Interviu online cu Emma Butucă. E campioană la echitaţie! „Odată creată legătura dintre tine și cal, ești totul pentru el”

• Emma Butucă este legitimată la CS Black Sea Horses şi practică echitaţia de la vârsta de şase ani.
• Recent, sportiva s-a calificat la Campionatul European de sărituri obstacole din Portugalia.
• Emma este dublă campioană balcanică cu echipa României şi cea mai tânără câştigătoare a unui Grand Prix în ţară.

 
La numai 14 ani, constănţeanca Emma Butucă a dus pasiunea pentru cai şi pentru nobilul sport care este echitaţia pe drumul performanţei din concursuri.
 
Legitimată la CS Black Sea Horses Constanţa, tânăra sportivă s-a calificat recent cu echipa de junioare a României la Campionatul European de sărituri obstacole din Portugalia (Vilamoura, 18 - 25 iulie). Emma a realizat această performanţă cu ambii cai alături de care concurează, Hector şi Campino 515.
 
Dublă campioană balcanică cu echipa României şi cea mai tânără câştigătoare a unui Grand Prix în ţară, reprezentanta CS Black Sea Horses Constanţa a avut o evoluţie de succes la Samorin, în Slovacia,  unde, pe lângă obţinerea calificării la Euro, s-a clasat şi pe locul doi la Grand Prix.      

De unde a izvorât pasiunea ei pentru acest sport, cât de grea şi de costisitoare este echitaţia şi ce secrete trebuie să ai pentru a obţine o „simbioză“ perfectă alături de calul cu care concurezi?
 
Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Emma Butucă, vineri, 28 mai, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

1. Emma, ştiu că practici echitaţia de la şase ani. Cum a luat naştere pasiunea ta pentru acest sport, la o vârstă atât de fragedă?
Pot spune că am descoperit calul întâmpător. Părinții mei se străduiau să îmi descopere eventualele aptitudini, m-au dat la balet, dans modern, baschet, pian, dar nimic din ce îmi propuneau ei nu mă atrăgea. Am aflat de la o prietenă de pe strada unde locuiam că practica echitația la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii de la Delfinariu. Am vrut să merg și eu cu ea, am cerut voie și părinții au fost de acord. Acesta a fost începutul. Acolo am descoperit calul, acolo m-am îndrăgostit de cai și tot acolo am făcut inițierea primară, pas, trap și galop. Următorul pas a fost să căutăm baze de echitație în care pot progresa, ne-am mutat la Herghelia de la Jegălia, ulterior la Sibiu, București și Cluj. În anul 2019, am început colaborarea cu domnul Mihai Neacșa, actualul meu antrenor. Cu el am participat la Balcaniada din Turcia, de la Istanbul, unde am obținut titlul de campioană balcanică cu echipa României, și la Cupa Balcanică din Bulgaria, unde am obținut același loc 1 cu echipa României. De la sfârșitul anului 2019, am început să mă antrenez și să țin caii la baza Black Sea Horses.

2. Unde te pregăteşti, câte antrenamente faci pe săptămână şi cât durează o şediţă zilnică de pregătire?

Cum am spus, mă pregătesc la CS Black Sea Horses (unde sunt și legitimată), la baza de echitație din Ovidiu, lângă Popasul Nazarcea. Este o bază încă în construție, dar care, în mod cert, la final va fi cea mai frumoasă și cea mai bine gândită bază din țară. La acest moment, sunt create toate condiţiile pentru sportul de înaltă performanță, atât vara, cât și iarna. Dacă ar fi după mine, m-aș antrena în fiecare zi! Pe timpul școlii, merg la antrenamente vinerea, sâmbăta și duminica, iar în vacanțe aproape zilnic. Încalec mai mulți cai pe zi, trei - patru, un antrenament cu un cal durează aproximativ o oră. Trei - patru ore pe zi pe cai și alte trei - patru ore pe lângă cai.
 
3. Cum ai reuşit să creezi această puternică legătură om - cal, cu ajutorul căreia ai obţinut până acum multe rezultate importante?
Prin dragoste față de ei şi timp alocat atât pe terenul de antrenament, cât și în afara lui. Calul trebuie să creadă în mine și eu să cred în el. Pe terenul de concurs sau antrenament trebuie să îl conduc corect, să îi dau praguri bune de bătaie, să nu îl bruschez sau să-l forțez inutil, astfel va căpăta încredere în mine. În afara terenului, îl îngrijesc, îl curăț, îl spăl, îl perii, îl mângâi, stau câteodată în boxă cu el, îi dau recompense. Legătura între om și cal nu se realizează doar atunci când îl călărești, trebuie să petreci timp cu el. Caii mei mă simt de când deschid ușa grajdului, iar eu sunt prima care îmi dau seama dacă vreunul dintre ei suferă de ceva. În momentul în care legătura dintre om și cal este formată, calul își va da și sufletul pe teren să nu te dezamăgească. Cu Campino lucrez de doi ani, cu Hector de opt luni, evident legătura mea cu Campino este mai puternică. Poate mă înșel, dar este ceea ce simt eu, au început într-un fel să concureze între ei. Sunt geloși dacă acord mai multă atenție unuia dintre ei, încearcă să fie mai competitivi pe teren unul decât celălalt.

4. Ce recompense ori „cadouri” le oferi cailor după evoluţii de succes sau după antrenamente? Sau acestea nu sunt condiţionate de realizări deosebite?
Recompensele nu sunt condiționate de realizări deosebite. Eu sunt sigură că ei sunt constienți când greșesc și realizează dacă eu sunt supărată. Am văzut caii mei după un parcurs în care am dărâmat una, două bare, stând cu spatele către ușa de acces în boxă, dar niciodată nu i-am văzut în poziția asta când au fost la premiere. Recompense le ofer tot timpul, morcovi, mere, zahăr, bomboane, recompense cu arome. Evident mai mult pe perioada concursurilor, pentru că de acolo ne aprovizionăm cu recompense.

5. Spune-ne câteva cuvinte despre cei doi cai cu care te-ai calificat la Campionatul European, Hector şi Campino 515. De unde le vine numele?

Inițiala numelui, ca o regulă nescrisă, o dă tatăl sau bunicul din partea tatălui. Campino - tata: Corlensky G, bunic: Cornet Obolensky, mama: Stakira, bunic pe linia mamei: Stakkato. Numele trebuia să înceapă cu litera „C”. Campino este un cal foarte manevrabil și iute. Cu el pot face întoarceri scurte și mă pot baza într-un eventual baraj. Hector - tata: Orlando, bunic: Heartbreker. Numele trebuia să înceapă cu litera „O” sau „H”. Hector este un armăsar puternic, dar mai greu de manevrat, în special pe partea stângă. Îmi pun baza în el, pentru că simt că ar putea să facă și parcursuri de 1,60 m. La antrenamente am făcut mini parcursuri de 1,50 m cu o lejeritate extraordinară. Este un cal tânăr, care trebuie antrenat, trebuie și eu să mă adaptez lui, mai avem nevoie de lucru, dar simt că poate mult mai mult.

6. Există vreo diferenţă între modul în care percepe un cal lucrul alături de un sportiv femeie, în comparaţie cu un sportiv bărbat?
Nu există. Calul își dorește să fie călărit bine. Acest lucru îl poate face și un bărbat, și o femeie. Caii mei de competiții sunt călăriți doar de mine și de antrenorul meu. Evident că ei știu când sunt eu și când îi călărește antrenorul, dar nu se comportă altfel. Niciun cal nu seamănă cu altul, sunt multe lucruri pe care le descoperi în timp, prin lucru.

7. Este un sport costisitor echitaţia?
Este un sport costisitor în momentul în care faci performanță la un nivel înalt. Pentru a învăța să călărești sau să rămâi la nivelul de agrement nu e scump. În primul rând, performanța nu se poate dacă nu ai calul tău și asta costă. În funcție de nivelul la care performezi, caii costă de la mii de euro la milioane de euro. Performanța la nivel înalt presupune implicarea unei echipe. Antrenor, doctor, nutriționist, îngrijitor, toți aceștia costă. E adevărat că sunt și câștiguri care încep de la juniori în sus. La ultimele concursuri din România, am cam scos cheltuielile, iar în a doua săptămână de concurs de la Samorin (Slovacia), am achitat taxele, mâncarea cailor, rumegușul pentru boxe și mi-au rămas și câteva sute de euro. Am fost pe plus! Internațional, la probe mari, în momentul în care te clasezi, poți câștiga și bani. Nu mai vorbesc de concursurile Longines, pe care le vedem pe Eurosport, unde o clasare înseamnă foarte mulți bani.


8. Cine te sprijină să-ţi urmezi acest vis?
 
Părinții. La concursul de la Samorin, taxa de participare pentru un cal a fost achitată de Federația Ecvestră Română. Federația se implică cât poate, în limita bugetului disponibil, dar sunt oameni cu suflet mare acolo și aici aș vrea să o menționez pe doamna președinte Marilena Mladin Brădișteanu și pe domnul secretar general Claudiu Sălișteanu. La Samorin am aflat, de exemplu, că toți sportivii din lotul național de juniori al Ungariei au sponsori, firme mari, individuali, iar cine nu are primește calul de competiție și acoperirea cheltuielilor de la statul ungar. Asta înseamnă că în Ungaria poți face performanță și fără bani. Bravo lor! Visul meu este să ajung sus de tot și să le înapoiez părinților, din câștigurile mele, toți banii învestiți în mine!
 
8. Lucrând îndeaproape cu caii, cum ai descrie un asemenea animal special?
Am mai vorbit anterior de ei, sunt foarte deștepti și în momentul în care s-a realizat legătura dintre tine și ei ești totul pentru ei. Știați că, dacă ați lovit un cal, vă ține minte după miros și peste zece ani de la acel eveniment? Sunt animale foarte sensibile, fricoase, aș putea spune, dar, dacă le dai încredere în ei, câștigi și încrederea lor în tine și, din momentul acela, fac totul pentru tine, vor să se autodepășească pentru tine.

9. Care este cea mai mare realizare a ta de până acum din concursurile de echitaţie?
Pentru mine orice probă câștigată e o realizare. Am zeci de probe câștigate la concursurile interne, am câștigat la categoria copii Cupa Federației Ecvestre, Cupa României, sunt dublă campioană balcanică cu echipa României, în Turcia și Bulgaria, anul acesta am ocupat locul 1 la finala de Juniori în Manej, locul 2 Grand Prix-ul de Seniori „Cupa Primăverii” Brașov, locul 1 la Grand Prix-ul de seniori de la București, sunt câștigătoare a Cupei Equestria București, m-am clasat pe locul 3 la Marele Premiu al Municipiului București şi pe locul 2 la ultimul Grand Prix de Juniori de la Samorin.

10. Ce obiectiv ţi-ai fixat pentru Campionatul European din Portugalia şi care este ţelul cel mai înalt spre care tinzi în cariera ta sportivă? 
Fiind primul meu an de juniorat și fiind conștientă că mă voi confrunta cu cai de milioane de euro și călăreți mai mari decât mine, implicit cu mai multă experiență, îmi doresc ceea ce nu a reușit nimeni din România până acum la categoria juniori și anume calificarea în Finala Mare. Cel mai înalt țel spre care tind în cariera mea sportivă este să ajung să concurez la Longines Global Champions Tour.

 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
În secţiunea Galerie Foto găsiţi mai multe imagini cu Emma Butucă. Sursa foto: ZIUA de Constanţa şi Instagram (Emma Butucă)
 
Citeşte şi:
 
Echitaţie
Constănţeanca Emma Butucă, evoluţie de succes la Samorin. Echipă perfectă cu Hector şi Campino 515