Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanţa - Cernavoda şi preluarea portului. Partea a IV-a. DBSR, John Trevor Barkley, semnarea concesiunii şi demararea lucrărilor

Nu există niciun dubiu că englezii au avut doar interese pur comerciale atunci când au decis să vină în Dobrogea, fiind mânaţi strict de posibilitatea obţinerii unor avantaje pecuniare şi de dorinţa de a-şi rezolva problemele interne. Dincolo de asta, trebuie însă să recunoaştem că au avut o mare contribuţie la naşterea ulterioară a Constanţei moderne.


 
Britanicii au venit la Kiustenge, au transformat vechiul port într-unul capabil să primească vase comerciale de tonaj considerabil, au legat urbea direct de Dunăre prin construirea căii ferate, iar investiţiile lor au făcut ca vechea aşezare ruinată de altădată să devină un oraş cosmopolit, în continuă dezvoltare şi cu o viaţă agitată.
 
Este adevărat că oraşul modern Constanţa nu ar fi fiinţat cu adevărat dacă, după 1878, Carol I (rege din 1881) şi întreaga administraţie românească nu ar fi avut maximul interes de a dezvolta acest port maritim şi nu ar fi făcut eforturi uriaşe pentru a-l moderniza continuu.
 
Misiunea aceasta românească a fost însă mai uşoară datorită acestor primi paşi făcuţi de englezi, paşi pe care îi descriem astăzi în detaliu şi care fac obiectul acestei serii de articole. În perioada 1882 -1884, statul român a răscumpărat total de la englezi Portul Constanţa şi calea ferată Cernavoda – Constanţa, iar britanicii au părăsit (cei mai mulţi dintre ei) Dobrogea, căutând alte orizonturi unde să îşi poată dezvolta afacerile.
 
De pe urma lor rămân însă foarte multe lucruri, despre care vom aminti la timpul oportun. Este totuşi vorba despre o lungă perioadă, de peste 25 de ani, un sfert de veac în care englezii au dictat ritmul unui oraş şi al unei părţi de provincie aflată încă sub stăpânire otomană.
 
Am amintit anterior că Regatul Unit al Marii Britanii se confrunta cu mari probleme interne, iar grânele de foarte bună calitate din Principatele Române erau în măsură să hrănească populaţia din Albion şi să facă uitată foametea ce afectase sărăcimea între 1845 şi 1849.
 
Tocmai din aceste motive, având deja bine documentat proiectul pentru Dobrogea, mai mulţi oameni de afaceri şi ingineri de marcă s-au reunit şi au înfiinţat consorţiul englez "Danube and Black Sea Railway and Kustenge Harbour Company, Limited", pe scurt, DBSR. Din conducerea acestei firme făceau parte atât specialişti precum Lidell şi Gordon (amintiţi anterior, autorii raportului de fezabilitate prezentat în partea a III-a), Thomas Wilson (care cochetase şi cu ideea creării unui canal navigabil Constanţa - Cernavoda), dar şi oameni de afaceri şi lorzi precum Samuel Cunard, William Philip Price, George Ernest Paget, William Johnstone Newall sau Josiah Lewis. DBSR spera să obţină, aşa cum se previziona şi în studiul de fezabilitate, dividende de 22% din investiţiile ce urmau a fi efectuate.

 
În Anglia acelor vremuri existau mai multe companii interesate să preia diverse concesiuni din partea otomanilor aliaţi, dar nu toate aceste firme erau văzute cu ochi buni de către înalţii oficiali ai Imperiului Semilunei. DBSR avea însă avantajul că era una din primele firme care aveau curajul de a investi în infrastructura din Balcani şi din alte zone limitrofe.
 
Pentru a nu se confrunta totuşi cu un eşec, DBSR avea nevoie de mai multe atuuri, de aşi în mânecă graţie cărora să poată obţine concesiunea din Dobrogea. Excelentul inginer Charles Liddell a avut în acel moment ideea de a aduce în echipă un specialist de marcă, care, mai mult, era foarte bine văzut de către turci. Acest specialist era John Trevor Barkley...
 
Cel mai mare dintre patru fraţi, John Trevor Barkley era fiul reverendului John Charles Barkley, care îşi avea reşedinţa la Yetminster, Dorsetshire, în nordul Angliei. Era o familie foarte veche, cu origini normande (s-a numit probabil iniţial Berchelais) şi se spunea că strămoşii Barkley ajunseseră în Albion în sec. XI, alături de William Cuceritorul.
 
Dincolo de strămoşii îndepărtaţi, familia se mândrea cu căpitanul Charles William Barkley şi cu soţia acestuia, Frances Trevor, nimeni alţii decât părinţii reverendului din Yetminster. Cei doi soţi au fost mari exploratori: între 1786 şi 1794 au călătorit pe urmele lui James Cook şi au cartografiat ţărmul pacific al Americii de Nord.
Jurnalul doamnei Frances Trevor i-a ajutat ulterior pe conaţionalii ei să înfiinţeze colonia British Columbia (astăzi, cea mai vestică provincie a Canadei, zona Vancouver, capitala provinciei a rămas Victoria).

 
Fără doar şi poate, John Trevor Barkley a moştenit de la bunicii săi spiritul de aventurier şi a acceptat orice provocare. De la 13 ani a lucrat ca asistent inginer în mine, a trecut apoi ca inginer la căi ferate. A lucrat în mai multe locuri din Anglia, apoi a plecat în Imperiul Otoman.
 
Anul 1850 îl găsea şeful exploatării miniere Eregli (n.a. pe malul sudic al Mării Negre, fosta colonie grecească Heracleea Pontica, de unde au venit dorienii ce au înfiinţat Callatis), unde coordona cu o mână de fier 500 de angajaţi ce extrăgeau cărbune. Firma ce exploata mina Eregli avea un singur acţionar: pe sultanul Abdul Medjid. Barkley a făcut profit şi s-a împrietenit cu ministrul Lucrărilor Publice, Ibrahim Edhem Pasha (1819-1893), şi el inginer de mine, şcolit la Paris.
 
În 1855, Războiul Crimeii îl aduce pe Barkley înapoi acasă, în Anglia. Charles Lidell profită de această şansă, îl atrage în DBSR, unde Barkley devine acţionar, fiind numit şi managerul de proiect din Dobrogea. Este în acelaşi timp şi reprezentantul companiei în negocierile cu otomanii. Datorită relaţiilor excelente cu aceştia, Trevor Barkley face ca negocierile să se termine repede.
 
Sultanul Abdul Medjid consimte în 1857 să dea firmanul de concesiune: "Onorabilul supus al foarte respectatului stat Anglia, găsindu-se în Capitala mea, a solicitat din partea asociaţilor săi, favoarea Decretului Înaltei Mele Permisiuni, cerând Consiliului Superior al Tanzimatului, aprobarea construirii unei căi ferate de la satul Bogazchioi la Kustenge... primeşte favoarea şi decretul..."
 
Actul este semnat pe 1/12 septembrie 1857, iar DBSR primeşte astfel concesiunea pe 99 de ani atât pentru calea ferată, cât şi pentru Portul Kiustenge. Din partea Înaltei Porţi, contractul este parafat de trei miniştri, delegaţia otomană fiind condusă de nimeni altul decât Ibrahim Edhem Pasha, ajuns acum ministru de externe! DBSR are un singur împuternicit: pe John Trevor Barkley.
 
La scurt timp după semnarea contractului (au urmat şi diverse acte adiţionale), în toamna lui 1857 se efectuează lucrări de îndiguire pe valea Karasu şi se fac angajări pentru echipele de muncitori. Lucrul efectiv începe însă mai târziu, pe 1 septembrie anul următor, când Trevor Barkley "întoarce prima brazdă de la terasamentul noii linii ferate" (sursă Alex. Popescu, op.cit.)
 
Trebuie menţionat că linia Kiustenge - Bogazchioi (Constanţa - Cernavoda) este "executată în regie proprie iar răspunderea generală a şantierului revine fraţilor Barkley"(A. Popescu - op.cit).
 
Este adevărat, la construcţia căii ferate lucrează acum toţi cei patru fraţi Barkley: John Trevor, George Andrew, Robert şi Henry C. (Charles) Ultimul dintre aceştia va fi autorul unei cărţi ce oferă detalii extraordinare despre munca depusă în următorii ani...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Alex. Popescu - Inginerul şi antreprenorul englez John Trevor Barkley (12 oct.1826-8ian. 1882), un constructor din Dobrogea, Bulgaria şi România, sursă - www.scribd.com, uploaded 9 oct.2010, articol accesat pe 14 ian.2019
 
Henry C. Barkley - "Between the Danube and the Black Sea (or Five Years in Bulgaria"), London, John Murray, Albemarle Street, 1876
 
Paul Brummell - "Britain in Constanţa", articol publicat pe 14 nov.2017 pe site-ul blogs.fco.gov.uk, Foreign&Commonwealth Office, accesat pe 11.01.2019
 
Gheorghe Radu Stănculescu, Radu Ștefan Cornescu, Dorin Paul Bucur - "Catalogul Expoziţiei Documentare deschise cu ocazia Aniversării a 150 de ani de la inaugurarea Căii Ferate Cernavoda - Constanţa", 4 oct.2010; colaboratori Lavinia Gheorghe şi Alexandru Popescu; catalog realizat sub egida Ordinului Arhitecţilor din România Filiala Dobrogea şi a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
 
Doina Păuleanu - "Regalitatea şi Marea (Dobrogea 1878-1914)", Monitorul Oficial R.A. 2015, cap.II "Dobrogea înainte de Războiul pentru independenţă", p.27-50
 
Thomas Forester - "The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje"; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Aventura engleză în Dobrogea (1856-1882) Construirea căii ferate Constanţa-Cernavoda şi preluarea portului. Partea a III-a. Memoriul lui Forester, raportul Gordon-Liddell şi previziunile britanicilor privind viitorul urbei