Țara drobului de sare

 

• Nepăsarea autorităților și datul din umeri sau punerea în scenă, de ochii  cetățenilor cu vizite la locul inundațiilor în ideea că sunt îngrijorări și ar urma să se ia măsuri mă duce cu gândul la povestea drobului de sare a lui Ion Creangă. Și uite așa, încălecând pe o șa, de vreo 30 de ani încoace, aleșii nostri își frâng mâinile de îngrijorare că va cădea drobul de sare peste copil, dar fix ca în istoria marelui povestitor – Creangă, nu s-au luat măsuri consistente și cu efect pe termen mai lung pentru ca astfel de situații să nu se repete la nesfârșit.

 
 
 
Traversăm perioada unor schimbări climatice majore la nivel planetar, în Europa și în România ciclonul Boris a făcut ravagii cu urmări dezastruoase. Din nefericire, au murit oameni, iar de pagubele materiale nici nu mai vorbim, sunt greu de cuantificat încă. La noi, însă după cum suntem de nepregătiți (după cum ne este stilul de pe la Revoluție încoace), erau mai mult decât suficiente niscaiva ploi torențiale care să se întindă pe vreo câteva ore bune. Pentru țara noastră furia unui ciclon de genul celui denumit Boris ar trebui să ridice serioase semne de întrebare și de măsuri ce ar trebui luate la nivel guvernamental și local.
 
Cu toții am văzut câte probleme creează în Dobrogea nu un ciclon, ci câteva averse mai consistente.  După câteva ore de ploaie, traficul deja este blocat prin orașe precum Constanța sau Tulcea, iar bălțile și iazurile formate în urma precipitațiilor devin laitmotiv pentru cel puțin o săptămână.
 
Nepăsarea autorităților și datul din umeri sau punerea în scenă, de ochii  cetățenilor cu vizite la locul inundațiilor în ideea că sunt îngrijorări și ar urma să se ia măsuri mă duce cu gândul la povestea drobului de sare a lui Ion Creangă. Și uite așa, încălecând pe o șa, de vreo 30 de ani încoace, aleșii nostri își frâng mâinile de îngrijorare că va cădea drobul de sare peste copil, dar fix ca în istoria marelui povestitor – Creangă, nu s-au luat măsuri consistente și cu efect pe termen mai lung pentru ca astfel de situații să nu se repete la nesfârșit. De fapt, așa zilele frângeri de mâini apar abia în momentul în care se petrece vreo nenorocire, în care casele oamenilor sunt inundate, mor oameni sau plajele sunt devastate, așa cum s-a petrecut acum aproximativ o lună în sudul litoralului.

 
În Istanbul, Turcia, am prins o zi cu ploaie, dar nu am văzut acumulări de apă pe străzi, trotuare, iar traficul n-a suferit modificări serioase din această pricină. Orașul imens de pe două continente a putut fi administrat și gestionat, în condițiile în care populația este mai mare decât a întregii Românii.
 
Dar se pare că nouă, aici, pe plaiul mioritic, ne place mai degrabă să ne facem că facem și să ne văităm de căderea drobului de sare, decât să punem mâna și să îl luăm efectiv de acolo. Sindromul drobului de sare este atât de adâncit încât nici măcar în campania electorală nu s-a făcut ceva cu impact social. Probabil s-a mizat pe faptul că îl va lua vântul până la urmă...la drobul de sare mă refer, desigur.
 
 
 
 Citește și
EditorialLitoralul, tărâmul vacanțelor sau talcioc?