Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii şi Dobrogea anului 1854 (V). Haosul de la Kustendje şi întoarcerea la Varna

De la plecarea din Varna şi până pe 10 august, când cei mai mulţi dintre supravieţuitori s-au întors, soldaţii misiunii din Dobrogea au fost efectiv decimaţi de holeră. Într-o lucrare publicată la Paris în 1878, istoricul francez Camille Rouset, contemporan al tragediei, scria că în total, trupele aliate deplasate pe ruta Varna-Kustendje - Babadag au avut 3400 de militari bolnavi, din care 2457 au decedat.

 

Divizia franceză a lui Espinasse a avut doar ea 2568 de bolnavi, din care 1886 au murit.

Plecat pe 21 iulie, de la Varna, cu 3000 de oameni (după unele surse 2472 de combatanţi), gen. Yusuf avea să revină de la Kustendje cu doar 300 de soldaţi valizi. pe 15 august, la propunerea lui Yusuf, mareşalul Saint Arnaud a desfiinţat regimentul Spahii Orientului iar başbuzucii au fost concediaţi din armata franceză.

 

Victime numeroase au fost şi în regimentul de zuavi. Ajuns cu vasul la Kustendje pe 25 iulie, contingentul condus de gen. Boubakri nu avea niciun bolnav de holeră.În următoarele două zile au debarcat 8 soldaţi afectaţi de epidemie. Pe 28 iulie deja numărul lor crescuse la 50 iar cifra s-a dublat şi triplat în zilele următoare.

 

Pentru escaladarea acestei situaţii, Rouset dă vina pe mai mulţi factori care au contribuit la asta şi anume: căldura excesivă din acele zile, oboseala, lipsa de apă proaspătă, consumul de apă infestată, hrană contaminată, sol insalubru etc.

 

În timpul misiunii Yusuf- Espinasse, la Varna s-a întors din misiunea sa de recunoaştere din Crimeea generalul Canrobert, comandantul Diviziei 1 franceze (n.a. condusă în misiune de interimarul Espinasse). 

Aflând veştile cumplite ce veneau din nord, Canrobert se îmbarcă pe 29 iulie pe vasul "La Cacique" şi pe 31 iulie ajunge la Kustendje. Tabloul care îl aşteaptă aici este unul înfiorător. Divizia lui, lăsată pe mâinile lui Espinasse, este acum distrusă, mutilată, aproape înjumătăţită şi asta în condiţiile în care nu fusese deloc angajată în lupta directă cu inamicul. 

 

Un alt contemporan, adesea deja citat în această serie, baronul de Bazincourt povesteşte prima impresie lăsată lui Canrobert, atunci când acesta debarcă la Kustendje: "Din toate părţile, în această tabără decimată de maladia înspăimântătoare se ridicau vaietele, braţele se ridicau spre el (n.a. spre mareşal). Muribunzii voiau să se ridice pentru a merge în urma generalului lor... îl iubeau şi sperau că le va putea ameliora suferinţele... Ce tablou funebru i se arăta în faţa ochilor... Nu spunea nimic, le dădea mâinile... vorbea cu unii, îi încuraja pe alţii iar în ochii săi erau lacrimi...".

 

Aproape toţi bolnavii se aflau la sfârşitul lui iulie şi în prima zi de august la Kustendje iar Canrobert a cerut imediat aducerea de la Varna a unui vas care să îi preia pe pacienţii supravieţuitori. Nava trimisă, "Le Pluton", avea să se dovedească neîncăpătoare pentru toate cazurile. 

 

Mai relatează Bazincourt: "Epidemia continua să lovească. Se dublase ca intensitate, îşi crescuse loviturile. Noaptea şi dimineaţa, peste 800 de bolnavi au fost evacuaţi succesiv prin Constanţa, cu tot cu caii şi catârii de la artilerie. Pe 1 august, la 6 şi un sfert, divizia (n.a. lui Espinasse) a părăsit tabăra de la Pallas, aducând însă cu ea, moartea din intestinele soldaţilor. La 2 august, epidemia a crescut şi mai mult în intensitate, numărul de bolnavi a devenit atât de considerabil că nu existau destule pături şi aşternuturi pentru a-i înveli".

 

Canrobert înţelege că nu poate evacua toate trupele cu ajutorul navelor şi ordonă valizilor să plece spre Mangalia şi Varna. El însuşi alege calea terestră, acompaniind cu un regiment staţia mobilă de ambulanţă şi un contingent de bolnavi.

 

Pentru a încuraja trupele întregii misiuni, care evident aveau moralul la pământ, generalul francez emite un ordin, citat de Bazincourt: "Epidemia ce în ultimele 10 zile a făcut ravagii prin rândurile noastre, acum aproape că a dispărut. Providenţa a vrut să vă testeze curajul, determinarea. Virtuţile voastre de oameni de arme au fost mai presus de orice boală. Luând exemplul părinţilor voştri ce au luptat la Jaffa aţi demonstrat în faţa holerei aceeaşi faţă senină ca cea a învingătorilor de la Piramide şi v-aţi dovedit chiar mai puternici decât ei, în faţa acestei peste, nu v-aţi dat din calea duşmanului şi astfel aţi câştigat admiraţia tuturor, rămânând în istorie. Vă mulţumesc, camarazii mei, pentru devotamentul vostru". Ordinul este semnat pe 7 august 1854, în "bivuacul de la Mangalia". În acest context, sensul de bivuac, potrivit dex-ului este acela de "tabără temporară de staţionare a unor trupe, în afara unei localităţi, sub cerul liber".

 

Pe data de 9 august, coloana condusă de Canrobert ajunge la Șabla. Aici, generalul Espinasse şi locotenent-colonelul Denis Marie-Alfred de Senneville (şeful de stat major al lui Canrobert), fiind amândoi grav afectaţi de holeră, sunt urcaţi pe nava "Vauban" şi duşi de urgenţă la Varna, unde holera nu mai era atât de virulentă. Espinasse şi Senneville vor supravieţui maladiei.

 

Cantrobert şi ultimii soldaţi ai misiunii dobrogene ajung în cele din urmă la Varna. Expediţia se încheiase însă efectele ei dezastruoase fac înconjurul lumii. Iată ce scria ziarul "Morning London Post" pe 14 august, citând unul dintre corespondenţii săi de război: "Printre francezi, mortalitatea a fost teribilă. Nu doar că au pierdut, se spune acum, cam 3000 de oameni în timpul expediţiei de la Kustendje, dar după întoarcerea lor, în mai multe zile au fost îngropaţi, în medie, cam câte 130 de soldaţi. Cu noi (n.a. englezii), îţi mulţumim Doamne, a fost oarecum mai bine, totuşi, ţinând cont de efective, impactul a fost de asemenea sever".

 

Într-o alt articol publicat de acelaşi jurnal, este citat un corespondent care relatează situaţia englezilor cantonaţi terestru în taberele de la Varna şi de la Devnya (lângă Varna): "Holera şi-a arătat hidoasa prezenţă în divizia noastră sâmbătă seară, 22 iulie, când au murit câţiva zeci de oameni din regimentele 7, 23 şi 88". Sursa mai spune că până pe 5 august, într-o divizie cantonată la Devnya, în aşa numita Valley of the Plague (Valea Ciumei) muriseră deja 85 de bărbaţi şi două femei: "Un maior de artilerie, Levinge a luat din greşeală 340 de picături de laudanum în loc de 20. Au mai murit dr. Jenkins şi locotenentul Massy, a doua zi după ce au ajuns în tabără."

Ziarele engleze enumeră şi alte victime britanice, în special pe ofiţeri. Astfel, în divizia a 2-a de la Devnya mor de holeră lt.col. Eliott, din regimentul 79, un maior din acelaşi regiment şi un anumit locotenent Turner. O altă divizie, a 3-a, cantonată pe un deal la Sud de Golful Varna a avut de asemenea numeroase victime.

 

Aşadar englezii, rămaşi la Varna, au avut la rândul lor numeroase victime în perioada iulie - august 1854. În prezent, la Devnya, în Bulgaria există astăzi un monument ridicat în memoria a 724 de soldaţi britanici morţi de holeră în vara anului 1854.

 

La jumătatea lunii august, epidemia de holeră din Dobrogea a scăzut mult în intensitate, pentru ca într-un final să dispară aproape cu totul. Trupele aliate (franco-anglo-turce) şi-au revenit treptat. Comandanţii Saint-Aubert, lord Raglan şi Omar Paşa se pregăteau acum să părăsească ţărmul vestic al Mării Negre şi să intre în etapa următoare a războiului: debarcarea în Crimeea... 

 

 

 

Camille Rouset - "Histoire de la Guerre de Crimee", Tome Premier, Paris, 1878; pdf downloaded from gallica.bnf.fr

 

Extrase de ziar din "London Morning Post" - september 1854, from newspaperarchive.com

 

Baron de Bazincourt - "L Expedition de Crimee jusqu a la prise de Sevastopol (Chronique de la guerre D Orient)", Premier Partie; pdf by books.googleusercontent.com, The University of California Library

 

Orlando Figes - "The Crimean War: A history", 624 p, Picador Reprint Edition, 2012

 

George Mackay MD - "Notes on the Cholera wich appeard in Varna in year 1854, and more especially in Her s Majesty Ship "Agamemnon" in the Black Sea, between the 1 august 1854 and 8 september 1855"

 

William Howard Russel - "The british expedition to the Crimeea", 1877, 592 p, London, George Routledge and sons, digitized on archive.org by Bringham Young University, Utah, USA

 

Winfried Baumgart -" The Crimean War", 256 p, Edit by Bloomsbury USA, 1999

 

Th. Ionescu, IN Duployen - "Constanţa şi Tekirghiolul - Ghid ilustrat 1924", Institutul Grafic Albania, Constanţa, 1924

 

Dan Șambra - "Pagini din trecutul oraşului Kustendje - Constanţa", Partea a III-a: 1846-1855, articol publicat în Ziua de Constanţa pe 28 sept.2017