Editorial România, încotro? Când problemele devin normalitate

 
 
 

• Într-o Românie în care analfabetismul funcțional e o realitate, mulți dintre tineri visează doar să plece.
• Nu pentru că nu ar iubi țara, ci pentru că țara pare că i-a abandonat. 

 
România de azi trăiește într-o stare de tensiune și știm cu toții asta. Nu e criză, pentru că suntem obișnuiți. Nu e revoltă, pentru că oboseala a înlocuit furia. E o stagnare în care ne mișcăm zilnic.
 
Educația e pe butuci. Avem un sistem care îi pregătește pe copii pentru o lume care nu mai există. Subfinanțat, politizat, rupt de realitate. Reformele sunt anunțate cu surle și trâmbițe, dar se pierd în hârtii, comisii și schimbări de miniștri. Într-o Românie în care analfabetismul funcțional e o realitate, mulți dintre tineri visează doar să plece. Nu pentru că nu ar iubi țara, ci pentru că țara pare că i-a abandonat.
 
Sănătatea e un lux. Lipsa de personal și incompetența ne-a adus într-o situație în care spitalul devine, adesea, un loc de groază. Șpaga e încă văzută ca „normalitate”, iar spitalele regionale sunt, în continuare, promisiuni electorale reciclate la fiecare patru ani. În timp ce pacienții așteaptă luni de zile pentru o investigație, mulți dintre medicii buni pleacă – și nimeni nu pare cu adevărat interesat să-i oprească.
 
Politicul? Un spectacol de prost gust. Parlamentul pare mai degrabă o scenă pe care se joacă piese de teatru ieftin, cu replici învățate pe de rost și aplauze trase la indigo. Promisiunile vin, pleacă, iar oamenii se întreabă: „Cine mai crede în ei?”
 
România e o țară frumoasă, plină de resurse, cu oameni inteligenți și muncitori. Dar e și o țară care pare captivă într-o permanentă improvizație. Nu ne lipsește potențialul, ne lipsește direcția. Și, mai ales, voința reală de a construi.
 
Cât timp mai putem merge înainte așa? Când va deveni „prea târziu”?

 
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
 

 
 
 Citește și:

EditorialRomânia și sindromul neputinței învățate