Primăria Constanța, chemată în judecată, pentru un garaj demolat în Tomis Nord. Surpriză în instanță

• Pe 19 martie 2025, municipalitatea a depus recurs în cauză.

 
 
O persoană fizică din Constanța C.T., a chemat Primăria Constanța în judecată, pentru anularea unei dispoziții de primar prin care cere anularea dispozițiilor de primar prin care s-a ajuns la demolarea garajului, iar municipalitatea i-a imputat lui costurile demolării. Instanța, pe fond, a admis parțial cererea reclamantului.
 
Prin dosarul 8473/118/2023, pe secția de contencios-administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, a fost înregistrat dosarul aferent procesului amintit mai sus, unde C.T. este intimat reclamant, iar Primarul municipiului Constanța este recurent pârât.
 
Pe 19 martie 2025, municipalitatea a depus recurs în cauză.
 
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secția de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.12.2023 sub nr. 8473/118/2023, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, anularea Dispoziției numărul 1436/30.05.2023 privind desființarea pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii executate cu autorizație de construire nr. 836/04.08.1992 din b-dul Tomis nr. 328A, respectiv garaj din materiale prefabricate în suprafață de aproximativ l8 mp având cod de identificare 2G0104 și platformă betonată aferentă, repararea prejudiciului produs prin confiscarea nelegală a unui bun ce îi aparținea, în lipsa unei aplicării unei sancţiuni complementare privind confiscarea acestuia, prejudiciu evaluat provizoriu la suma de 8000 lei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că este proprietar al construcției prefabricate cu destinația de garaj auto care, până la dat de 08.09.2023, s-a aflat amplasată în în spatele blocului DT1, scara A, pe un teren ce nu are destinația de spațiu verde sau pe aceea de parcare.
 
Reclamantul a mai arătat că a dobândit proprietatea asupra construcţiei prin cumpărare de la SC ###### SA, în baza chitanței numărul XXXX/25.11.1991, respectiv numărul XXX/25.03.1992. Dobândind proprietatea asupra construcției prefabricate, a solicitat și a obținut dreptul de a amplasa acest garaj prefabricat edificare în baza autorizației de construire 836/04.08.1992.
 
Reclamantul a învederat faptul că autorizaţia de construire nr. 836/04.08.1992 s-a eliberat ulterior parcurgerii unei proceduri de autorizare pe durata căreia operatorii de apă-canal, energie termică şi telecomunicații au atestat că terenul afectat de lucrări nu era ocupat de trasee de apă, energie termică sau telecomunicații. Totodată, reclamantul a învederat faptul că, după edificarea construcției, s-a adresat autorității publice, în vederea declarării spre impunere a imobilului dobândit prin edificare, bun ce a fost impus inclusiv în anul 2023.
 

Având în vedere modalitatea în care bunul a intrat în patrimoniul său, urmează a se reține că, prin intermediul Dispoziției nr. ########## privind desfiinţarea pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii executate cu autorizaţie de construire nr. 836/04.08.1992 din b-dul Tomis nr. 328A, respectiv garaj din materiale prefabricate în suprafață de aproximativ l8 mp, cod de identificare 2G0104, și platformă betonată aferentă, act care nu constată săvârșirea vreunei contravenţii și prin intermediul căreia nu s-a dispus vreo sancţiune contravențională complementară, în mod legal, s-a procedat la confiscarea construcţiei. Mai mult, prin actul administrativ contestat, operează o revocare a autorizaţiei intrate în circuitul civil în anul 1992 și asupra căreia nu poate avea niciun efect adoptarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 112/19.11.1993 sau nr. 42/40.04.1993.
 
Pârâtul Primarul Municipiului Constanţa a depus întâmpinare la data 31.01.2024 de prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
 
S-a arătat, în esenţă, că, prin Dispoziţia nr. 1436/30.05.2023 emisă de Primarul municipiului Constanţa, s-a dispus desfiinţarea pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii executate cu autorizaţie de construire nr. 836/04.08.1992, cu caracter provizoriu, pe teren aparţinând domeniului public al municipiului Constanţa, respectiv garaj din materiale prefabricate în suprafaţă de aproximativ 18mp, având cod de identificare 2G0104 şi platformă betonată aferentă, act administrativ ce a avut la bază somaţia de desfiinţare nr. 51521/16.03.2021, precum şi nota de constatare nr. 29774/09.05.2023.
 
Conform adresei nr. R224274/21.02.2023, menţionată şi în cuprinsul Dispoziţiei de demolare, emisă de Serviciul Patrimoniu, terenul pe care se află amplasat garajul este inventariat în domeniul public al municipiului Constanta, conform HCL 451/28.12.2017- poziţia 1372, având destinaţia de spaţiu verde în ansamblu de locuinţe - echipamente publice şi alei de circulație - bd. Tomis - str. Tulcei - str. Suceava- str. Adamclisi.
 
Anterior emiterii Dispoziţiei, reclamantul a fost somat în vederea desfiinţării garajului, fiind încunoştiinţat că respectiva construcţie este situată pe domeniul public. Conform autorizaţiei de construire nr. 836/04.08.1992 invocată de către reclamant, garajul este construcţie cu caracter provizoriu.

 
Conform HCL nr. 112/19.11.1993 s-a decis interzicerea amplasării de garaje provizorii pe spaţii aparţinând domeniului public - art. l, iar la art. 6 s-a stabilit ca termenul de valabilitate pentru autorizaţiile de amplasarea a garajelor provizorii să fie fixat la 1 an (12 luni). Totodată, HCL nr. 24/06.03.1997 a prevăzut instituirea unei taxe speciale pentru construcţiile autorizate provizoriu, urmând ca, pe măsura sistematizării zonelor, amplasamentele să fie eliberate. Mai mult, textul legal nu exclude posibilitatea sancţionării contravenţionale a persoanei, dar nu condiționează măsura - excepţie de emiterea unui proces-verbal de contravenţie, teză care se regăseşte inclusiv în dispoziţiile alin. 2 al art. 33 din Legea nr. 50/1991, iar chestiunea a fost dezlegată de practica judecătorească, nemaifiind de noutate.
 
Reclamantul a formulat cerere de completare a acţiunii introductive de instanţă la data de 10.05.2024 prin care a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 4267/04.12.2023 privind recuperarea sumei de 7135,84 reprezentând contravaloarea desființării pe cale administrativă a lucrărilor de construcții cu caracter provizoriu, executate cu autorizație de construire nr. 836/04.08.1992, pe teren aparţinând domeniului public al municipiului Constanţa, garaj având cod de identificare 2G/0104 și platformă betonată aferentă.
 
Repunctând aspecte învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum ar fi calitatea de proprietar al construcției prefabricate garaj auto amplasate în spatele blocului DTl, scara A, pe un teren ce nu are destinația de spațiu verde sau pe aceea de parcare, drept de proprietate dobândit prin edificare în baza autorizaţiei de construire 836/04.08.1992, reclamanta a arătat că, la data de 8.09.2023, construcție ce a fost ridicată și transportată la o adresă necunoscută.
 
În lipsa comunicării acestor informații, prin demersuri proprii, a luat legătura cu reprezentantul unei firme subcontractoare care s-a oferit a-i preda construcția sau una similară în schimbul unei sume. Din punctul său de vedere, emiterea dispoziţiei de imputare criticate se circumscrie situației reglementate prin art. 499 Cod administrativ care reglementează răspunderea civilă a funcţionarului public.
 
A mai susţinut reclamantul că emiterea unei astfel de dispoziţii se face în condiţiile art. 500 Cod administrativ.
 
Ca atare, Dispoziţia nr. 4267/04.12.2023 ca vădit nelegală, emisă în lipsa oricărui text de lege, precum şi netemeinică având în vedere că desființarea construcției nu a fost executată prin demolare ci prin expropriere de fapt și valorificare.
 
În opinia sa, atâta timp cât platforma betonată aparținea amprizei blocului şi nu a fost necesară efectuarea unor lucrări de demolare, dovedeşte caracterul nedatorat al sumei pretinse.
 
Față de cererea de completare, pârâtul a depus note scrise la data de 04.10.2024 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a Dispoziției nr. 4267/04.12.2023 privind recuperarea sumei de 7.135,84 lei reprezentând contravaloarea desființării pe cale administrativă a lucrărilor de construcții cu caracter provizoriu, executate cu autorizație de construire nr. 836/04.08.1992, pe teren aparținând domeniului public al municipiului Constanța, ### ##### ### ####, zona #### ###, garaj având cod de identificare 2G0104 și platformă betonată aferentă.
 
S-a învederat, în susţinere, că prin Dispoziția nr. 1436/30.05.2023 emisă de Primarul municipiului Constanța s-a dispus desființarea pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii executate cu autorizație de construire nr. 836/04.08.1992, cu caracter provizoriu, pe teren aparținând domeniului public al municipiului Constanța, ### ##### ### ####, zona #### ###, respectiv garaj din materiale prefabricate în suprafață de aproximativ 18mp, având cod de identificare 2G0104 și platformă betonată aferentă.
 
Dispoziția a avut la bază somaţia de desființare nr. 51521/16.03.2021, precum și nota de constatare nr. 29774/09.05.2023. #### reclamantul a solicitat anularea dispoziției susținând că nu există competență în ceea ce priveşte recuperarea sumei cu acest titlu de către reprezentantul autorității locale, urmează a se observa că, în acord cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală, sumele ce trebuie recuperate urmare a operațiunilor de demolare și transport se încadrează ca și creanţe bugetare: creanța bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanță bugetară principală și creanță bugetară accesorie.
 
Cum a deliberat instanța?
 
Tribunalul va reţine ca fiind întemeiată cererea reclamantului de anulare a Dispoziţiei Primarului Municipiului Constanţa nr. 4267/04.12.2023 privind recuperarea sumei de 7135.84 lei reprezentând contravaloarea desființării pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii cu caracter provizoriu. Dispoziţia a fost emisă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, însă actul normativ nu conţine dispoziţii care să fundamenteze recuperarea prejudiciului adus autorităţilor publice de către persoane fizice, prin emiterea unor acte administrative cu putere executorie. ## Titlul IV din Partea a VII-a a Codului administrativ este reglementată răspunderea administrativ-patrimonială, care potrivit art. 573 reprezintă o formă a răspunderii administrative ce constă în obligarea statului sau, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau juridice prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim.
 
Nu există aşadar în Codul administrativ o reglementare a răspunderii persoanelor fizice sau juridice pentru prejudicii cauzate statului sau, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale, autorităţile publice având la îndemână în aceste ipoteze acţiunea în justiție calea dreptului comun.
 
Pentru aceste motive, instanţa va dispune anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Constanţa nr. 4267/04.12.2023 privind recuperarea sumei de 7135.84 lei reprezentând contravaloarea desființării pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii cu caracter provizoriu.
 
În privinţa cererii pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, se reţine incidenta prevederilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Tribunalul va face însă şi aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
 
Pârâtul a făcut dovada unor cheltuieli cu procesul în cuantum de 4.046 lei reprezentând onorariu avocat, însă în raport de admiterea în parte a acţiunii reclamantul urmează a fi obligat la plata acestor sume în mod proporțional, în limita sumei de 2.023 lei.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
 

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 


Citește și:
Un cetățean a chemat Primăria Constanța în judecată pentru alocarea unui loc de parcare