Editorial „Cocălărism” în floare în stațiunea Mamaia. „Eu nu ascult manele, dar la o petrecere merge”

Vă scriu în calitate de fostă, actuală și viitoare rockeriță.

Mă gândeam despre ce o să scriu astăzi. Prin capul meu bătea vântul și se auzea un „cri-cri” cu ecou, de parcă al meu creieraș ar fi fost un castel în ruină.


Asta până mi-am dat seama unde locuiesc. Nici nu mai ai nevoie să scotocești după subiecte când dai nas în nas cu așa ceva la 10 minute depărtare. Cuvintele au început să țâșnească în toate părțile, izbindu-se de pereții albi.


Ieri am făcut o plimbare prin stațiunea Mamaia, locul unde viața bate filmul…

Mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat, în timp ce lumea  în care mă învârt ca într-o căldare a rămas la fel. La fel de kitsch-oasă, de manelizată, de zgomotoasă și aglomerată.


Mamaia are de toate. Prețuri mari pentru calitate precară, miros de hamsie prăjită acum trei zile, piepturi păroase dezgolite, cerșetori la orice colț și multă distracție!

Constanța are și copii cu vată de zahăr în mână, înghețată asorată la cornet, rochițe înflorate „flu-flu”, fețe  zâmbitoare și oameni care sparg banii în Satul de Vacanță la tiribombe.

În loc să stau îmbufnată sau să-mi pun dopuri în urechi ca primarul Chițac atunci când nu-mi place ce aud, acum mă distrez copios și râd cu poftă uitându-mă în jurul meu. Și este un râs sincer, nu unul arogant.

Ne așezăm la o terasă în zona Cleopatra. Eu îmi iau o apă plată, el o carafă de vin alb sec, la 15 lei. Începe veselia cu primele acorduri de muzică clasică la pian.

Interpretul de muzică clasică este mituit de doi domni frezați și parfumați. Zici că sunt Stan și Bran varianta „cocalarus 2022, colecția toamnă-vară”. Unul e bine făcut, cu tricoul mulat pe burtă, iar al doilea e tot în alb, cu 40 de kilograme mai puțin dar cu atitudine de patron.


„Și acum o dedicație pentru o domnișoară specială! (eu știam că speciala e la păcănele). Te iubesc și ești cea mai ȘUKARĂ fată!”

Reprezentanta sexului feminin e în extaz în timp ce face live pe Facebook cu cerceii de „haur”  bălăngănidu-se în ritmul muzicii.  Iubitul aruncă cu bancnote de 100 de lei spre lăutarul care pare subit mult mai prietenos . Câțiva oameni la vreo 50 de ani dansează voioși într-un colț. Ar vrea să dea și ei bani la lăutari, dar au dat faliment după ce au plătit parcarea.

La masa din centru stau barosanii.

„De la Ahmet pentru frățioru meu Amar se știeeee. 20 de lire să fieee!”

Live-urile pe Facebook curg mai ceva ca Niagara și lumea se distrează, incluzându-mă pe mine. Mă dor obrajii de cât am râs și continui să observ fauna.
Merg până la baie. Acolo  stă o tanti îmbufnată care oftează în timp ce încasează taxa de un leu la toaletă, uitându-se cu ochi veninoși la lăutarul care încă primește lire de la masa barosanilor.


Pornim cu greu la drum spre casă. Străzile sunt inundate de turiști. Copiii  mănâncă fericiți  shaworma asezonată cu toxiinfecție alimentară și beau suc colorat cu gust de plastic.

Satul de vacanță e un adevărat deliciu!  La fel este și stațiunea Mamaia, cu bune și rele. Toate lucrurile cu care noi, constănțenii, ne-am obișnuit, sunt un lux pe care mulți nu și-l permit. Sunt oameni care nu au văzut niciodată marea!


Hai să nu mai criticăm totul, să venim cu soluții pentru problemele cu adevărat importante și să ne bucurăm de ceea ce avem până nu  e prea târziu!
 
Citește și: Editorial Viața e frumoasă în administrația lui Chițac!


Editorial Jurnal de cuplu. Viața în doi într-un apartament cu chirie