Editorial Noapte în muzeele din România

 

• Ieri, în fața sediului Ministerului Culturii și în Piața Victoriei din capitală, angajații unor numeroase instituții de cultură și muzee din toată țara au protestat. Aproape 80% dintre angajații acestora au ieșit la protest, alegând această acțiune în loc de a fi prezenți la Noaptea Muzeelor, ce se organizează anual în această perioadă.

 
Dacă profesorii fac grevă cu puțin timp înaintea examenelor elevilor, angajații din cultură au ales fix acest moment al Nopții Muzeelor pentru a trage un semnal de alarmă și a îndrepta atenția și opinia publică asupra unor aspecte cu care se confruntă domeniul cultural de ceva timp încoace.
 
Nu este nouă tactica și nu mă surprinde, însă nu poate fi trecută cu vederea cu ușurință, chiar dacă pentru moment guvernanții nu prea au avut până la momentul editării un răspuns concret și aplicabil.
 
Din punctul meu de vedere, mulți protestatari au fost îndreptățiți în doleanțele lor, și cei din învățământ, la fel cu cei din sănătate sau transporturi, o societate nu se poate considera democratică sau civilizată fără educație și servicii medicale cel puțin decente.
 
Dar refuzul celor din cultură de a nu lua parte la ampla acțiune denumită Noaptea Muzeelor îl găsesc ca fiind cea mai usturătoare palmă plesnită peste fața actualei guvernări. Dacă până și această categorie de angajați care iese destul de greu la greve și acțiuni de protest au făcut-o totuși și încă cu un impact social atât de mare, îndrăznesc să consider că este foarte grăitor pentru nivelul în care a ajuns să fie cârmuită țara.
 

La protestul din Piața Victoriei liderii sindicali au specificat și subliniat în mai multe rânduri, la fel ca și în scrisoarea deschisă pe care au transmis-o, că motivele protestului nu țin doar de proasta salarizare cu care se confruntă de amar de timp, ci și de problematica patrimoniului care riscă să se piardă și să nu mai poată fi expus publicului din cauza slabei finanțări.
Și nu doar atât, este vorba și de clădirile în care funcționează instituțiile de cultură, multe dintre ele fiind într-o necesitate vădită de a fi renovate.
 
La Constanța este suficient să privim exemplul nefericit al clădirii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, altfel o bijuterie arhitecturală dar prost întreținută și care are nevoie de renovare. Nu departe se află și clădirea Muzeului de Artă Populară Constanța, declarată monument istoric, fiind construită în 1893 în stil neoromânesc.  A fost restaurată în 1973, 1978, 1989 și de atunci nu s-a mai întâmplat nimic.
 
Iar lucrurile stau și mai grav în ceea ce privește teatrul constănțean. Așa cum bine știm cu toții sala Teatrului de stat Constanța se află într-un lung proces de reorganizare, cu un preț scump pe care tot constănțenii îl plătesc, din punct de vedere cultural cel puțin.
 
În anul 2004, odată cu reorganizarea instituţiilor de cultură ale judeţului Constanţa, „Teatrul Dramatic Ovidius” a fost comasat cu Teatrul „Fantasio”, sub titulatura „Teatrul Naţional Constanţa”, şi a fost mutat în clădirea din Bulevardul Ferdinand nr. 11, clădirea fostului teatru „Fantasio”.
 

Condițiile sunt mult mai modeste în toate privințele, începând cu sala de spectacole de numai 270 de locuri și continuând cu celelalte dotări. În  2022,  la clădirea teatrului au început lucrările de reabilitare, iar spectacolele au avut loc la Sala Studio, spațiu destul de impropriu, în care în actorii au condiții foarte dificile – cabine comune, extrem de înghesuite, fără toalete separate de cele destinate publicului –, cu o fațadă veche și neatractivă, cu un foaier mic, la fel de neatractiv.
 
Și lista ar putea fi încheiată cu povestea dramatică a clădirii Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța, una în care fațada are o tencuială care stă să cadă la prima furtună mai serioasă, scena scorojită și alte detalii pe care nu le mai pomenesc din simplul respect pentru actul cultural pe care artiștii de acolo fac eforturi să îl performeze chiar și cu un buget sărac și în atari condiții de muncă.
 
La toate cele expuse, aș încheia cu prima reacție pe care a avut-o în cursul zilei de astăzi premierul Marcel Ciolacu referitor la refuzul instituțiilor de a participa la Noaptea Muzeelor: „Mă duc voluntar patru ore. O să beau o cafea și o să rezist”.


 
Citește și
Scrisoare deschisă a membrilor Sindicatului „Ovidius” al Lucrătorilor din Muzee Constanța referitor la Noaptea Muzeelor