Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
21:17 25 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Bombardarea bisericii din Topraisar în timpul Sfintei Liturghii (galerie foto)

ro

15 Jan, 2018 00:00 22639 Marime text
Anul 2018 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al unităţii de credinţă şi neam şi Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri (din 1918). Cu acest prilej, printre articolele pe care le voi publica în paginile cotidianului ZIUA de Constanţa se vor număra câteva dedicate preoţilor militari dobrogeni care au luptat în armata română în Marele Război.
 
Un episod mai puţin cunoscut din istoria luptelor din Dobrogea în Primul Război Mondial este acela al bombardării Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din localitatea Topraisar, judeţul Constanţa. Tristul eveniment a rămas descris posterităţii într-un memoriu asupra activităţii de pe front al preotului Ioan Popescu din Bazargic, confesorul Regimentului 40, şi consemnat de preotul Eugen Drăgoi în lucrarea „Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864/1989“.
 
Pentru a înţelege contextul istoric, trebuie menţionat că Lupta de la Topraisar a făcut parte din acţiunile militare care au avut loc în bătălia de pe aliniamentul Rasova-Cobadin-Tuzla şi a fost o acţiune militară de nivel tactic, desfăşurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Lupta de la Topraisar s-a desfăşurat în perioada 6/19 octombrie 1916 şi a avut ca rezultat victoria forţelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forţe aliate din Divizia 19 Infanterie şi Divizia 1 Voluntari sârbă şi forţe ale Puterilor Centrale din Divizia 217 Infanterie germană şi Brigada germană „Bode“. În fruntea soldaţilor români se afla generalul Constantin Scărişoreanu, unul dintre cei mai merituoşi generali români din perioada războiului.
 
În octombrie 1916, preotul militar Ioan Popescu se afla la Topraisar, în linia întâi a frontului, alături de soldaţi. Pentru că se apropia ziua de duminică, preotul Ioan a făcut toate demersurile necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica satului. Localitatea Topraisar era părăsită din cauza războiului, şi, după unele mărturii, toate obiectele de cult din biserică fuseseră îngropate de localnici înainte de a părăsi satul. Pentru a fi în meditaţie şi rugăciune şi cu soldaţii din tranşee, părintele i-a anunţat pe toţi că începutul şi sfârşitul slujbei vor fi anunţate prin tragerea clopotului.

Ce a urmat se regăseşte în memoriul preotului militar:

În asistenţa Companiei de mitraliere a regimentului am început serviciul divin, anunţând aceasta întregului regiment înlănţuit în tranşee, prin tragerea clopotului. După un ceas, în timpul serviciului religios, după citirea Sfintei Evanghelii, duşmanul îndreptându-şi tirul artileriei spre biserică, ca punct de reper, loveşte cu un obuz de calibru 35 cm drept în faţa uşilor bisericii, făcând un zgomot infernal, sfărâmând uşile şi o parte din zid, provocând panică chiar în lăcaşul Domnului.

La îndemnul meu, trupa împreună cu mine am continuat a sta nemiş
caţi până la terminarea slujbei, în şuierăturile şi zgomotul explodării obuzelor duşmane, sfârşind în bine ruga sacră şi sinistră, un curent mistic străbătând sufletele închinătorilor de la altar şi până la tinda bisericii, întrerupt din când în când de trăsnetele obuzelor duşmane pornite cu atâta sălbăticie, biserica fiind încadrată de jur împrejur.

După terminare şi după ce am strâns într-o ladă cele mai de preţ dintre odoarele sfinte, expuse de aici înainte înstrăinării sau jafului, spre trimitere prin divizie onor Casei Bisericii, peste o jumătate de ceas de la ieş
ire, un alt obuz de acelaşi calibru a izbit turla cea mare, prefăcându-o în ruine“.


Una dintre atribuţiile preoţilor militari era şi aceea de a-i înmormânta cum se cuvine şi de a ţine evidenţa soldaţilor care mureau pe front. Părintele Ioan descrie şi acest aspect în memoriile sale:

Ţin să menţionez că, atât muribunzilor cât şi celor morţi, le-am oficiat serviciul divin după toate datinile şi obiceiurile noastre creştineşti, ofiţerii în special i-am înmormântat în gropi aparte, în sicrie de lemn, la care înmormântare au luat parte şi delegaţi din partea regimentului. Spre exemplu, la Topraisar a asistat la serviciul înmormântării maiorul Ionescu Mihail, sublocotenenţii Mareş, Mateescu etc. însuşi d-l comandant al regimentului, maior Marcovici, şi ajutorul comandantului, căpitan Chiţescu, şi alţi ofiţeri ai regimentului, unde d-l comandant şi eu am ţinut câte o cuvântare.

La mormântul tuturor ofiţerilor decedaţi ai Regimentului 40 Infanterie, am avut grijă să le pun câte o cruce şi la mormântul soldaţilor, fie la cei înmormântaţi pe câmpul de luptă, fie la cei înmormântaţi în cimitir, însemnând: numele, compania, regimentul şi data morţii
...

Asemenea, am înmormântat şi pe ostaşii morţi atât din regimentele ce compun divizia noastră cât şi pe ceilalţi din regimentele diviziilor pe care împrejurările i-au adus în vecinătatea regimentului nostru. La Topraisar am înmormântat în cimitirul bisericii ofiţeri şi soldaţi din Regimentul 9 Vânători, Regimentele 74, 20 Artilerie etc“.

După război, biserica a fost restaurată cu mari eforturi de sătenii care s-au întors la vetrele lor. Preotul Eugen Drăgoi consemnează în lucrarea sa amintită mai sus:

Relatarea părintelui Popescu este adevărată şi cunoaştem că biserica din Topraisar a stat multă vreme ruinată. La 15 octombrie 1926, Ziarul Universul insera următoarea ştire: La Topraisar, în judeţul Constanţa, unde au fost lupte grele, faţă de cele cinci geamii bine ţinute de primărie, se află o biserică ortodoxă românească în ruină şi nu e niciu clopot care să mângâie odihna celor căzuţi pentru Patrie“.


Într-un istoric al Parohiei Topraisar din anul 1967, părintele Gheorghe Răileanu menţionează membrii comitetului bisericesc care s-au ocupat de restaurarea clădirii bisericii: „După război, locuitorii supravieţuitori s-au întors în satul lor şi au început construcţia sfântului lăcaş. Au dezgropat odoarele din pământ şi au procurat materiale şi fonduri. Preotul Manea Paraschiv, cântăreţul Ion Monu, casier, Radu MihăilescuIon NedelcuGheorghe Nedelcu şi alţii s-au ostenit pentru strângerea fondurilor. După ce a fost terminată a fost sfinţită de episcopul Gherontie Nicolau“.
 
Cu trecerea anilor, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Topraisar a fost supusă mai multor etape de restaurare şi înfrumuseţare, fiind înzestrată şi cu pictură interioară. Astăzi, preoţii care slujesc în această biserică sunt: preotul paroh Vasile Bobaru, preotul Mihai Popa şi preotul Viorel Popa.


Bibliografie

Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Topraisar, 1967
Eparhia Constanţa, Zece ani de autonomie bisericească, Călăraşi-Ialomiţa, Tipografia „Modernă”, 1936
Pr. Drăgoi, Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864/1989, Galaţi, 1990
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lupta_de_la_Topraisar_(1916)

Sursa foto: Ionuţ Druche


Despre Ionuţ Druche

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Ctitoria primei biserici a Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Constanţa (galerie foto)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii