Interviu online cu Ionuţ Carasca, avocat în cadrul Baroului Constanţa Cum să ne ferim de super-ofertele otrăvite

Pentru că sărbătorile se apropie cu paşi rapizi şi, parcă de niciunde, tot mai multe oferte tentante par să ne răsară în ochi, Ionuţ Carasca, avocat în cadrul Baroului Constanţa, a explicat vineri, în cadrul unui interviu online acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, la ce trebuie să fim atenţi atunci când vrem să facem o achiziţie, mai ales în această perioadă a anului.
 
1. Domnule avocat, aş dori să vă rog, pentru început, să ne faceţi o scurtă introducere cu privire la aspectele la care ar trebui să fim atenţi atunci când vrem să facem o achiziţie, mai ales în această perioadă a anului, când toate companiile par să se întreacă între ele în fel şi fel de oferte.

Întrebarea dvs. reclamă un răspuns amplu şi de o mare complexitate. Discutând din perspectivă juridică, putem afirma cu titlu general faptul că, indiferent de perioada anului în care doreşte să facă o achiziţie de bunuri sau servicii, consumatorul trebuie să dea dovadă de precauţie pentru a evita să fie victima unor practici comerciale incorecte. O asemenea afirmaţie se dovedeşte a fi cu atât mai adevărată în perioade ale anului caracterizate prin intensificarea activităţii comerciale, prin sporirea considerabilă a numărului ofertelor existente pe piaţă. O asemenea perioadă este şi perioada sărbătorilor de iarnă, când consumatorii sunt efectiv „bombardaţi” cu oferte de a achiziţiona bunuri şi servicii dintre cele mai diverse.

Cu titlu particular, o perioadă precum cea în discuţie, caracterizată printr-o intensificare foarte mare a activităţii comerciale, poate constitui (şi de cele mai multe ori aşa se şi întâmplă) un teren propice pentru manifestarea unor practici comerciale incorecte, practici a căror reuşită este favorizată inclusiv de apetitul sporit al consumatorilor pentru achiziţii.

În legislaţia din România există o serie de reglementări în materia protecţiei consumatorilor care tratează exact acest aspect al evitării practicilor incorecte adoptate de comercianţi şi, implicit, al protecţiei consumatorilor împotriva unor astfel de practici. Cu titlu de exemplu pot fi indicate dispoziţii din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, din OG nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare etc.

Însă cele mai relevante sunt dispoziţiile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor. Acest act normativ cuprinde o reglementare completă a combaterii practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţiile cu consumatorii, în sensul că: defineşte conceptele relevante pentru obiectul său de reglementare; defineşte practicile comerciale înşelătoare şi agresive; prevede remediile de natură juridică pentru situaţia în care comercianţii apelează la practici incorecte; instituie răspunderile şi sancţiunile aplicabile în situaţia în care asemenea practici sunt descoperite.

Art. 4 din Legea nr. 363/2007 prevede faptul că o practică comercială este incorectă dacă:
- este contrară competenţei şi grijii aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe, în domeniul de activitate al acestora;

- deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului. Deformarea comportamentului consumatorului constă în folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea acestuia de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinându-l astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.

Pentru a da o dimensiune mai practică, mai aplicată răspunsului, vă pot indica o serie de situaţii ipotetice în care am fi în prezenţa unor practici comerciale incorecte, situaţii ce pot fi întâlnite în viaţa de zi cu zi, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă:
-  comerciantul prezintă o „super-ofertă” constând în vânzarea unui produs la un preţ despre care se arată că este foarte avantajos, mult redus faţă de preţul obişnuit al produsului în discuţie, în condiţiile în care, în realitate, acest preţ promoţional este egal sau chiar mai mare faţă de preţul la care produsul a fost comercializat în perioada anterioară perioadei promoţionale;

- comerciantul prezintă anumite drepturi pe care consumatorul le are în virtutea legii, indiferent de perioada de comercializare a produsului (spre exemplu, garanţia pentru buna funcţionare, garanţia împotriva viciilor ascunse, posibilitatea de returnare a produsului fără a fi nevoit să ofere un motiv etc) ca reprezentând o parte distinctă a ofertei sale;

- comerciantul afirmă sau creează impresia că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil;
- comerciantul menţine oferta de vânzare a unor produse deşi are cunoştinţă despre faptul că acestea nu se mai află în stoc, creând astfel consumatorilor aşteptări pe care însă nu le poate satisface.

 
Acestea sunt doar câteva exemple de practici care intră în categoria practicilor comerciale incorecte în condiţiile legii nr. 363/2007. Precizez faptul că acest act normativ enumeră, în cuprinsul Anexei 1, o serie de practici comerciale considerate incorecte în orice situaţie.

Ca o sinteză a aspectelor prezentate, putem afirma că, pentru a zădărnici încercarea unor comercianţi de a îi influenţa, prin practici incorecte, comportamentul economic, mai exact de a-l determina să facă o achiziţie pe care, în condiţii normale, în lipsa respectivelor practici, nu ar fi făcut-o, consumatorul trebuie să fie diligent, să fie cât mai bine informat cu privire la ofertele disponibile pe piaţă atât în perioada anterioară, cât şi în perioada promoţională în care doreşte să facă o achiziţie şi să dea dovadă de precauţie în procesul de analiză a ofertelor şi de adoptare a unei decizii de achiziţie.  
 
2. Sunt multe cazuri de persoane păcălite, să spunem, în această perioadă a anului, inclusiv cu oferte online: fie că vorbim despre diverse aparate achiziţionate la jumătate de preţ, despre telefoane de ultimă generaţie ori chiar despre îmbrăcăminte cumpărată online. Care sunt semnalele care ar trebui să ne dea de înţeles că totul ar putea fi doar o păcăleală bine pusă la punct?
        
Un prim asemenea semnal ar putea fi propunerea unui comerciant de a vinde un produs la un preţ nefiresc de mic faţă de preţul unui produs similar sau chiar identic practicat pe piaţă de către alţi comercianţi. Un asemenea preţ i-ar putea ridica unui consumator precaut şi relativ bine informat mari semne de întrebare cu privire la seriozitate ofertei respective, în condiţiile în care consumatorul ar avea convingerea că preţul din ofertă este situat sub preţul de achiziţie sau de producţie al bunului/serviciului şi, astfel, prin vânzarea lui, comerciantul înregistrează o pierdere.
 
Mai mult, un preţ nefiresc de mic al produsului sau serviciului comparativ cu preţul practicat de alţi comercianţi poate fi un indicator al calităţii slabe a produsului sau serviciului, al faptului că bunul nu are caracteristicile tehnice prezentate, al faptului că bunul este deteriorat, al faptului că bunul nu se vinde nou, ci la mâna a doua, etc.

Un alt semnal ar putea fi ascunderea unor caracteristici ale produsului sau serviciului sau menţiunea că acestea nu sunt cunoscute comerciantului, neprezentarea specificaţiilor tehnice, deşi ele sunt relevante pentru aprecierea raportului calitate-preţ, menţiunea că comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica în mod unilateral detaliile ofertei, etc.

Tot un semnal în sensul celor indicate poate fi considerată atitudinea comerciantului de a ascunde faptul că el are doar calitatea de intermediar, produsul sau serviciul fiind realizat/prestat de către un alt agent economic.
În mod evident, exemplele pot continua.  
 
3. Domnule avocat, aş vrea să vă rog să ne vorbiţi puţin şi despre ofertele de sărbători ce par să pice din cer, mai ales pe reţelele de socializare online, fiind vorba adesea despre ocazii de ultimă oră pentru sejururi all-inclusive la munte sau în alte locuri, eventual în ţări exotice. Cum trebuie verificate astfel de oferte pentru a fi siguri că nu vom fi păcăliţi?
     
Răspunsul la această întrebare se regăseşte în răspunsurile pe care le-am formulat la primele două întrebări. În esenţă, este necesar ca persoana care doreşte să achiziţioneze un bun sau serviciu să se informeze cât mai bine cu privire la ofertele existente pe piaţă la acel moment, să aibă cunoştinţă despre nivelul preţului bunului sau serviciului anterior perioadei promoţionale, să realizeze comparaţii între preţurile practicate la unul şi acelaşi produs de mai mulţi comercianţi (utilizând chiar site-uri specializate pentru efectuarea de astfel de comparaţii), să verifice dacă există vreunul dintre semnalele despre care discutam în răspunsul la întrebarea precedentă etc. Numai în acest fel un consumator mediu poate evita ca, prin utilizarea de practici comerciale incorecte, în special înşelătoare, comercianţii să îi influenţeze comportamentul economic, în sensul de a-l determina să adopte o decizie de achiziţie, pe care, altfel, nu ar fi luat-o şi, implicit, se poate asigura că a adoptat o asemenea decizie în cunoştinţă de cauză.  
 
4. Să spunem că inevitabilul s-a produs şi am făcut greşeala să trimitem bani pentru o astfel de ofertă-capcană. Mai există vreo şansă să recuperăm aceste sume?

Răspunsul este categoric da, există şanse să recuperăm sumele plătite ca urmare a acceptării unei oferte precum cele despre care discutăm. Măsura în care aceste şanse se vor materializa depinde de o multitudine de factori, precum identitatea comerciantului care a emis oferta „de nerefuzat”, naţionalitatea comerciantului persoană juridică sau cetăţenia comerciantului persoană fizică, după caz, solvabilitatea comerciantului etc.
 
Totodată, succesul demersului unui consumator menit a-şi recupera sumele plătite în considerarea unei oferte-capcană depinde şi de calea de acţiune aleasă de acesta, respectiv dacă înţelege să se adreseze autorităţilor competente în materia protecţiei consumatorilor sau dacă se adresează instanţei de judecată cu o acţiune civilă.
 
5. Care sunt paşii legali pe care i-ar putea urma o persoană astfel păgubită pentru a-şi putea recupera, măcar în parte, prejudiciul? 
 
Există mai multe căi de a acţiona aflate la dispoziţia unei persoane păgubite printr-o ofertă-capcană, aşa cum aţi numit-o dvs., care depind de dispoziţiile din actele normative aplicabile în materie pe care consumatorul înţelege să îşi întemeieze un demers administrativ sau judiciar.

Astfel, în măsura în care consumatorul, verificând ulterior momentului la care a făcut achiziţia condiţiile concrete de pe piaţă, realizând o comparaţie între preţurile practicate de acel comerciant anterior şi în timpul perioadei promoţionale, primind un produs care nu are caracteristicile dorite etc, consideră că este victima unor practici comerciale incorecte, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 363/2007, are posibilitatea fie de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) în legătură cu practicile comerciale incorecte, fie să iniţieze împotriva respectivului comerciant acţiuni în justiţie. Această posibilitate de a opta este prevăzută expres de art. 10 din Legea nr. 363/2007.

Atât instanţele de judecată competente, cât şi ANPC au prerogativa de a dispune măsuri în temeiul actului normativ în discuţie, măsuri care să vizeze desigur încetarea utilizării de către comerciantul reclamat a practicilor comerciale incorecte.

Relevant pentru aspectul aflat în discuţie este faptul că, în măsura în care se constată utilizarea unor practici comerciale incorecte, agenţii constatatori din cadrul ANPC au posibilitatea de a dispune, pe lângă aplicarea unei sancţiuni contravenţionale principale, şi aplicarea sancţiunii complementare constând în restituirea contravalorii produsului sau serviciului, după caz, în termen de maximum 15 zile de la luarea la cunoştinţă de către contravenient (comerciant) a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

O altă cale de a acţiona aflată la dispoziţia consumatorului o reprezintă posibilitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de retragere prevăzut de OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Concret, în condiţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă menţionată, în cazul contractelor la distanţă sau a contractelor în afara spaţiilor comerciale, consumatorul beneficiază de un drept de retragere din contract care poate fi exercitat pe o perioadă de 14 zile, fără să fie nevoit să justifice decizia sa şi fără a suporta costuri suplimentare. Termenul de 14 zile curge, în funcţie de natura contractului, fie de la data încheierii contractului (în cazul celor de prestări de servicii), fie de la data intrării în posesia fizică a produselor (în cazul contractelor de vânzare).

Relevant pentru întrebarea de faţă este faptul că, drept efect al exercitării dreptului de retragere, comerciantului îi revine obligaţia de a rambursa toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea consumatorului în termen de 14 zile de la data la care este informat despre decizia de retragere.

Desigur că, în măsura în care, deşi consumatorul şi-a exercitat în mod legal dreptul de retragere, comerciantul nu restituie în termenul legal toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea consumatorului, inclusiv costurile livrării, consumatorul poate formula la instanţa de judecată competentă o cerere de chemare în judecată pentru obligarea comerciantului la restituirea sumelor şi, dacă este cazul, la repararea eventualelor prejudicii create.

În altă ordine de idei, în măsura în care consumatorul constată o lipsă de conformitate a produsului cu caracteristicile prezentate în ofertă sau în contractul de vânzare, Legea nr. 449/2003 prevede în beneficiul acestuia posibilitatea de a solicita remedierea defectelor constatate sau înlocuirea produsului cu unul care nu prezintă deficienţe. În măsura în care nu este remediată lipsa de conformitate, comerciantul neprocedând la repararea produsului sau la înlocuirea lui, actul normativ indicat dă dreptul consumatorului de a pretinde reducerea corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea contractului. Aplicarea acestor remedii se materializează fie în restituirea unei părţi din preţul plătit, fie în restituirea integrală a acestuia şi acoperirea oricărui prejudiciu creat prin comercializarea produsului neconform.

Desigur, în măsura în care comerciantul contestă lipsa de conformitate semnalată de consumator sau dreptul acestuia din urmă de a solicita reducerea preţului sau rezoluţiunea contractului, acest diferend urmează a fi soluţionat de către instanţa de judecată competentă.
 
6. Din experienţa dumneavoastră, sunt şanse reale pentru recuperarea unui prejudiciu astfel produs?

Aşa cum am arătat anterior, există şanse de recuperare a prejudiciului care s-a produs unui consumator printr-o ofertă-capcană. Însă chiar dacă ne-am afla într-o situaţie în care instanţa de judecată sau, după caz, ANPC a dispus restituirea totală sau parţială a preţului plătit de consumator, recuperarea efectivă a prejudiciului depinde de situaţia concretă a comerciantului respectiv. Cu titlu de exemplu, recuperarea efectivă a sumelor plătite poate fi îngreunată sau chiar zădărnicită în situaţia în care comerciantul este insolvabil, neavând în patrimoniu bunuri cu privire la care să se realizeze executarea silită pentru recuperarea sumelor datorate consumatorului. Aceeaşi este situaţia şi în cazul în care comerciantul ajunge în stare de insolvenţă sau de faliment.   7. Domnule avocat, putem vorbi despre infracţiuni de înşelăciune în ce priveşte aceste oferte practic irezistibile? Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru o astfel de încadrare?

Infracţiunea de înşelăciune în forma tip este reglementată de art. 244 Cod penal ca reprezentând inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Pentru a ne afla în prezenţa unei fapte de înşelăciune este necesar să fie îndeplinite o serie de condiţii, precum: să existe o inducere în eroare a unei persoane realizată prin distorsionarea realităţii, respectiv prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate; inducerea în eroare să fi fost săvârşită cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust; să se fi pricinuit o pagubă.

Făcând aplicarea celor de mai sus într-un caz precum cel vizat de întrebarea dvs., consider că pot exista situaţii în care conduita înşelătoare adoptată de un comerciant să fie calificată ca reprezentând infracţiune de înşelăciune. Aceasta în măsura în care comerciantul a prezentat ca adevărată o stare de fapt care nu era conformă realităţii, acţionând astfel cu scopul de a obţine un folos material injust (un profit exagerat de mare, un câştig material la care nu era îndreptăţit etc.) şi pricinuind în acest fel o pagubă consumatorului (constând în suma plătită în mod nejustificat).

Desigur, îndeplinirea condiţiilor prezentate mai sus trebuie verificată de la caz la caz, neputându-se aprecia că ne aflăm în prezenta unei infracţiuni de înşelăciune, spre exemplu, în situaţia în care, deşi există un contract valabil încheiat între consumator şi comerciant, acesta din urmă nu a mai livrat bunul sau nu a mai prestat serviciul.
 
O asemenea situaţie denotă o faptă ilicită de natură civilă şi, eventual, contravenţională, iar nu o faptă ce intră în sfera ilicitului penal, fiind o problemă ce ţine de executarea unui contract, iar nu de inducerea în eroare la încheierea sau pe parcursul executării lui.   8. Aş dori să vă rog să ne vorbiţi puţin şi despre un aspect ce poate părea neimportant, dar care se dovedeşte a fi, uneori, esenţial: care este perioada de timp maximă în care putem alerta autorităţile în cazul în care descoperim că am fost victimele unei astfel de... păcăleli de sărbători?

Răspunsul la această întrebare este unul nuanţat în funcţie de autoritatea sesizată de către consumator. Astfel, dacă discutăm despre sesizarea instanţei de judecată civile competente cu o acţiune pentru recuperarea prejudiciului creat prin oferte înşelătoare, practici comerciale incorecte sau o conduită contractuală incorectă din partea comerciantului, această sesizare trebuie să fie făcută în limita termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de lege, fie că vorbim despre termenul general de prescripţie de 3 ani, fie că vorbim de termene speciale de prescripţie, acolo unde este cazul.

Dacă discutăm despre sesizarea organelor competente în materia protecţiei consumatorilor, respectiv ANPC, în condiţiile în care această autoritate constată fapte contravenţionale constând în încălcarea legislaţiei privind protecţia consumatorilor, devine relevant termenul în care, conform legislaţiei în materie contravenţională, se poate aplica o sancţiune în această materie, respectiv 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei. Implicit, sesizarea autorităţii în discuţie trebuie să se facă cu încadrarea în termenul de 6 luni menţionat şi, desigur, într-un termen cât mai apropiat data la care consumatorul a constatat fapta pe care o reclamă, lăsând astfel o perioadă de timp rezonabilă autorităţii sesizate pentru a face verificările necesare şi pentru a constata contravenţiile şi a aplica sancţiunile legale.

Dacă discutăm despre sesizarea organelor de urmărire penală în ceea ce priveşte săvârşirea unei fapte de înşelăciune, aceasta se poate realiza oricând, sub rezerva intervenirii prescripţiei răspunderii penale.  

9. Cunoaşteţi cazuri în care persoane astfel păcălite să fi reuşit să îşi recupereze pierderea suferită?

Da, cunosc cazuri în care demersurile întreprinse de consumatori care au căzut victime unor practici precum cele în discuţie au avut rezultate favorabile, în sensul că au reuşit să îşi recupereze parţial sau total prejudiciile create.

În practica mea personală am avut situaţii în care s-au recuperat prejudiciile create unor consumatori, spre exemplu, prin livrarea unor produse neconforme, însă nu era vorba despre o ofertă de sezon,  o „superofertă” din perioada sărbătorilro de iarnă.
 
10. Aş vrea să vă rog să ne vorbiţi puţin şi despre cazurile în care ne putem adresa Protecţiei Consumatorilor pentru un astfel de caz şi care sunt situaţiile în care structura ne poate face dreptate.

Aşa cum am arătat în răspunsurile la întrebările precedente, există o multitudine de cazuri în care ANPC are competenţa de a interveni, la sesizarea consumatorilor, în vederea sancţionării conduitei necorespunzătoare a comercianţilor şi, eventual, a luării de măsuri pentru repararea prejudiciului cerat consumatorilor. Cu titlu de exemplu pot fi indicate cazurile de utilizare a unor practici comerciale incorecte sau cazurile în care produsele sau serviciile prezintă lipsă de conformitate. Am arătat anterior măsurile ce pot fi luate de autoritatea menţionată, inclusiv măsuri de obligare a comerciantului la remedierea produselor, la înlocuirea acestora, la restituirea parţială sau totală a preţului plătit, etc.
 
Citeşte şi:
 
Interviu online cu Elena Draica, avocat în Baroul Constanţa Ai fost amendat de Poliţie şi vrei să conteşti procesul-verbal de contravenţie? Iată ce ai de făcut!
 
Un avocat din Constanţa pune punctul pe „i“ „Terorismul nu are religie! Poate fi învins doar dacă toată umanitatea se va uni împotriva lui“

Ce trebuie să ştii atunci când vrei sa iei un credit bancar. Elena Draica, avocat în Baroul Constanţa, despre riscuri şi beneficii

Ce despăgubiri credeţi că va primi un poliţist din Constanţa care a stat degeaba şase luni în arest preventiv şi alte patru în arest la domiciliu?

Cine şi cum ne mai interceptează Detalii din sistemul „băieţilor cu ochi albaştri“. Realitate versus mituri