Premieră absolută. Zeci de oameni arşi de vii în autobuz Astăzi se împlinesc 45 de ani de la cel mai tragic accident din istoria Constanţei (galerie foto + video)

3 februarie ar putea fi cea mai neagră zi din istoria Constanţei, din punctul de vedere al accidentelor rutiere. Este ziua când a avut loc o tragedie ce a îndoliat zeci de familii din Constanţa. Doar cei care au avut de suferit îşi amintesc cu lacrimi în ochi despre clipa în care cineva drag le-a fost smuls din braţe. 40 de morţi şi zeci de răniţi ar fi bilanţul accidentului produs pe 3 februarie 1975, la primele ore ale dimineţii, la intersecţia dintre şoseaua Mangaliei şi drumul care duce către Cumpăna, mai precis în actualul sens giratoriu de la hipermarketul Auchan.
 

 
Un autobuz a intrat în coliziune cu un camion de armată. Autobuzul care aparţinea ITC Constanţa mergea pe ruta Constanţa – Mangalia, la primele ore ale dimineţii. Camionul a lovit în plin autobuzul marca Skoda, impactul fiind la rezervorul acestuia, urmat fiind de o explozie puternică.
 
Multe persoane au murit asfixiate sau au ars între fiarele autobuzului. La vremea respectivă nu existau cunoscutele ciocănele de spart geamurile, multe voci spunând că dacă ar fi existat aceste unelte, multe persoane ar fi putut scăpa din infern.
 
În dreptul sensului giratoriu din prezent, la vremea respectivă se afla borcanul de unde miliţianul urmărea traficul rutier. Imediat după producerea accidentului rutier, miliţianul ar fi fugit în câmp, de teama repercusiunilor regimului. De altfel, atât şoferul de pe autobuz, cât şi persoane din maşina armatei ar fi fugit pe câmpul din zonă.
 

Tatăl unui copil de trei luni

 
Cristea Vladu avea 31 de ani în ziua accidentului. Venea de la muncă să îşi vadă copilul care abia avea trei luni de viaţă. Avea în braţe cadourile pentru nou-născut. Tache îi spuneau apropiaţii. Cu ochii umezi, fratele lui Tache, Trincă Vladu, îşi aminteşte detalii terifiante cu privire la groaznicul accident. „Venea acasă de la muncă, să îşi vadă copilul, dar nu a mai ajuns. A murit în accident. L-au adus într-un sicriu sigilat. Eu am deschis sicriul şi era băgat într-o pungă din aceea mare şi neagră. L-am recunoscut după costum. Labele picioarelor nu le mai avea, probabil când l-au scos din autobuz. Avea limba prinsă între dinţi, tăiată”, povesteşte cu lacrimi în ochi nea Trincă.
 

 
Tragedia a fost că familia nu a primit niciun sprijin, niciun mesaj de condoleanţe. Nea Trincă era în armată la vremea respectivă şi a avut permisie doar cinci zile, cum se oferea la acea vreme. Crucea de la intrare din cimitir au ridicat-o cu multă durere. „Aici odihneşte regretatul meu soţ, al meu tată, fiu şi frate. Venind de la serviciu să-şi revadă familia, a decedat într-un groaznic accident de circulaţie la data de 3.02.1975. Băiatul rămas, de trei luni, părinţi şi fraţi, zdrobiţi de durere. Nu te vom uita niciodată. Această cruce este ridicată de soră, de părinţi şi fraţi”, este mesajul plin de durere care dăinuie pe crucea de la locul de veci al lui Tache.

 

„Patruzeci de persoane parcă au murit atunci. Nu îmi amintesc exact numărul, dar nu am cum să uit acea zi. Şoferul camionului parcă a primit 16 ani de închisoare”, a mai spus nea Trincă. Desigur, nu am reuşit să aflăm dacă şoferul de pe camion şi-a ispăşit sau nu pedeapsa.
 

Alte victime

 
Cadre militare, o tânără de doar 14 ani, dar şi alte persoane şi-au pierdut viaţa în urma accidentului de la Constanţa. Oamenii îşi amintesc vag, dar detalii macabre sunt scoase la iveală. „Mulţi nu au putut să îşi ia rămas-bun cum trebuie. Sicriele erau sigilate, pentru că oamenii au ars de vii. Mulţi au fost recunoscuţi după dantură sau câteva haine”, a spus vărul unei victime. „Nici în ziua de astăzi nu ştim exact cum s-a petrecut”, a mai spus o altă rudă a unei victime, care a decis să fie anonimă.
 
Singura certitudine este că mulţi oameni au rămas cu un mare semn de întrebare de la accident, iar la 45 de ani de atunci nu au fost chemaţi niciodată în instanţă, chiar dacă, potrivit surselor noastre, a existat o anchetă la Parchetul Militar. Arhivele nu mai există la instituţiile publice.
 


 

Autobuze noi la o săptămână după şi demiteri

 
Am cercetat presa scrisă de la acea vreme. Cu ajutorul Bibliotecii Judeţene Constanţa, am reuşit să cercetăm arhiva ziarelor din luna februarie 1975. Primul lucru care iese în evidenţă la vremea respectivă este lipsa tratării subiectelor tragice. Da, erau notate furturile mici şi problemele sociale, dar accidentele rutiere erau parcă evitate, mai ales dacă erau soldate cu zeci de morţi. Probabil că Nicolae Ceauşescu nu ar fi dorit să fie umbrită perioada alegerilor pentru Marea Adunare Generală de alte evenimente.
 

 
Nu a existat nicio ştire legată de accident la vremea respectivă, singurele legături fiind anunţurile de deces care s-au înmulţit considerabil. Dacă într-o zi obişnuită în cotidianul Dobrogea Nouă erau cel mult 1-2 anunţuri de deces, iată că de la 4 februarie 1975 numărul acesta a crescut şi cu 300%. Nici în Scânteia sau în România Liberă nu s-au făcut menţiuni cu privire la accident.
 

 
Totuşi, un detaliu a ieşit în evidenţă. Poate că nu a notat nimeni apariţia ciocanelor pentru spart geamurile, dar, în România Liberă, la 10 februarie 1975 era publicat un material cu titlul „Noutăţi în transportul urban”, semnat de Paul Marian. „În acest an, parcul de vehicule sporeşte cu încă 1.660 autobuze, 150 troleibuze şi 50 trenuri de tramvaie din producţia internă. În toate judeţele ţării, autobuze de mare capacitate”, se arată în introducerea textului jurnalistic. Desigur, nu era mare noutate că erau aduse autobuze noi în toată ţara, dar, corelând decizia cu accidentul de la Constanţa, ar exista o legătură.
 

 
Nu se ştie cine şi-a mai dat demisia din pricina accidentului produs pe 3 februarie, dar, imediat după accident, conducerea ITC Constanţa (actual CT BUS) a fost schimbată. Leandru Popovici a fost director între 1971 şi 1975, fiind înlocuit după tragedie cu Tudor Voineagu, care a stat la cârma societăţii de transport în comun între 1975 şi 1990.
 

 
Bogdan Niţă, actualul director de la CT BUS, care a avut toată deschiderea pentru documentarea acestui material, a punctat că în prezent compania pune accent pe siguranţa călătorului şi că astfel de accidente au o probabilitate scăzută de a se mai întâmpla.
 

Amintirile angajaţilor de la societatea de transport

 
În prezent, la 45 de ani de la accident, sunt foarte puţine persoane care nu s-au pensionat sau încă mai lucrează la CT BUS. Printre ei se numără şi Ion Negoi, care era tânăr şi lucra la fostul ITC când s-a produs tragedia. „Lucrez de atunci la RATC (n.r. actual CT BUS) şi îmi amintesc de accident. O maşină a armatei a lovit autobuzul. De la calorifere parcă a luat foc. Era o Skoda albastră şi oamenii nu au mai putut scăpa. Vai, îmi amintesc că îmi povesteau băieţii că atunci când a ajuns scheletele autobuzului la garaj, încă se aflau degete pe bucăţile de fier”, povesteşte Ion Negoi. Nu îşi amintea exact ce s-a întâmplat după, dar ştie că la câteva zile a fost schimbat directorul societăţii. Numărul de persoane decedate nu şi-l amintea exact, dar ştia sigur că au fost cel puţin 20 de oameni care au murit.
 

 
Iată că lipsa mediatizării şi lipsa transparenţei de la vremea respectivă a dus un număr inexact de persoane decedate în amintirea oamenilor. Desigur, nefiind tratat subiectul, la aproape jumătate de secol de la accident nu există date concrete în arhivele CT BUS legate de subiect.
 
Actual şofer la CT BUS, Dumitru Partale a vrut să împărtăşească reporterilor ZIUA de Constanţa ce îşi aminteşte el de accidentul de atunci. „Lucram ca electrician auto. S-a auzit în tot oraşul că a fost un accident foarte urât, cum că un autobuz a intrat într-un camion de armată. A intrat la intersecţia Mangaliei cu ieşirea de la Cumpăna. Maşina de armată nu a acordat prioritate şi a intrat în microbuz, în rezervor, care a explodat. Atunci s-a schimbat conducerea la cel mai înalt nivel. Directorul a fost demis şi a fost înlocuit cu Tudor Voineagu”, a punctat Dumitru Partale.