24 Ianuarie 1859 – Ziua Unirii Unirea Principatelor, „prima etapă a marilor şi succesivelor realizări istorice ale poporului român” (N. Batzaria)

• În perioada interbelică, Ziua Unirii a fost marcată, sărbătorește, de către românii de pretutindeni. Nu este de prisos, la un asemenea cadru de sărbătoare, de a reînvia – prin intermediul ziarului de față – câteva dintre manifestările respective.
• Mai întâi, trei materiale (articol de fond-editorial, semnat de prolificul publicist român de sorginte aromână N. Batzaria, respectiv două cuvântări din partea a doi cărturari congeneri ai săi – omul de știință George Murnu, membru al Academiei Române, și latinistul Iuliu Valaori, înalt funcționar guvernamental).
• De asemenea, câteva mostre de modul în care la școlile românești din statele balcanice – care (mai) funcționau în anii interbelici – era marcată ziua de 24 Ianuarie 1859. 

 „Muntenii şi moldovenii, uniţiîntr’un cuget şiîntr’osimţire, «au sorbit”, apa Milcovului»
 
În ziua de 24 Ianuarie din anul acesta [1929] se împlinesc 70 de ani de la prima Unire, care a fost prima etapă a marilor şi succesivelor realizări istorice ale poporului român.
Acum 70 de ani, muntenii şi moldovenii, uniţi într’un cuget şi într’osimţire, „au sorbit”, cum spune poetul, apa Milcovului şi odată cu graniţa, s’au silit să şteargăşi toate neplăcutele amintiri ale trecutului.

Dându-şi „mână cu mână”, au înfăptuit acel vechiu regat, spre care ţinteau privirile şi se îndreptau speranţele de zile mai bune ale românilor rămaşi sub administraţiişi stăpâniri străine.
Iar cele două Principate, unite la 1859 deşi slabe şi vasale, deşi înconjurate şi aproape gâtuite de împărăţii mari şi puternice, de vecini nesăţioşi şi incomozi, cari încruntau deseori din sprâncene şi băteau ameninţători din picior, au crezut în steaua lor şi în menirea lor.

Credinţa că în această parte de pământ trebue să răsară o Rovine în ale cărei graniţe să cuprindă pe toţi fiii ei de sânge şi de limbă, a călăuzit toate actele măreţe ale înaintaşilor noştri. Înaintaşi cari credeau în visul lor şi luptau pentru înfăptuirea lui.

În aceasta credinţă au găsit ei puterea ca, înfruntând voinţaşi stricând egoistele calcule ale Marilor Puteri vecine, să proclame Unirea de fapt şi de drept şi ca din cele două ţărişoare – Muntenia și Moldova – să închege statul unitar şi indivizibil, căruia i s’a dat numele de România.

Vecinii au murmurat, au protestat, au ameninţat, însă România a rămas in picioare.

Pentru întărirea ei lăuntrică, pentru asigurarea de mai bune condiţiuniîn vederea rolului la care era chemată, aceiaşi oameni din marea generaţiesăvârşescîn 1864 primul act de împroprietărire a ţăranilor, înzestreaza tânăra ţară cu un regim constituţional democratic, pentru ca puţină vreme după aceea să-i consolideze şi mai bine liniştea internă prin aducerea pe tron, în persoana gloriosului Vodă Carol, a unei dinastii străine.

Nu trec mulți ani la mijloc şiacelaş Vodă Carol, încrezător în destinele nouei sale patrii şi vitejia ostaşului român, taie cu sabia legăturile de vasalitate ce-l mai uneau de împărăţia turcească şicâştiga pe câmpul de luptă şi de biruinţă de la Plevna odată cu neatârnarea ţăriişi titlul de primul rege al României.

Trec alţi ani, prierind în infinit. Vine acel prăpăd fără seaman, care a fost războiul mondial. Sângele românesc curge în şiroaieşi pământul ţării e acoperit cu trupurile glorioşilor oşteni români.
Dar aceşti „sublimi cerşetori”, cum i-a numit d. profesor N. Iorga, făcând aluzie la uniformele zdrenţuite de vreme şi de nespuse suferinţe, înfâptuesc prin neprecupeţitele lor jertfe idealul cel visat de mult: înfâptuesc România tuturor românilor.

Când cuprinşi de un sentiment de pioasă recunoştinţă, ne închinăm memoriei sfinte a acestor eroi făuritori şi întregitori de ţară, recunoştinţa noastră se întinde, fireşte, şi asupra slăvitului rege Ferdinand, şi asupra marilor patrioţi, cari l-au ajutat cu cuvântul şi cu sfatul.

Însă, ar fi să dăm dovadă de o neîngăduită amnezie, dacă am uita şicelalt factor egal deimportant la săvârşirea Unirii din care a eşit România întregită. Acest factor este voinţahotărit afirmată a românilor din fostele teritorii subjugate, voinţă care şi-a găsit cea mai frumoasă şi mai sublimă manifestare în măreţele şi istoricile întruniri de la Alba-Iulia, Chişinău şi Cernăuţi.

Voinţa şi hotărîrea românilor liberaţi este o chezăşie în plus de durabilitatea vecinică a operei Unirii (N. Batzaria – ianuarie 1929).


 
George Murnu: „Trecutul nostru istoric şi datoria generaţiei noastre”
 
În ianuarie 1926, sub auspiciile Societății „Tinerimea Română”,„una din cele mai vechi şi mai importante societăţi culturale româneşti” – înființată în 1878 (în 1992 și-a reluat activitatea) –, sărbătorirea Zilei de 24 Ianuarie a avut loc în prezența oficialităților și a unor reprezentativi oameni de cultură; cei prezenți au audiat Conferința profesorului George Murnu (născut în Macedonia Otomană, la Veria, în 1868; + 1957, la București), intitulată „Trecutul nostru istoric şi datoria generaţiei noastre”,
 
„În rezumat, subiectul conferinţeid-lui prof. G. Murnu, este următorul:
 

Visul secular al neamului nostru a fost îndeplinit prin jertfe extraordinare.
Astăzi suntem fericiţiimoştenitori ai unei ţări minunate şi bogate, asupra căreia veghează sufletele celor ce s’au sacrificat, căzând pentru împlinirea visului secular.
Suntem înconjuraţi de mulţiduşmanişi pentru a-i birui avem nevoe de cultură, de multă cultură şi de cât mai multe aşezăminte culturale. Datoria noastră cea mai mare este să ne iubim patria şi să învăţăm pe cei ce ne vor urma să o iubească mai presus de orice. Mai avem datoria să păstrăm neatinsă limba care este tăria acestei naţiişi să creem valori proprii, valori reale”.

 
Conferința prof. Iuliu Valaori
 
Opt ani mai târziu, un alt român de sorginte aromână, profesorul de latină Iuliu Valaori(născut la Moscopole în 1867; +1936) (și înalt funcționar, ani de zile, al Statului – a fost secretar general al Ministerului Instrucțiunii și Cultelor) a fost principalul conferențiar în ianuarie 1934, când Ziua Unirii a fost „frumos sărbătorită” la Ateneul Român, în faţa unei numeroase asistenţe, formată în mare parte din profesorii şi elevii liceelor din Capitală.

„D-sa a rostit următoarele: Sunt zile mari, cari constituesc pentru noi un prilej fericit spre a ne întări credinţaşi a ne înălţa inimile. La aceste serbări, în cari se evocă sufletele eroilor noştri, se glorifică amintirea lor scumpă nouă şi se preamăreşte munca năprasnică a tuturor bunilor români, cari au lucrat cu credinţă şi statornicie pentru idealul nostru, trăim clipe atât de înălţătoare, încât ele nu se şterg niciodată din sufletele noastre.

Serbarea de azi, de înalt înţeles sufletesc, însemnează pentru noi nu numai un act de adâncă recunoştinţăfaţă de toţi aceia cari au pregătit şi au înfăptuit fericitul act al unirii principatelor, nu numai o afirmare a conştiinţei de solidaritate pe care trebue să o avem pentru interesele de ordin moral şinaţional, ci şi un motiv de cult patriotic, din care să căutăm să dobândim mai multă încredere şi iubire reciprocă.



În cultul neprihănit şimăreţ al unor asemenea scumpe serbări se cere, în chip poruncitor, să crească şi să se ridice viitoarele generaţiuni de bărbaţi luminaţi şi vrednici, cari să muncească cu toată truda sufletului pentru întărirea statului, să lucreze potrivit cu cele mai arzătoare dorinţe ale neamului şi să lupte aprig şi cu bărbătesc avânt împotriva duşmanilor cari ar îndrăsni să se atingă de libertatea şi de pământul sfânt al patriei.

D-sa arată apoi că trezirea conştiinţeinaţionale a popoarelor ce urmăreau înfăptuirea unităţii lor îşi ia naştere în Europa la începutul secolului XIX. Curentul acesta a pătruns şi la noi. Românii cari trăiau la Paris atrăgeau atenţiaFranţei asupra principatelor, mulţi francezi fiind câştigaţi pentru cauza românilor.

Patrioţii români încep să lucreze cu toata stăruinţă pentru pregătirea unităţii naţionale. Un prim rezultat sunt hotărîrile congresului de la Paris.
Data de 30 martie 1856 este, fără îndoială, una din cele mai memorabile pentru Românîa Este ziua în care principatele române scapă de amestecul nedrept al Turcieişi trec sub protectoratul colectiv al marilor puteri ale Europei. În acest moment, o singura idee domina cercurile politice române„Unirea”, pentru realizarea căreea toţi patrioţii naţionali munceau neîncetat, pentru că de ea depindea viitorul ţării.

Vorbind despre evenimentele cari au precedat anul 1859, cât şi de marele act al Unirii, d. prof. Valaori relevă meritul Franţei, care, neputând în faţa puterilor europene să obţină unirea principatelor a reuşittotuşi să o realizeze fără consimţământul lor!

Fericită zi, ziua de 24 ianuarie 1859! Slavă elocvenţilor şi entuziaştilor apărători ai Unirii!

Actul care s-a săvârşit este unul din acelea cari dovedesc un patriotism şi o dezinteresare aşa de mare, cum rar se pot vedea exemple la naţiunile cele mai mari ale Europei.
Slavă predecesorilor noştri cari au proclamat înaintea Europei că singura şi perpetua dorinţă a inimii lor era Unirea!

Natură actului săvârşit de înaintaşii noştri cu atâta regularitate, linişteşi dezinteresare, alegerea domnitorului Alexandru Ion Cuza, care era dintre cele mai legale şi conforme cu prescrierile Convenţiei de la Paris, au fost aplaudate de întreaga naţiune română şi în urmă, admise de toată Europa.

Cu modul acesta a fost împlinită unirea Moldovei şi a Țării Româneşti; de aici au pornit cele mai mari avânturi de jertfă pentru independenţă, regat şi înfăptuirea unităţii naţionale”.
 
Serbarea uniriila Școala Comercială Superioară Română din Salonic
           
Salonic, 24
În una din sălile de clasă le şcoalei comerciale sup. române din Salonic, s’a oficiat la orele 10 jum., de către părintele Brindu D., unTe-deum.
D. profesor G. Vasiliada arătat importanţa unirii pentru pentrutoți românii, aducând omagii M.S. Regelui Carol al II-lea.
Fanfara şi corul şcoalei, sub conducerea d-luiprof. Viorel Zdrulla, au intonat Imnul Regal român şi cel naţional grec.

Au participat d-nii: D. Buracu,cancelar gerant al consulatului român din Salonic, G. Boga, directorul şc. primare române, cu familia, F. Goj,Şt. Papahagi, fost preşedinte al comunităţii române, Hiropedi, comerciant din Constanţa, d-rele Carafoli, Atanasescu, Tararescu, d.Caraiani, întreg corpul profesoral administrativ şi elevii şcoalei comerciale, precum şi alţi numeroşi membri ai comunităţii române.

După serbarea delaşcoala comercială, d. director delegat M. Pelicuda, însoţitşi de alţi profesori, s-a dus la consulatul român, prezentând omagii pentru Regele Carol al II-lea(ianuarie 1931).
 
24 Ianuarie la Salonic
 
În una din sălile cele mai încăpătoare ale Școlii Comerciale Superioare a României din Salonic, frumos împodobită cu tricolorul românesc şi cu tablouri istorice, s-a oficiat de,către părintele D. Brindu, în prezenţad-lui consul general C.Cretzu, a corpului didactic secundar şi primar, a tuturor oficialităţilor române, a elevilor suszieişcolişi a unui mare număr de români, din localitate sʼa oficiat un Te-Deum. Sʼa cântat apoi Imnul Regal român.



D. Coe Adam, directorii şcolii a arătat importanţa zilei. Apoi a vorbit d. prof. N. Muzaca.
Au urmat diferite coruri sub conducerea d-luiprof. Al. Toscaşi recitări ocazionale. Serbarea s-a terminat cu „Hora Unirii”, jucată de întreaga asistenţă, în curtea şcolii (ianuarie 1932).
 
Comemorarea „Unirii Principatelor române” la Salonic-Grecia
 
Salonic, 1 Ianuarie
În sala festivă a Școlii Comerciale Superioare a României din Salonic, frumos pavoazată cutablourile familiei regale române şi istorice, şi din belşug împodobită cu ghirlande tricolore, sʼa desfăşurat, întrʼo atmosferă de înaltă reculegere sufletească, una din cele mai frumoase serbări naţionale româneşti. La Te-Deumul oficiat de părintele D.Brindu, preotul comunităţii române din localitate, la care corul şcoliisub conducerea dlui prof. Petre Popescu, a dat răspunsurile au asistat: d. consul general al României O. Creţu cu d-na D.Buracu, cancelarul consulatului, I d. dr. Dan cu d-na, întreg corpul profesoral elevele si elevii, precum si un însemnat număr de români din localitate.

A urmat cuvântul de deschidere al d-lui subdirector M. Pelicuda, care în cuvinte entusiaste a vorbit pe scurt de importanţa zilei încheind pinuraie glorioase pentru M.S. Regele Carol al II-lea, după care corul şcolii a intonat majestos Imnul regal român.

Conferinţa ocazională a fost rostită de d. prof. C. Ionescu, care a arătat desfăşurarea ideii Unirii Principatelor române, în împrejurările istorice din Europa, vorbind despre importanţa ei în întregirea neamului românesc.

D. consul general C. Creţu, luând cuvântul sʼa adresat corpului profesoral, publicului asistent şi tineretului şcolar, aducând prin cuvinte foarte entusiaste, omagii de adâncă recunoştinţă patriei-mume şi urând M.S. Regelui Carol II, făuritorul năzuinţelor de mâine, domnie glorioasă, spre fericirea tuturor românilor, făcând ca asistenţa întreagă să isbucnească în cele mai frenetice urale.

După aceasta d-sa a dăruit pentru fondul corului o sumă de bani la care s’a asociat şid. dr. Dan, medicul şcolii. Au urmat diferite recitări, ocazionale, rostite de eleviişcolii, iar corul a cântat melodii populare şi hore, serbarea terminându se cu marşul „Pe- al nostru steag”.

La reuşita serbării, pe lângă personalul administrativ, a contribuit şi d. prof. P. Popescu, care un timp relativ foarte scurt a reuşit să organizeze excelent corul şcolii.
Presa greacă şi cea franceză din localitate aduc elogii pentru reuşita serbării. Dupâteminareafestivităţii, d. consul general Creţu cu d-na, însoţit de d. dr. Dan cu d-na şi de d. D. Buracu, cancelarul consulatului au vizitat şcoalaşiinternatele, exprimându-și satisfacţia pentru curăţenia ce domnea pretutindeni (31 ianuarie 1933).
 
24 Ianuarie la românii de peste hotare La Gimnaziul Român din Ianina (Grecia)
 
Ziua Unirii – 24 Ianuarie – a fost sărbătorită cu tot fastul la Gimnaziul Român din Ianina, fiind un fericit prilej pentru o înălţătoare manifestare românească.
Au fost de faţă, d-na şi d. Const. Burileanu, consulul general al României, apoi corpul didactic, la frunte cu d. director D. Blidariu, d-na Domnica Nicolescu, directoarea şcoalei primare române din localitate, profesorii şi elevii gimnaziului.

D. profesor N. Popescu-Vaidomir a rostit cuvântarea ocazională, arătând însemnătatea zilei pentru neamul românesc de pretutindeni. Corul elevilor, nou conducerea d-lui prof. Ermil Nicolescu a intonat imnurile naţionale român şi grec.

Au recitat poesii patriotice, elevii: GalaniSotir, Secara Haida, şis’au executat dansuri naţionale.
Serbarea a luat sfârşit cu „Hora Unirii” (ianuarie 1936).


 
 
Ziua Unirii la Sofia
 
Românii din Sofia au serbat Ziua Unirii în aula Institutului Român.
Corul elevilor, dirijat de d-na Bondoc, a executat Imnul regal pe care toată asistenţa îl ascultă în picioare. A urmat marşul naţional bulgar.

D. director dr. C. Secelea a arătat însemnătatea zilei Unirii. Au urmat cântece şi poezii recitate de elevii liceului, aplaudate frenetic de public.
Elevii şcoalei primare, de sub conducerea d-lui Vasile Negrea, au executat câteva cântece şi au jucat o scenă care simbolizează alipirea tuturor provinciilor, dintre Nistru şi Tisa, la Ţara-mamă.


 
Serbarea se încheie cu executarea câtorva hore naţionale, între care primul loc îl ocupă „Hora Unirii”, condusă de prof. Iancu.
Insula românească din Sofia vibrează în unison cu întreg românismul (ianuarie 1938).

Citește și:

Învățați români de sorginte aromână - 80 de ani de la moartea profesorului Pericle Papahagi, dobrogean prin adopție, „cel dintâi şi cel mai mare folklorist al românilor macedoneni”