Editorial Sărbătoarea Sf. Andrei versus Halloween. Sau ambele?

 

• Halloween-ul și noaptea Sf. Andrei au elemente comune, ambele au rădăcini ce merg mult în timp,  din vremuri în care oamenii erau mai conectați cu natura și cu schimbările ei. 

 
Este luna noiembrie, o perioadă care face trecerea din toamnă spre anotimpul iernii și implicit spre finalul de an calendaristic. Este o etapă încărcată de energii multiple, ziua este mai scurtă, întunericul nopții lăsând loc și timp pentru mituri, iar oamenii au simțit asta din timpuri mult mai vechi decât ne-am putea imagina noi. Nu întâmplător este perioada premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei, una încărcată de semnificații și simbolism.
 
Deloc întâmplător, au avut și au loc sărbători atât păgâne , cât și religioase, cele așa zis păgâne (precreștine), amestecându-se pe alocuri cu cele religioase. Cu puțin timp în urmă, în ultima zi a lui octombrie, a fost celebrat Halloween-ul în lumea vestică și nu numai, pentru că sărbătoarea a prins și pe meleagurile noastre. Faptul a stârnit numeroase controverse, mulți pretind că avem și noi sărbătoarea noastră similară, cea a Sfântului Andrei, celebrată la 30 noiembrie, care a început să fie considerată „Halloween-ul românesc” și că ar trebui să fie aceasta luată în calcul și sărbătorită așa cum se cuvine.
 
Din punctul meu de vedere, dezbaterea nu își are sensul decât dacă o privim dintr-un unghi șovin. La o privire mai atentă,  Halloween-ul și sărbătoarea Sf. Andrei au elemente comune, ambele au rădăcini mult în timp,  din vremuri în care oamenii erau mai conectați cu natura și cu schimbările ei.

Sărbătoarea Sf. Andrei se întrepătrunde cu practici populare păgâne ce se trag de la o asociere a apostolului lui Isus cu o divinitate dacică, Sântandrei. Această zeitate dacică era sărbătorită în prima zi a noului An dacic, care corespunde cu sfârșitul lunii noiembrie. În mitologia populară se credea că în noaptea de Sântandrei, granița dintre văzut și nevăzut devine mai subțire, iar spiritele umbă libere pe pământ. Iar asta ne aduce aminte izbitor de  tradiția Halloween-ului, nu-i așa?


De-a lungul timpului, în astfel de sărbători s-a împământenit obiceiul ca oamenii să își ia măsuri de a se proteja de spirite ce puteau face rău atât lor, cât și animalelor. În vreme ce de Halloween, oamenii dau dulciuri ca să fie protejați, la români usturoiul și agheazma erau preponderent folosite. Aș zice că diferența este mai mult în formă, dar nu și în conținut. De Ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, există numeroase credințe, legate de înnoirea omului și de deschidere a unor punți misterioase între lumea celor vii și tărâmul de dincolo. În decursul timpului, tradiția populară, atât de bogată în obiceiuri, s-a îmbinat cu credința creștină.

Și Halloween are la bază o mai veche sărbătoare de origine celtică, denumită „Samhain”, ce se ținea la 31 octombrie. La fel, se credea că bariera dintre lumea fizică și cea spirituală se destramă în timpul Samhain-ului, fapt ce permite mai multe interacțiuni între oameni și cei din lumea de dincolo.
Și pentru că exista această credință, oamenii pregăteau ofrande sub diferite forme, în afara locuințelor, pentru a ține la distanță spiritele.
 
Pentru mine ambele sărbători sunt la fel de interesante, deși admit că Halloween a fost mult mai bine promovat și a căpătat un aspect comercial destul de puternic, în vreme ce noaptea Sf. Andrei are un misticism aparte, autentic, pe care îl aștept cu respectul cuvenit în data de 30 noiembrie și anul acesta.
 
Ziua Sf. Andrei deschide, în calendarul românilor, un șir de sărbători și prilejuri de bucurie, asociate lungilor zile de iarnă, trecerii într-un nou an și noilor începuturi. Este un tablou fabulos, plin de mister și culoare, în care practici și credințe culturale străvechi se contopesc cu cele profund creștine.
 

În cele din urmă, aceste sărbători au acel parfum al unor vremuri în care fiecare anotimp și fiecare etapă din an erau marcate printr-o ritualizare, o sacralizare a momentului așa cum au considerat oamenii acelor timpuri de cuviință.
 
 
Citește și
Editorial„Circul și pâinea” în continuare la ele acasă. Nimic nou sub soare