Editorial Raportul pe justiției 2020 și „inscripțiile dușmănoase“ din Constanța comunistă!

 

• Acest trist adevăr, că legile nu sunt tocmai bune în țara noastră, transpare tot sub formă de eufemism din Raportul privind starea justiției în anul 2020.

În tot haosul epidemiologic în care trăim de mai bine de un an, cu tot valul 4 care ne-a luat prin suprindere, un anunț din domeniul justiției a trecut aproape neobservat: a fost întocmit Raportul privind starea justiției pentru anul 2020.
 
Dincolo de „metehnele“ pe care le știm toți, apar și unele aspecte mai degrabă îngrijorătoare, odată ce sunt scrise „negru pe alb“.
 
Personal, mi-a arămas în minte faptul că se atrage atenția în raport pe „frecvența mare a modificărilor legislative, lipsa de coerență a legislației incidente în materiile fiscal, contencios, civil, penal; necorelarea prevederilor legale cu jurisprudența CCR, ICCJ, CEDO, CJUE“, dar și pe „instabilitatea și lipsa predictibilității legislative “.
 
În urmă cu aproximativ o săptămână am scris un articol baza pe așa-numitele „inscripții dușmănoase“ ce fuseseră găsite de securiștii din Constanța introduse în urnele de vot la alegerile din 20 noiembrie 1977.
 
Respectivele „inscripții dușmănoase“ reprezentau, în fapt, o serie de nemulțumiri ale oamenilor, în plin regim comunist caracterizat de lipsuri de alimente, incompetență profesională, abuzuri, dar și de încălcarea unor libertăți sau drepturi fundamentale, inclusiv libertatea de experimare.
 
Printre aceste mesaje „dușmănoase“ se număra și doleanța constănțenilor „Vrem ca legile țării românești să fie făcute cu capul, nu cu picioarele“.
 
Pentru cine nu a trecut ori nu a studiat regimul comunist în România este, poate, puțin mai greu de înțeles de ce era un act de mare curaj să transmiți așa ceva conducerii, chiar și sub „protecția“ anonimatului, în condițiile în care, adesea, vecinii te „turnau“ și dacă aveai un gramd e carne în plus.

 
În orice caz, vreau să subliniez faptul că ar trebui să ne imaginăm disperarea oamenilor în privința legilor țării din acele momente, dacă și-au riscat nu numai libertatea, dar chiar și integritatea fizică și psihică, pentru a transmite un astfel de mesaj.
 
Și, privind prin acest context, să ținem seama de faptul că, în definitiv, acest mesaj reprezenta un mare eufemism, o expresie puțin mai blândă folosită pentru a ilustra un trist adevăr.
 
Ei bine, acest trist adevăr, că legile nu sunt tocmai bune în țara noastră, transpare tot sub formă de eufemism din Raportul privind starea justiției în anul 2020.
 
Acest semnal de alarmă pe care îl trage sistemul juridic ar trebui preluat și transmis pe toate canalele, până când legile țării vor deveni stabile și predictibile, vor avea coerență în toate domeniile și vor fi corelate cu jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte foruri de justiție internaționale.
 

Căci o țară în care legile se fac „cu picioarele“, să spunem, o țară în care legile se fac în interesul unuia sau al altuia și mai degrabă pentru a încurca pe cetățeanul de rând decât să-l sprijine, acea țară nu se poate numi un stat de drept în adevăratul sens al cuvântului.
 
Este un stat în care cetățenii sunt nesiguri pe drepturile lor, o țară în care domnește haosul, o țară în care e greu să-ți duci viața de zi cu zi.
 
Citește și:
Raportul pe Justiție 2020
Instanțele și parchetele din Constanța, fruntașe la dosare! Despre „lipsa de coerență a legislației“ (document)
 
„Inscripțiile dușmănoase“
Pagini din „filajul“ Securității la Constanța, scoase la lumină! (document)