Bombardarea bisericii din Topraisar în timpul Sfintei Liturghii (galerie foto)

Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam şi Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918). Cu acest prilej, printre articolele pe care le voi publica în paginile cotidianului ZIUA de Constanţa se vor număra câteva dedicate preoţilor militari dobrogeni care au luptat în armata română în Marele Război.
 

„În asistenţa Companiei de mitraliere a regimentului am început serviciul divin, anunţând aceasta întregului regiment înlănţuit în tranşee, prin tragerea clopotului. După un ceas, în timpul serviciului religios, după citirea Sfintei Evanghelii, duşmanul îndreptându-şi tirul artileriei spre biserică, ca punct de reper, loveşte cu un obuz de calibru 35 cm drept în faţa uşilor bisericii, făcând un zgomot infernal, sfărâmând uşile şi o parte din zid, provocând panică chiar în lăcaşul Domnului.

La îndemnul meu, trupa împreună cu mine am continuat a sta nemişcaţi până la terminarea slujbei, în şuierăturile şi zgomotul explodării obuzelor duşmane, sfârşind în bine ruga sacră şi sinistră, un curent mistic străbătând sufletele închinătorilor de la altar şi până la tinda bisericii, întrerupt din când în când de trăsnetele obuzelor duşmane pornite cu atâta sălbăticie, biserica fiind încadrată de jur împrejur.

După terminare şi după ce am strâns într-o ladă cele mai de preţ dintre odoarele sfinte, expuse de aici înainte înstrăinării sau jafului, spre trimitere prin divizie onor Casei Bisericii, peste o jumătate de ceas de la ieşire, un alt obuz de acelaşi calibru a izbit turla cea mare, prefăcându-o în ruine“.

„Ţin să menţionez că, atât muribunzilor cât şi celor morţi, le-am oficiat serviciul divin după toate datinile şi obiceiurile noastre creştineşti, ofiţerii în special i-am înmormântat în gropi aparte, în sicrie de lemn, la care înmormântare au luat parte şi delegaţi din partea regimentului. Spre exemplu, la Topraisar a asistat la serviciul înmormântării maiorul Ionescu Mihail, sublocotenenţii Mareş, Mateescu etc. însuşi d-l comandant al regimentului, maior Marcovici, şi ajutorul comandantului, căpitan Chiţescu, şi alţi ofiţeri ai regimentului, unde d-l comandant şi eu am ţinut câte o cuvântare.

La mormântul tuturor ofiţerilor decedaţi ai Regimentului 40 Infanterie, am avut grijă să le pun câte o cruce şi la mormântul soldaţilor, fie la cei înmormântaţi pe câmpul de luptă, fie la cei înmormântaţi în cimitir, însemnând: numele, compania, regimentul şi data morţii...

Asemenea, am înmormântat şi pe ostaşii morţi atât din regimentele ce compun divizia noastră cât şi pe ceilalţi din regimentele diviziilor pe care împrejurările i-au adus în vecinătatea regimentului nostru. La Topraisar am înmormântat în cimitirul bisericii ofiţeri şi soldaţi din Regimentul 9 Vânători, Regimentele 74, 20 Artilerie etc“.

„Relatarea părintelui Popescu este adevărată şi cunoaştem că biserica din Topraisar a stat multă vreme ruinată. La 15 octombrie 1926, Ziarul Universul insera următoarea ştire: La Topraisar, în judeţul Constanţa, unde au fost lupte grele, faţă de cele cinci geamii bine ţinute de primărie, se află o biserică ortodoxă românească în ruină şi nu e niciu clopot care să mângâie odihna celor căzuţi pentru Patrie“.

Bibliografie