţii îndrumă clericul la anumite fapte sau atitudini care, în loc să-l ajute, mai mult îl păgubesc, punându-l în situaţia de a comite acte de indisciplină bisericească. Aceasta îl poate pune pe cleric în situaţia de a amplifica gravitatea faptelor proprii, astfel încât, în loc să primească o sancţiune mai mică (sau chiar deloc) pentru o anumită faptă, primeşte una mai mare, pentru cu totul alte fapte.
 
În cazul preotului Ciulei, apelarea la un avocat a fost un gest neînţelept, care i-a agravat situaţia. Ca urmare a sfaturilor date de avocat, preotul a acţionat greşit, autoexcluzându-se din rânduiala canonico-disciplinară a Bisericii.  Astfel, la ora actuală, preotul a ajuns în faţa Consistoriului pentru alte fapte decât accidentul de care vorbim.

 
În detaliu, este vorba despre următoarele abateri prevăzute în Regulament:
a) nerespectarea Mărturisirii de fidelitate depusă la hirotonie (art. 14);
b) neascultare faţă de autorităţile bisericeşti, prin răzvrătire şi atitudine dăunătoare vieţii bisericeşti, prin cuvinte sau scrieri, acţiuni publice sau private, îndreptate împotriva deciziilor autorităţilor bisericeşti (art. 34, alin. 1, lit. b);
c) fapte săvârşite contra moralei creştine,  ordinii publice şi bunei-cuviinţe (art. 26).
 
La acestea se adaugă circumstanţele agravante ale săvârşirii abaterii în mod voit, responsabil şi asumat, precum şi ale prejudiciului de imagine adus Bisericii, prevăzute de Regulament, la art. 7, lit. b şi f.

Citeşte şi Viorel Laurenţiu Pîslaru, avocatul preotului George Ciulei - „Arhiepiscopia Tomisului săvârşeşte un abuz“