Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii și Dobrogea anului 1854 (III). Pandemia globală și dezastrul de la Varna - mărturiile

Se spune că primele cazuri de holeră identificate vreodată au fost consemnate în sec. V î.H, în India și apoi în Grecia, în sec. IV. Boală infecțioasă cauzată de o bacterie numită Vibro Cholerae, holera a făcut ravagii mai ales în sec. XIX, când au fost semnalate în perioada 1817-1859 nu mai puțin de trei pandemii, epidemii generale ce au afectat întreaga lume. Cea mai rea dintre ele a fost cea de a treia, din perioada 1851-1859, iar tragediile consemnate în Dobrogea anului 1854 fac parte integrantă din această pandemie.
 

 
Bacteria se dezvoltă în ape calde și de suprafață iar omul se contaminează după ce bea apă infestată sau după ce consumă hrană contaminată sau carne crudă sau neprăjită. Asta s-a întâmplat și la Varna, la Kustenge (Constanța) și în alte zone ale Dobrogei iar în acest sens avem numeroase mărturii.
 
Am încheiat materialul anterior în momentul în care mareșalul francez Saint Arnaud îi ordonă generalului Yusuf să plece într-o misiune pe linia Varna - Mangalia - Kustenge - Babadag. Yusuf și spahiii săi, precum și trei divizii franceze trebuiau să atace forțele rusești rămase în teritoriul dintre Dunăre și Mare.
 
Pe 22 iulie 1854, când Yusuf părăsea tabăra, Varna era deja grav afectată de holeră. Vom povesti cum a evoluat totul. Înainte de asta, trebuie spus că în acea lună de iulie la Varna continuau să vină sute de vase. Englezii aveau nave mari cu aburi, ce ancorau în radă, pe când francezii aveau vase mai multe, dar mici (brigantine, barje, schonere) și ancorau în port, lucru ce a permis ca boala să se extindă mult mai ușor în rândurile lor.
 
Iată ce povestește George Mackay, chirurg pe nava "Bellerophon" (cu 78 de tunuri) staționată la Varna în perioada mai - august 1854 și aflată sub comanda lui George Paulet: "Un caz sporadic a fost semnalat mai întâi, în tabăra franceză pe 17 iunie și altul a urmat pe 3 iulie. Dar când 300 de trupe franceze au venit pe 26 mai în vasul cu aburi "Cacique" de la Gallipoli, și cu alte trupe ce le-au urmat aproape zilnic nu e ilogic să concluzionăm că boala, nemaicunoscută la Varna din 1848 încoace, până la sosirea francezilor, i-a acompaniat pe aceștia în tranzitul lor".
 
Pe 10 iulie a sosit la Varna, tot de la Gallipoli, nava de război "Dauphin" și imediat a fost debarcat și trimis la spital un pacient care avea simptomele severe ale bolii: diaree, vomă, crampe musculare. Acestea duceau implicit, în doar câteva ore, la deshidratare, la pierderea de minerale și apoi la stare de șoc și într-un final, la deces. Pe 11 iulie, doi dintre pacienții internați în același spital cu marinarul de pe "Dauphin" au contactat boala și au murit. În zilele următoare s-au consemnat alte decese, iar numărul acestora creștea cu fiecare zi.
 
Ne mai spune doctorul Mackay: "Primul bolnav din trupele turcești a fost o santinelă ce staționa aproape de tabăra franceză și care s-a îmbolnăvit în timpul postului său, pe 22 iulie... În ziua următoare, pe 23, o altă santinelă, de pe același post, s-a îmbolnăvit la rândul ei, pe 24 alte trei cazuri proaspete au fost trimise la spital..."

 
Mackay laudă însă spitalul turcesc din Varna, afirmând că personalul de aici era mult mai pregătit să lupte cu boala. Lucrau în acest spital și doi chirurgi greci, doctori în medicină la Universitatea din Constantinopole și care știau ce măsuri imediate trebuie luate, pentru că se mai confruntaseră cu o epidemie în 1848, chiar în capitala Imperiului Otoman.
 
Holera continua însă să lovească, fără să deosebească victimele: "Primul caz pe un vas englezesc la Varna se pare că a apărut la bordul vasului de transport nr.56, numit "War Cloud" (n.a. Norul Războiului), cam chiar când trupele de zouavi se îmbarcau pentru expediția la Kustendge, unde holera avea să fie dezastruoasă. Expediția zuavilor a plecat pe 24 iulie, cazul fatal de pe War Cloud a avut loc pe 23. Echipajul de pe "War Cloud" a devenit foarte bolnav și alt caz fatal a avut loc pe 30 iulie" a mai scris Mackay în raportul său. Pentru a evita noi infectări, englezii au trimis vasul "War Cloud" în golful Balcik, unde acesta a rămas în carantină și tratament în următoarele săptămâni.
 
Mackay a consemnat un prim caz de holeră chiar pe nava sa "Belerofon", pe data de 31 iulie, apoi, pe 1 august, unul pe nava vecină, "Sanpareil". Pe o altă navă britanică, "Seamom", venită de la Constantinopole, se consemnează cazuri mortale la începutul lui august, chiar comandantul acestui vas decedând din cauza holerei.
 
Ne întoarcem la mărturiile baronului de Bazincourt, cel care redă perfect atmosfera groaznică de la Varna: "Holera este peste tot. Malta, Pireul, Gallipoli au fost atinse. Vii de astăzi sunt morții de mâine. A ajuns repede la Varna, implacabilă, pentru a decima aceste frumoase și admirabile trupe. Lacul și mlaștinile de lângă oraș împrăștiau miasmele lor febrile... Pe 9 iulie, holera a fost declarată în spitalele din Varna și a început a face crude și teribile ravagii. Mareșalul (n.a. Saint Arnaud) a parcurs taberele, a vizitat spitalele, a prescris măsuri dintre cele mai severe, izolând detașamentele venite de la Galipoli. Dar boala câștiga în intensitate, cu fiecare zi și se împrăștia în tabără. Holera începuse să facă serioase ravagii. imensa aglomerație de oameni în același loc, căldura insuportabilă, miasmele înspăimântătoare, provenite din gunoaiele străduțelor din Varna au existat în ciuda ordinelor cele mai severe, totul făcându-ne să realizăm că este doar preludiul unei epidemii teribile și generale."
 

Nimeni nu putea ține contul deceselor zilnice. Datele statistice aveau să fie publicate mult mai târziu, dar în iulie 1854 nimeni din cei de la Varna nu stătea să numere cadavre. Fiecare se gândea la el și se ruga să scape cu viață.
 
Erau mulți cei care considerau că Spahiii Orientului, Zuavii și cele trei divizii franceze, cu toate plecate spre Kustendje și Babadag, fuseseră trupe extrem de norocoase.
Nimeni nu bănuia însă că acești soldați aveau să fie victimele unei tragedii și mai mari...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Baron de Bazincourt - "L Expedition de Crimee jusqu a la prise de Sevastopol (Chronique de la guerre D Orient)", Premier Partie; pdf by books.googleusercontent.com, The University of California Library
 
George Mackay MD - "Notes on the Cholera wich appeard in Varna in year 1854, and more especially in Her s Majesty Ship "Agamemnon" in the Black Sea, between the 1 august 1854 and 8 september 1855"
 
"Cholera" - by authors History.com Editors, website name - HISTORY,
url https://www.history.com/topics/inventions/history-of-cholera, material accesat pe 12 martie 2019, publisher - A&E Television Networks, last updated - August 21, 2018, original published date - September 12, 2017
 
Camille Rouset - "Histoire de la Guerre de Crimee", Tome Premier, Paris, 1878; pdf downloaded from gallica.bnf.fr
 
Extrase de ziar din "London Morning Post" - september 1854, from newspaperarchive.com
 
Orlando Figes - "The Crimean War: A history", 624 p, Picador Reprint Edition, 2012
 
William Howard Russel - "The british expedition to the Crimeea", 1877, 592 p, London, George Routledge and sons, digitized on archive.org by Bringham Young University, Utah, USA
 
Winfried Baumgart -" The Crimean War", 256 p, Edit by Bloomsbury USA, 1999
 
Th. Ionescu, IN Duployen - "Constanța și Tekirghiolul - Ghid ilustrat 1924", Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
 
Dan Șambra - "Pagini din trecutul orașului Kustendje - Constanța", Partea a III-a: 1846-1855, articol publicat în Ziua de Constanța pe 28 sept.2017
 
"Perplexing monument of british cholera casualties in Crimean War pops up in Bulgaria", articol publicat pe 17 sept.2011 pe site-ul novinite.com
  
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii și Dobrogea anului 1854 (II). Bașbuzucii, Kustendje și Spahiii Orientului