Editorial Dacă ai fugi din calea războiului, ce ai lua cu tine?

• Chiar dacă refuz sistematic să-mi hrănesc imaginația cu scenarii apocaliptice, căutând să rămân în lumină și să îmi trăiesc viața așa cum vine ea, luând ce e mai bun din fiecare zi, n-am putut evita să-mi răsară în minte o întrebare: Și dacă lucrurile ar degenera și am fi nevoiți să „ne luăm lumea-n cap”, unde ne-am duce și ce anume am lua cu noi?

 
Despre destinație, n-aș putea spune prea multe. Am prieteni în lume care m-ar primi cu drag, în orice clipă, aș avea doar de ales încotro s-o apuc.
 
Dar ce aș lua cu mine? E bună întrebarea asta, pentru că te obligă să-ți amintești cât de relative sunt valorile materiale și cât de nociv e atașamentul de ele. Nimic din tot ce ai adunat în ani nu mai contează, atunci când fugi să-ți salvezi pielea. Tot ce-ți rămâne, după ce ai lăsat în urmă maldărul de lucruri despre care te iluzionai că-ți sunt necesare, ești doar tu. Cu mintea ta, cu sufletul și emoțiile tale. Iar ce faci cu ele, depinde doar de atenția și preocuparea pe care le-ai acordat-o până în acel moment. Dacă ai cultivat în tine frică, resentiment, furie, vinovăție, rușine, ură – doar asta vei lua în bagajul cu care vei încerca să fugi.
Și probabil nici nu vei ajunge prea departe, copleșit de greutatea uriașă a poverilor pe care le cari în spinare.
 
Dacă însă ai avut grijă să cultivi în tine echilibru, acceptare, generozitate, bucurie, curaj, deschidere - toate acestea te vor însoți și îți vor fi aproape, oriunde te vor duce pașii. Te vor ajuta să găsești soluții, să fii inspirat, să descoperi oameni faini, să faci și să primești gânduri și fapte bune.

Războaiele sunt pornite de oameni sfâșiați în adâncul lor de conflicte și răni, care propagă în exterior războiul din interiorul lor. Sunt pornite de cei care pun mai presus de viață orgolii, interese, ambiții... Din păcate, ei încă mai trăiesc printre noi și ne oferă ocazia de a face față unor provocări deloc simple.
 
Dar învățăm și din astfel de lecții. Important e să facem mereu ceva pentru noi înșine, pentru a ne trezi, a ne responsabiliza, a renunța la victimizare și a aduce în interior pacea și acceptarea.
 
Doar așa vom umbla pretutindeni cu mintea limpede, cu inima la vedere și vom deveni învingători în orice ocazie, având la purtător bagajul prețios al luminii interioare și puterea de a face față oricăror „războaie” din exterior.
 
Citește și:

 
Editorial Viața trăită printre crize sau despre reziliență