Iluzia câștigului financiar rapid Ce este Schema Ponzi și cum poți cădea în plasa acesteia?

Imaginează-ți că ai găsit oportunitatea perfectă de a-ți dubla economiile în doar câteva luni, fără niciun risc. Pare prea frumos ca să fie adevărat? Probabil că este.  În lumea acaparată de tentația unor câștiguri rapide, există o capcană deosebit de periculoasă: Schema Ponzi.

Schema Ponzi reprezintă una dintre cele mai perfide forme de fraudă financiară, având potențialul de a produce pagube economice semnificative și de a eroda încrederea în sistemele financiare. Această metodă de înșelăciune, denumită după infractorul de origine italiană Charles Ponzi, se bazează pe o structură piramidală în care profiturile investitorilor inițiali sunt plătite din fondurile aduse de noii participanți, creând iluzia unei afaceri profitabile și sustenabile, scrie Legal Badger.

Mecanismul de funcționare al schemei Ponzi este relativ simplu, dar extrem de eficient în atragerea victimelor. Organizatorii promit investitorilor randamente cu valoare ridicată, adesea mult peste media pieței, cu riscuri minime sau inexistente. Aceste promisiuni sunt susținute inițial prin plata efectivă a profiturilor către primii investitori, folosind însă fondurile colectate de la participanții nou-intrați. Succesul aparent al investiției determină investitorii existenți să reinvestească și atrage noi participanți, alimentând astfel schema.

Atractivitatea acestor scheme rezidă în promisiunea unor câștiguri ridicate într-un interval scurt, aparent fără riscuri. Dorința de îmbogățire rapidă îi determină pe mulți să ignore lipsa lor de cunoștințe despre natura investiției sau să treacă cu vederea absența unei educații financiare adecvate care să le permită o evaluare critică a oportunității.

Viabilitatea unei scheme Ponzi se bazează pe trei piloni fundamentali. În primul rând, este esențială menținerea unui flux constant de capital proaspăt și atragerea continuă de noi participanți. Acest aspect permite inițiatorilor fraudei să genereze aparente profituri pentru investitorii inițiali, perpetuând astfel iluzia unei afaceri prospere.

În al doilea rând, succesul schemei depinde de păstrarea încrederii investitorilor în realitatea și valoarea activelor în care și-au plasat fondurile. În fața întrebărilor insistente ale investitorilor mai precauți, organizatorii recurg la diverse strategii de disimulare. Aceștia invocă frecvent concepte precum investiții în jurisdicții offshore, operațiuni complexe de tranzacționare la termen sau programe de investiții cu randamente excepționale.

În anumite cazuri, aceștia pretind că strategia lor de investiții este un secret comercial ce nu poate fi divulgat. Pentru a înlătura orice suspiciune și a menține aparența legitimității, autorii fraudei furnizează în mod regulat documente falsificate, precum extrase de cont sau rapoarte financiare, care prezintă o imagine distorsionată a presupuselor câștiguri acumulate de investitori.

În al treilea rând, participanții să nu solicite retrageri masive sau simultane ale fondurilor investite. O astfel de acțiune ar pune o presiune  asupra lichidităților schemei, iar o cerere generalizată de rambursare conduce inevitabil la prăbușirea întregului mecanism fraudulos, expunând natura ilicită a operațiunii.

Din punct de vedere juridic, schemele Ponzi sunt considerate infracțiuni grave în majoritatea jurisdicțiilor. În România, acestea pot fi încadrate sub mai multe tipuri de infracțiuni, cea mai frecventă fiind înșelăciunea. Conform art. 244 din Codul Penal, înșelăciunea reprezintă inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. În cazul în care fapta este săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, pedeapsa poate crește la închisoare de la 1 la 5 ani.

 Pe lângă înșelăciune, organizatorii unei scheme Ponzi pot fi acuzați și de alte infracțiuni, cum ar fi spălarea banilor, conform art. 49 lit. a) și b) din Legea nr. 129/2019. Această infracțiune implică activități precum:

• schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
• ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

În funcție de modalitatea concretă de însușire a fondurilor, se poate reține și infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 Cod Penal. Este important de menționat că, potrivit art. 308 Cod Penal, delapidarea este incriminată chiar și în mediul privat, situație în care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

O caracteristică importantă a schemelor Ponzi este faptul că, indiferent de tipurile de infracțiuni reținute, în sarcina autorilor există obligația de a acoperi toate prejudiciile produse, inclusiv sumele investite de persoanele vătămate, precum și orice alte daune rezultate din infracțiune. Victimele pot solicita aceste despăgubiri în cadrul procesului penal prin exercitarea acțiunii civile.

Din perspectivă economică, schemele Ponzi pot avea efecte devastatoare asupra piețelor financiare și a încrederii investitorilor. Cazul Caritas din România, care a funcționat între 1992 și 1994, ilustrează amploarea pe care o poate lua o astfel de fraudă. Cu investiții estimate la peste 1000 de miliarde de lei vechi (echivalentul a aproximativ 5 miliarde de dolari la acea vreme), Caritas a ajuns să gestioneze, conform unor estimări, până la o treime din masa monetară a României.

Pentru a preveni căderea în capcana unei scheme Ponzi, investitorii ar trebui să fie atenți la mai multe semnale de alarmă. Printre acestea se numără:

• promisiunile de randamente excepțional de mari cu riscuri minime – fiecare investiție implică un anumit grad de risc, iar investițiile care produc randamente mai mari implică de obicei un risc mai mare;
• consistența nerealistă a profiturilor indiferent de condițiile pieței – investițiile tind să crească și să scadă în timp, de aceea trebuie acordat o atenție sporită investițiilor care generează în mod regulat randamente pozitive;
• investiții neînregistrate și organisme financiare neautorizate – de regulă schemele Ponzi implică persoane fizice fără licență sau firme neînregistrate;
• lipsa de transparență în strategiile de investiții și dificultățile în retragerea fondurilor;
• probleme cu documentația – erorile apărute în extrasul de cont, dificultatea obținerii documentelor, întârzierea obținerii documentelor pot fi un semn că fondurile nu sunt investite așa cum s-a promis;
• descurajarea retragerii fondurilor – plățile către investitorii vechi sunt adesea însoțite de îndemnuri la reînvestire, sub pretextul obținerii unor profituri și mai mari;

În concluzie, schemele Ponzi reprezintă o amenințare serioasă pentru stabilitatea financiară și încrederea în piețele de capital. Combaterea acestor fraude necesită o abordare multidisciplinară, implicând atât întărirea cadrului legislativ și a capacității de aplicare a legii, cât și educația financiară a publicului larg.



Citește și

Investigație RECORDER Investigație privind schema Nordis. Mașinăria de făcut bani