Arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, un apărător al arheologiei dobrogene Constanţa modernă şi comorile Tomisului antic (II)

Înaltul cleric german Raymund Netzhammer a colaborat cu cei mai importanţi istorici români ai primelor decenii de secol XX, aceştia apreciindu-i erudiţia şi pasiunea, precum şi natura sa studioasă. A avut o bună relaţie profesională cu Vasile Pârvan, care i-a oferit în dar mai multe dintre lucrările sale. Netzhammer citeşte şi face comentarii extrem de interesante asupra lucrării "Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării", operă publicată în 1923.
 

 
Astfel, Raymund Netzhammer remarca: "Pârvan încearcă să explice într-un mod cât mai inteligibil originile şi modul de alcătuire al rasei româneşti şi viaţa romanilor la Dunărea de Jos. Baza poporului o constituie dacii, cu care s-au amestecat romanii, dacii se pare că erau numiţi de către greci geţi. Geţii trăiau cu siguranţă în zona Dobrogei de astăzi. Dacă dacii şi geţii sunt acelaşi popor, este lesne de înţeles cum construieşte Pârvan din Dobrogea numită Sciţia Mică, o «Dacie Scythica» şi cum poate să acapareze astfel acest plai istoric, foarte vechi şi deosebit de important pentru istoria străveche a românilor".
 
În 1906, arhiepiscopul romano-catolic îşi manifesta speranţa că în viitorul apropiat Dobrogea îşi va câştiga locul binemeritat în istoria antică europeană: "Se poate nutri speranţa că, încet-încet, în Dobrogea, această mină de aur de primă mână, toate punctele de importanţă istorică vor fi cercetate sistematic şi că pe viitor nu vor fi precupeţite niciun fel de mijloace pentru a salva comorile scoase la lumina zilei de înstrăinare şi monumentele dezvelite de la distrugere. Sunt foarte convins că în acest colosal viitor muzeu regional, care se va întinde peste aproape toată Dobrogea, antichităţile paleo-creştine vor avea un loc de frunte".
 
Numismat pasionat, Netzhammer era interesat mai ales de monedele emise în antichitate de către oraşele greceşti vest-pontice. Era evident captivat de povestea Histriei, dar în acelaşi timp era atras de istoria Tomisului, "metropola pontică" aşa cum adesea el o numea. A venit la Constanţa de multe ori şi mărturiile sale ne vorbesc despre potenţialul uriaş al urbei (de la acea vreme), precum şi de dezamăgirile sale.
 
Arhiepiscopul recunoaşte că oraşul-port este pe un drum bun al modernizării şi că este în plină dezvoltare, dar nu se poate abţine să nu puncteze, cu regret, marile sale minusuri: "Nimic nu mai aminteşte în Constanţa de măreţia sa din antichitate. Vechile ziduri, pavajul şi dalele romane pe care englezul Spratt spune că le-ar mai fi văzut în deceniul al cincilea al secolului trecut (sec. XIX) au dispărut şi au fost dislocate. Dacă nu mi-ar fi desenat domnul inginer Polonic (n.a. Pamfil Polonic) o schiţă a Constanţei, atunci nici n-aş fi ştiut măcar pe unde se îndreptau spre oraş valurile lui Traian şi diversele drumuri antice.... I-am fi dorit (n.a. oraşului modern) totuşi să-şi fi tratat cu mai multă consideraţie comorile antice şi să fi determinat o mai bună păstrare a acestora în anii anteriori. Aceasta n-ar fi făcut decât să sporească renumele şi grandoarea oraşului".
 
Netzhammer atrage însă atenţia asupra unui lucru interesant: de-a lungul deceniilor, în trecut, vestigiile antice au tot fost luate din Constanţa şi duse în alte părţi: "Dacă s-ar fi putut împiedica deturnarea şi împrăştierea tuturor obiectelor descoperite pe teritoriul Constanţei, precum monede, inscripţii, sculpturi şi fragmente arhitectonice, oraşul ar fi posedat astăzi unul dintre cele mai interesante muzee ale antichităţii".
 
Prelatul german scrie că la Constanţa singurul spaţiu public de expunere a vestigiilor era la prefectura condusă de Scarlat Vârnav. Era de fapt un singur dulap ce conţinea obiecte găsite în ultimii ani în timpul lucrărilor de modernizare din Portul Constanţa. "Expoziţia" de la prefectură (pe care ajunge să o vadă) era însă mult mai mică decât cea de la Bucureşti, de la Muzeul de Antichităţi, şi care avea tot vestigii luate în timp, din vechiul Tomis. Domiciliat în capitală, Netzhammer merge adesea la Muzeul de Antichităţi, acolo unde poate admira în linişte toate comorile aduse din Tomis şi din Dobrogea.

 
El vorbeşte despre toate aceste comori aflate la Bucureşti (n.a. traducerea aparţine sursei bibliografice Cristina Georgeta Alexandrescu - "Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi problema antichităţilor dobrogene"; articol publicat în Stud. Cercet. Istorie Veche 58/3-4, 2007, p.211-228):
"Mi-am permis de multe ori o bucurie deosebită, duminica şi joia, când aceste colecţii... sunt deschise publicului larg, să contemplu imaginile adesea rupte şi sfărâmate, dar încă grăitoare din marea istorie a Tomisului, şi să dialoghez cu ele, în timp ce le priveam în linişte... Bogăţia acestui muzeu în pietre şi artefacte din antica Tomis este extraordinar de mare. Aici se află cele mai importante elemente necesare reconstituirii istoriei vestitului oraş pontic. Aici pot fi văzute monumente înălţate... în onoarea unor împăraţi romani, unor înalţi funcţionari ai provinciei Moesia Inferior, unor poeţi şi pentarhi, apoi pietre de hotar şi stâlpi miliari, peste 20 de altare şi coloane votive şi nenumărate pietre şi inscripţii funerare, unele purtând în registrul superior reliefuri interesante. De asemenea, acolo se mai află decrete ale senatului oraşului, fragmente din monumente care decorau fântâni, precum şi coloane, capiteluri şi ahitravee de la diferite temple care prezintă în parte inscripţii cu împăraţii Traianus sau Severus Alexander".
 
Netzhammer amintea că, la 1906-1907, colecţia tomitană de la Muzeul de Antichităţi din Bucureşti mai conţinea şi "un mare număr de obiecte din sticlă, oale, străchini, lacrimaria şi unguentaria, recipiente pentru pomezi şi pudre, apoi brăţări, cercei şi coliere, ace şi catarame (...), precum şi obiecte de fildeş şi chihlimbar..." (sursă: C.G Alexandrescu - "Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi problema antichităţilor dobrogene").
 
Înaltul cleric romano-catolic nu a putut să îşi vadă visul îndeplinit: acela de a găsi în Constanţa un muzeu care să reunească toate piesele găsite în anticul Tomis. Netzhammer a iubit România şi mai ales Dobrogea, a cărui istorie l-a fascinat. A părăsit ţara noastră în 1927 şi până la moartea sa, survenită în 1945, a locuit pe o insulă de pe Rin, insula Werd. A fost înmormântat în cripta bisericii elveţiene Maria Einsieldeln, acolo unde s-a şi format în tinereţe.
 
Raymund Netzhammer a trecut de mult în nefiinţă, dar amintirea sa nu a dispărut. Operele sale referitoare la istoria antică a Dobrogei sunt şi astăzi extrem de importante şi parte a unui studiu obligatoriu. Este şi astăzi citat de către specialiştii care continuă munca marilor arheologi Tocilescu sau Pârvan. Prin pasiunea arătată pentru vestigiile acestui ţinut dintre Dunăre şi Mare, Netzhammer, străin de aceste meleaguri doar după naştere, este şi astăzi parte a minunatei istorii a Dobrogei, o istorie care continuă să se scrie, în fiecare clipă...

 
Bibliografie
 
Cristina Georgeta Alexandrescu - "Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi problema antichităţilor dobrogene"; articol publicat în Stud. Cercet. Istorie Veche 58/3-4, 2007, p.211-228
Zeno Karl Pinter - "Un cronicar al Dobrogei în preajma Marii Uniri - Raymund Netzhammer", articol publicat în "Marea Unire de la Marea Neagră", MINAC 2018, p.257-263
Zeno Karl Pinter - "Raymund Netzhammer. Din România. Incursiuni prin această ţară şi istoria ei", recenzie publicată în Pontica XLIV, 2011, p.531-534
Alexandru Barnea - "Contribuţia lui Raymund Netzhammer la cunoaşterea antichităţilor creştine din Dobrogea", comunicare ştiinţifică Pontica 51, MINAC, 2018
Raymund Netzhammer, coord. Alexandru Barnea - "Antichităţile creştine din Dobrogea", Edit. Academiei Române, 2005
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, un apărător al arheologiei dobrogene. Contribuţii şi mărturii de acum un veac (I)