Editorial Cum a fost pervertită prietenia, la noi

În România, țara celor șapte servicii secrete, a „băieților cu ochi albaștri“, a vecinilor delatori „de pe vremuri“, care și-ar continua cu drag activitatea și azi dar nu mai are cine să-i asculte în afara altora ca ei (și nici nu mai sunt remunerați pentru asta), nu încetez să mă minunez legat de cum a fost pervetită prietenia și despre sensurile pe care a ajuns să le aibă termenul de „prieten“.
 
Și tot încerc să îmi dau seama când anume s-o fi produs această schimbare, în toată istoria noastră: să fi fost pe vremea voievozilor și a marilor boieri, să fi fost în timpul regimului fanariot, să fi fost în „politicianismul“ interbelicului, în comunism, în post-comunism?
 
O vorbă veche din români spune „prietenul la nevoie se cunoaște“, însă aceiași înțelepți populari au rezumat foarte interesant „apără-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur“.
 
Am pornit cu toate aceste întrebări când am realizat efectiv, într-o bună zi, conotația negativă pe care o dăm ideii de „prieten“ atunci când auzim, de pildă, de licitații câștigate de un „prieten“ al primarului dintr-o localitate sau alta, de „prieteni“ ai diverșilor potentați ai zilei care s-au angajat să ducă la bun sfârșit cine știe ce contract, din bani publici, se înțelege.
 
În mod normal, privind la nivel micro, nu ni se pare nimic ciudat să rugăm vecinul sau un prieten să ne ajute să rezolvăm o treabă sau alta. Știm că va veni să ne ajute, iar atunci termenul de prieten nu este privit în sensul rău, căci prietenul ne ajută dezinteresat.
 
Situația se schimbă însă când la mijloc apare un interes. Și așa, indiferent că vorbim la nivel microsocial sau macrosocial, conotația pe care o dăm cuvântului prieten într-un astfel de caz începe să fie una negativă.
 
Și conceptul de „prietenie“ începe să fie pervertit dat fiind că, atunci când vorbim de bani publici, prietenul interesat care vine să ajute vine chemat și, mai ales, „aranajat“ de cineva cu acces la fondurile publice, direct interesat, la rândul său.
 
Și așa, cei doi prieteni își aranjează afacerile, în detrimentul unei terțe părți – cel mai des, aceasta fiind interesul public.
 
Iar în întreg acest context, nu poți să nu te sperii, să nu te îngrozești, când auzi de prietenii ce au legătură cu banii publici. Pentru că, acolo unde există astfel de prietenii interesate, interesul public, binele comunității căreia îi erau destinate fondurile respective, sunt lăsate deoparte. Iar cei care ar fi trebuit să fie ajutați sfârșesc prin a fi într-o situație mai rea decât înainte.
 
Și eu tot încerc să-mi dau seama când s-a născut această variantă răsturnată a ideii de prietenie. O fi fost în regimul fanariot? În comunism, în zilele noastre?
 
Citește și
„Colonel de securitate”, în atenția Curții de Apel Constanța