Ajutorul de primar Ioan Berberianu. Retragerea populaţiei Constanţei în Moldova, în octombrie 1916 (II)

Începutul lunii octombrie 1916. Trupele române se retrăgeau în faţa armatelor inamice din Dobrogea. De altfel, armatele noastre se retrăgeau, spre Moldova, şi de pe frontul din Muntenia. Odată cu aceasta, autorităţile şi… oamenii.
 
Nici situaţia din Constanţa nu era deosebită. Ocuparea întregii Dobroge era iminentă. În condiţiile în care primarul Virgil Andronescu era deja mobilizat pe front, îi revin lui Ioan Berberianu, în calitate de ajutor de primar, coordonarea şi conducerea unui mare număr de refugiaţi dobrogeni în Moldova, în comuna Oancea, în condiţiile retragerii din faţa inamicului şi ocupării Constanţei pe 9 octombrie 1916. Pe această dată, la orele 14, oraşul era deja ocupat.
 
Documentele pe care le prezint - aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa - sunt ciorne, scrise cu creionul, de „maiorul Ioan Berberianu, ajutor de prefect al Constanţei“, privitoare la organizarea refugierii unei părţi a dobrogenilor în Moldova, după tragicele evenimente din septembrie - început de octombrie 1916 din Dobrogea. Completez aceste documente cu cele publicate de Adrian Stănescu şi Stoica Lascu în revista „Pontica“ din 1984.
 
În calitate de ajutor de primar al Constanţei, Ioan Berberianu s-a ocupat direct de evacuarea oraşului, începând cu afişarea „Publicaţiunii de evacuare“, în care explica situaţia şi cerea de la locuitorii Constanţei calm şi linişte la aflarea veştii şi la evacuare. Conform planurilor autorităţilor, acest fenomen trebuia să se petreacă lent, organizat şi fără panică.
 
Într-o ciornă de telegramă din 9 octombrie 1916, adică exact atunci când inamicii „băteau la porţile Constanţei“, acesta scria superiorului său de la Ministerul de Interne: „Duminică 9 curent la orele două şi un sfert după amiază când trupele inamice ajunseseră la bariera oraşului am părăsit oraşul Constanţa. Fiind şi mobilizat ca farmacist şi maior, am trebuit să părăsesc oraşul spre a nu fi luat ca prizonier de război. Ajungând dincolo de Anadalchioi şi parte din trupele noastre se aflau acolo, am trecut prin tirul artileriei inamice, multe proiectile spărgându-se pe şosea şi în apropierea de şosea. În ziua de 8 curent am afişat publicaţia de evacuare şi în ziua de 9 aproape tot oraşul era evacuat în deplină linişte şi ordine. Actele cele mai de valoare ale Primăriei au fost trimise dinainte“.
 
Mai mult, Ion Berberianu încercase formase gărzi cetăţeneşti, pentru a împiedica eventuale devastări, dar, din cauza plecării „forţate“, măsura nu a putut fi pusă în practică.
 
Prezentăm integral telegrama ajutorului de primar maior Berberianu din data de 18/19 octombrie 1916.
 
„Referindu-mă la raportul nostru trimis de către noi din Babadag relatând despre evacuarea oraşului Constanţa socotim necesar de a vă raporta asupra modului cum refugiaţii din Constanţa împreună cu alte autorităţi, diferite arhive, ofiţeri şi oameni din diferite trupe am făcut trecerea lor prin cele trei judeţe ale Basarabiei - Ismail, Bolgrad şi Cahul spre a ajunge astfel în ţară.

 
Plecând din Tulcea un convoi de vreo 2.000 oameni în dimineaţa zilei de… oct. a.c. cu un ponton cu motor conform unui ordin primit am fost transportaţi la Ismail unde noi ne-am predat autorităţilor Ruse şi după mai multe consfătuiri avute în deplin acord am stabilit următorul mod de transportare a celor sosiţi pe teritoriul rus.
 
În fiecare zi se va pune la dispoziţia refugiaţilor, câte 80 căruţe care să transporte câte 4 persoane împreună cu bagajul lor, pe drumul de la Ismail la Cahul schimbând atât căruţele cât şi caii în fie care judeţ de 2 ori: întrucât autoritatea pe judeţe depinde de Dl. Prefect al Poliţiei Ismail şi de Dl. Prefect de judeţ. Căruţele se vor pune la dispoziţia refugiaţilor în mod gratuit, iar cei lipsiţi de mijloace vor găsi pâine şi brânză pe la diferite autorităţi în mod gratuit.
 
Mulţumită bunei voinţe a tuturor personalităţilor oficiale, cari singure au oferit transportul gratuit al refugiaţilor şi ospătare gratuită a celor nevoiaşi, ordinul (?) de mai sus a fost executat întocmai parcurgând distanţa de la Ismail la Cahul şi Oancea în timp de 3 zile, fiecare convoi de câte 80 căruţe, rămânând ca până la complecta scurgere a tuturor refugiaţilor convoaiele să urmeze în mod regulat în fiecare zi.
 
Ca conducător al primului convoi de refugiaţi şi ca unul care încă de la început, am tratat cu oficialităţile Ruse, toate amănuntele transportării noastre în ţară în momentul de a părăsi oraşul Cahul, am adresat Dlui Guvernator al judeţului Ismail General Maior Maier Alecsandru o telegramă de mulţumire. Cât pentru personalităţile oficiale care au bine voit a ne da tot concursul, acestea ar fi următoarele: Dl. General Maior Al. Maier, Guvernator al Judeţului Ismail…“
 

Retragerea spre Moldova a refugiaţilor s-a făcut fără probleme, fapt pentru care I. Berberianu îi mulţumea generalului maior de flotă, Maier Alexandru, guvernatorul judeţului Ismail.
 
„TELEGRAMĂ
General Maior de Flotă Major
 
În momentul dea părăsi teritoriul marei şi generoasei Rusie, vă rog a-mi da voe, ca conducător al primului convoi de refugiaţi români să vă exprim în numele tuturor conaţionalilor mei Domniei Voastre, ca Reprezentantul Înaltului Guvern Rus, cât şi celorlaltor autorităţi militare şi civile adânca noastră recunoştinţă, pentru bine voitorul sprijin pe care l-am avut din partea tuturor spre a ne înlesni calea spre scumpa noastră Românie.
 
Dea Dumnezeu ca o victorie complectă şi definitivă să încoroneze stăruinţele armatei ruse şi ale aliaţilor ei, iar Majestăţile lor Împăratul şi Împărăteasa tuturor Ruşilor, împreună cu Augusta lor familie să trăiască şi să domnească mulţi ani şi îndelungată vreme să se bucure de roadele acestei victorii.
Maior Ion Berberianu
Ajutorul de primar al oraşului Constanţa“
 
În Moldova, Ioan Berberianu a fost mobilizat la spitalul Corpului V Armată din Huşi, ca farmacist-subşef, cu gradul militar maior, până în iarna lui 1917. În condiţii deosebit de grele, participă la acţiunile refugiaţilor dobrogeni din Moldova - fiind chiar un fel de portavoce -, care cereau îmbunătăţirea situaţiei lor materiale şi a despăgubirilor promise, „refacerea instituţiilor, reluarea activităţilor profesionale şi acordarea de asistenţă pentru invalizi, văduve şi orfani de război. Pentru repunerea în funcţiune a farmaciilor şi drogheriilor, a propus despăgubiri just evaluate“. Pentru activitatea sa din această perioadă, în 1924, Ioan Berberianu a primit gradul de colonel în rezervă.
 
Sursă foto: MINAC
 
Despre Lavinia Dumitraşcu
 
Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. 
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 
Farmacistul, cetățeanul, omul politic Ioan Berberianu (1859-1922) (I)