Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii şi Dobrogea anului 1854 (IV). Dezastrul misiunii Yusuf - Espinasse

Mareşalul Saint Arnaud intenţiona să debarce cu trupele aliate în Peninsula Crimeea şi să îi atace direct pe ruşi. Înainte de asta a plănuit, aşa cum menţionam în materialele anterioare, o diversiune în Dobrogea, pentru a ţine astfel în loc cei 10.000 de soldaţi ruşi aflaţi în zonă.
 

 
Pentru a-şi duce la îndeplinire planul secret, Saint Arnaud i-a ordonat pe 19 iulie 1854 generalului Yusuf să plece împreună cu "Spahiii Orientului" pe ruta Varna - Mangalia - Kustendje - Babadag şi să îi atace pe cazaci. Plecarea lui Yusuf a avut loc pe 22 iulie.
 
Başbuzucii lui Yusuf nu erau singurii soldaţi trimişi în misiunea aceasta. Mareşalul Franţei ordonase ca trei divizii franceze să meargă de asemenea în zona Constanţei de astăzi. Divizia 1 era condusă de generalul Charles-Marie-Esprit Espinasse, comandant interimar pentru că deţinătorul funcţiei - generalul Francois Certain de Canrobert - fusese trimis în misiune de recunoaştere pe coastele Crimeii. Espinasse a plecat pe 21 iulie din Varna.
 
Cea de-a doua divizie franceză trimisă în această misiune era condusă de gen. Bosquet şi  a plecat în marş pe 22 iulie. O a treia divizie a părăsit Varna o zi mai târziu.
 
În afara diviziilor franceze şi a spahiilor lui Yusuf, Saint Arnaud a ordonat ca un regiment de zuavi conduşi de generalul Boubakri să plece pe calea apelor direct la Kustendje, unde să preia controlul asupra oraşului. Zuavii au părăsit Varna pe 24 iulie.
 
Yusuf trebuia să meargă spre Tulcea şi să se angajeze în luptă contra cazacilor, în timp ce Espinasse urma să organizeze o tabără în apropiere de Constanţa. În acea tabără urma să aştepte întoarcerea lui Yusuf sau de acolo putea pleca spre nord, să îl susţină pe acesta, dacă era nevoie.
 
Baronul de Bazincourt ne povesteşte modul în care s-a desfăşurat marşul trupelor, de la Varna la Kustendje. El spune că Yusuf şi Espinasse s-au întâlnit mai întâi pe 25 iulie la Mangalia, care era ruinată şi abandonată pentru că locuitorii ei fugiseră de luni bune spre sud. A doua zi, pe 26 iulie după-amiază, coloana celor doi generali îşi continuă drumul spre nord.

 
Relatează de Bazincourt: "Traversează lungile câmpii fără de sfârşit, pe care soarele îşi trimitea razele sale incandescente. În jurul lor stăteau culcate ruine, bucăţi de coloane antice, cimitire cu pietre albe, ce păreau mai degrabă fantome ale trecutului. Vulturi uriaşi îşi aruncau umbrele mişcătoare deasupra acestora. Pe 27, trupele (n.a. celor doi - Yusuf şi Espinasse) au ajuns foarte aproape de Kustendje şi şi-au făcut tabără de-a lungul a două dealuri. La baza acestor dealuri se găsea o mlaştină şi alte câteva surse şerpuitoare de apă".
 
Zona era toată pustie şi devastată iar din loc în loc, francezii găseau oi şi cai fără de stăpâni. În prima seară în tabără asupra lor se abate o furtună violentă, ivită ca de niciunde.
 
Bazincourt povesteşte în ce stare găsesc aliaţii oraşul Kustendje (Constanţa): "Kustendje, ca toate oraşele turceşti din Dobrogea, nu este decât o grămadă de ruine, ruine recente, încă fumegânde, pe care le-au lăsat cazacii în urma lor. Totul este dat peste cap, confuz, prăpădit, zdrobit, ars şi rupt".
 
Pe 28 iulie Yusuf şi Spahiii Orientului pleacă spre Tulcea, în timp ce Espinasse rămâne în tabăra de la Constanţa, tabără ridicată, potrivit mărturiilor străine, în zona numită "Pallas". Başbuzucii săi primiseră raţii serioase la Varna, sau cel puţin aşa crezuse Saint Arnaud: patru raţii de biscuiţi şi trei de orz. Gândul lor era însă doar după pradă.
 

Un escadron trimis înainte de Yusuf întâlneşte nu departe de Tulcea un detaşament puternic de cazaci. Laşi, soldaţii fug şi îşi lasă comandanţii ghiauri (necredincioşi) să lupte contra ruşilor. Evident, ofiţerii francezi sunt cu toţii măcelăriţi.
 
În acea zi de 28 iulie 1854, în nordul Dobrogei au loc mai multe lupte răzleţe între trupele lui Yusuf şi cele ale cazacilor din zonă. Başbuzucii comit acte de cruzime greu de imaginat. Atunci când găsesc o tabără rusească, "Spahiii Orientului" măcelăresc pe toată lumea, inclusiv femei şi copii. Îi taie pe aceştia în bucăţi şi chiar îi duc capetele lui Yusuf, crezând absurd că vor primi pentru acestea recompense.
 
Yusuf decide să se întoarcă în tabăra de Kustendje. Istoricul britanic Orlando Guy Figes menţionează că în acele zile de arşiţă, lacurile şi mlaştinile din zonă erau toate infestate cu holeră. Cei care părăsiseră Varna fie duceau deja cu ei bacteria, fie urmau să o contacteze din apa pe care o beau fără grijă şi fără a o fierbe.
 
După ce câştigă o ultimă scurtă bătălie contra cazacilor, Yusuf face un scurt popas iar la ora 6 seara (n.a. ziua de 28 iulie) dă semnalul de plecare. Oamenii săi erau însă deja foarte bolnavi. Când vine ordinul de plecare, 500 dintre ei deja rămăseseră la pământ, sleiţi de forţe şi incapabili să se mai ridice.
 
"Holera se abătuse ca un fulger asupra coloanei expediţionare. La ora 8 seara (n.a. Yusuf) avea deja 150 de morţi şi 350 de agonizanţi. Era un spectacol înspăimântător, capabil să rupă inimile şi celor mai sensibili. Nu mai exista nicio dorinţă de luptă, de a căuta inamicul..." povesteşte baronul de Bazincourt.
 
Yusuf nu avea de unde să ştie, dar în acelaşi timp, la zeci de kilometri distanţă, în tabăra de lângă Kustendje, divizia lui Espinasse era la rândul ei răvăşită de holeră: "Coloana lui Espinasse, care avansase până la Kergeluk, a fost lovită asemeni celei a lui Yusuf. Morţii şi muribunzii au fost înghesuiţi în corturi. Inamicul nu apăruse şi cadavrele stăteau pe pământ la fiecare colţ, se săpau gropi tot mai des şi se aduna apoi peste ele mult pământ pentru a nu lăsa în aer emanările pestilenţiale... Cei ce mai trăiau încă erau traşi de cai sau purtaţi pe braţe de soldaţi. Atelajele de artilerie se umpluseră de bolnavi. Noapte cea fatală fu 30 iulie..." (sursă - de Bazincourt, p.132).
 
Pe 31 iulie, Yusuf ajunge la tabăra lui Espinasse, unde situaţia este la fel de îngrozitoare. Zilnic, se înregistrează zeci de morţi iar numărul total al victimelor este deja de ordinul sutelor, în doar câteva zile. Cei doi generali decid ca cei valizi să se întoarcă la Varna, tot pe cale terestră. Bolnavii sunt duşi la Kustendje pentru a fi urcaţi (o parte dintre ei) pe vaporul "Le Pluton", evacuare ce are loc în acea zi de 31 iulie 1854.
 
Espinasse era şi el atins de holeră aşa că decide să rămână în urmă, cu mai mulţi bolnavi şi cu o staţie de ambulanţă, pentru că Le Pluton nu avea loc pentru toţi.
 
Oraşul Kustendje era sub controlul zuavilor, dar nici aceştia nu scăpaseră de umbra holerei, fiind la rândul lor grav afectaţi, cu sute de morţi...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

Baron de Bazincourt - "L Expedition de Crimee jusqu a la prise de Sevastopol (Chronique de la guerre D Orient)", Premier Partie; pdf by books.googleusercontent.com, The University of California Library
 
Orlando Figes - "The Crimean War: A history", 624 p, Picador Reprint Edition, 2012
 
George Mackay MD - "Notes on the Cholera wich appeard in Varna in year 1854, and more especially in Her s Majesty Ship "Agamemnon" in the Black Sea, between the 1 august 1854 and 8 september 1855"
 
Camille Rouset - "Histoire de la Guerre de Crimee", Tome Premier, Paris, 1878; pdf downloaded from gallica.bnf.fr
 
Extrase de ziar din "London Morning Post" - september 1854, from newspaperarchive.com
 
William Howard Russel - "The british expedition to the Crimeea", 1877, 592 p, London, George Routledge and sons, digitized on archive.org by Bringham Young University, Utah, USA
 
Winfried Baumgart -" The Crimean War", 256 p, Edit by Bloomsbury USA, 1999
 
Th. Ionescu, IN Duployen - "Constanţa şi Tekirghiolul - Ghid ilustrat 1924", Institutul Grafic Albania, Constanţa, 1924
 
Dan Șambra - "Pagini din trecutul oraşului Kustendje - Constanţa", Partea a III-a: 1846-1855, articol publicat în Ziua de Constanţa pe 28 sept.2017
 
"Perplexing monument of british cholera casualties in Crimean War pops up in Bulgaria", articol publicat pe 17 sept.2011 pe site-ul novinite.com
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.  
 
Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii și Dobrogea anului 1854 (III). Pandemia globală și dezastrul de la Varna - mărturiile