#citeșteDobrogea Liberalism și liberali în Dobrogea centrală (I)

Ideile liberale au pătruns şi în Dobrogea, mai cu seamă după reintegrarea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră în cadrul statului român, odată cu participarea armatelor române la luptele pentru obţinerea independenţei de sub suzeranitatea otomană. Aflată sub dominaţia Înaltei Porţi vreme de patru secole şi jumătate, Dobrogea a fost „ferită” de ideile inovatoare ale Occidentului, precum cele ale liberalismului. Chiar şi după anul 1878, liberalismul politic a pătruns destul de greu, în condiţiile în care era la începuturile sale şi dincolo de fluviu.
 

 
Organizarea pe plan local s-a făcut la Congresul din 1906, iar la iniţiativa lui Ioan N. Roman, cu ocazia alegerilor comunale din 1908, se puneau bazele unei formaţiuni provizorii, ce îl avea în frunte pe marele proprietar funciar Luca Oancea. La Congresul PNL din ianuarie 1909, liberalii constănţeni vor fi reprezentaţi de două delegaţii, una condusă de Luca Oancea, iar cea de-a doua de Scarlat Vârnav. Liderul partidului recomanda colaborarea celor două grupări. Organizaţia constănţeană a partidului a luat naştere la 22 februarie 1909, având un comitet diriguitor compus din 27 de membri. Va fi tipărită gazeta săptămânală „Drapelul”, redactată de Ioan N. Roman, care recomanda unirea tuturor liberalilor.
 
Conducerea PNL din judeţul Constanţa a încercat să-şi creeze propriile mijloace de guvernare în teritoriu. Cu toate acestea, în sânul organizaţiei au intervenit demisii, retrageri, destituiri, generate de lupta pentru şefia organizaţiei judeţene. După cum se va vedea, conducerea centrală va interveni prompt şi va susţine pe unul sau pe altul dintre aspiranţi. La adresa conducerii PNL au fost adresate critici venite din partea unor liberali, deveniţi disidenţi, printre care Ioan N. Roman şi M.R. Opreanu, directorul ziarului „Farul”. După război, partidul şi-a întărit poziţiile în Dobrogea, iar liderul Ion I.C. Brătianu, în chip autoritar, a interzis orice acţiune contrară liniei partidului. Au fost atrase noi elemente ce aparţineau burgheziei financiare, comerciale şi industriale.
 
La Medgidia, s-au stabilit încă din anul 1872 Văleanul din Apoldul Mic, în 1874 - Bădilă din Sibiel, în 1877 - Dobrotă din Turcheşul Braşovului, Golea din Satulung, Bârsan şi Sorescu din Sălişte. Cei din urmă menţionaţi vor face parte din mişcarea liberală dobrogeană. Aceşti mocani vor deveni mari proprietari funciari ai Medgidiei şi vor contribui la dezvoltarea aşezării. Ei pendulau între Dunăre şi Marea Neagră, prezenţi în număr de 25.000, după anul 1877, putând deţine proprietăţi după anul 1882. Se vor ocupa cu creşterea cailor şi negoţul, fiind adevăraţi „pionieri ai comerţului”. Un mare proprietar funciar, având apoi manufacturi, a fost Aurel Oancea, stabilit la Medgidia.
 
În această perioadă îşi desfăşurau activitatea în Medgidia, fiind mari proprietari funciari, dar conducând şi destinele urbei de pe Valea Kara-Su: Stan Sorescu, Nicolae Şteflea, Carol de Hillerin, P. Nicolau, acesta din urmă fiind şi un important industriaş local. Mari proprietari funciari de la Medgidia erau Dumitru Şteflea, ce avea 160 de hectare, Gheorghe Golea, cu 800 de hectare, şi Stan Sorescu, cu 1.000 de hectare, acesta având şi cele mai multe prăvălii pe strada cerealelor din localitate.
 
Marii proprietari funciari vor trece la liberalism, mânaţi în această acţiune de ideea proprietăţii private, a respectului faţă de semeni şi a drepturilor cetăţeneşti. În perioada pe care o avem în vedere - de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Partidul Naţional Liberal vor intra o serie de mari proprietari funciari şi posesori ai unor manufacturi, urmând exemplul lui Dimitrie A. Sturdza, lider liberal din perioada antebelică. Calitatea oamenilor din Partidul Naţional Liberal era una superioară, dovadă fiind şi o însemnare dintr-un ziar local unde era inserată ideea potrivit căreia „ca trupă, disciplină şi situaţie în general, Partidul liberal din Constanţa se prezintă incomparabil superior celui guvernamental”.
 
Acest lucru era apreciat şi de conducerea centrală a Partidului Naţional Liberal, care, prin prezenţa liderului său, Ion I.C. Brătianu, în Dobrogea, avea să confirme aceasta. La Cernavodă, liderul liberal a fost aclamat în gară de ţăranii sosiţi cu mic cu mare din împrejurimi, al cărei peron devenise parcă neîncăpător. Cu acest prilej, Ioan N. Roman, fruntaş al liberalilor din judeţ, a avut o intervenţie prin care sublinia rolul avut de liderul liberal în adoptarea unor importante reforme pentru ţară. Ioan N. Roman a deţinut şi funcţia de primar al Medgidiei, în perioada 1898-1899, remarcându-se prin ideile sale democratice şi liberale. Un alt membru marcant al liberalilor constănţeni a fost şi Vasile M. Kogălniceanu, care avea o proprietate pe strada Cuza Vodă, din Constanţa. El a fost preocupat de dezvoltarea Dobrogei şi a scris două importante lucrări. La 24 ianuarie 1910 se realizează unirea tuturor grupărilor liberale din judeţ, preşedinte fiind ales Luca Oancea. Din Comitetul Director făceau parte I.N. Roman, Constantin Oancea, Costică Golea, P. Bârzan, Virgil Andronescu ş.a.

 
La aniversarea prefectului judeţului Constanţa, Luca Oancea, din data de 30 martie 1914, au participat Paul Dobrescu - funcţionar în prefectură, G. Petronius - şef de cabinet, Spirescu - inginer-şef, Vasile Mastero - secretar general al Consiliului şi Costică Golea - primarul comunei urbane Medgidia. Banchetul a avut loc în sala mică a hotelului “Carol” şi s-a servit un meniu copios. Dincolo de acest amănunt picant, interesant este faptul că edilul-şef al Medgidiei, Costică Golea, se bucura “de trecere” în faţa mai-marilor judeţului. Costică Golea a condus destinele urbei Medgidia în anii 1906-1911 şi 1914-1917.
 
De altfel, Costică Golea va fi ales şi în Adunarea Generală a Partidului Naţional Liberal, din 9 noiembrie 1914, alături de Alexandru Şteflea, după ce în prealabil participase în calitate de invitat la Consiliul din 4 noiembrie 1914, alături de Nicolae Chirescu, primarul din Cernavodă. Partidul avea 648 de membri, plătitori de cotizaţii (membrii simpli - 24 lei/an, iar cei din Comitetul executiv - 100 lei/an). În anul 1915, la propunerea profesorului Ilie Ghibănescu, se va înfiinţa Cercul de studii sociale pentru teoretizarea doctrinei liberale.
 
Organizaţiile PNL au dominat alegerile din luna noiembrie 1919, pentru Camera Deputaţilor, obţinând 15 mandate din cele 23 de mandate repartizate Dobrogei. Au fost aleşi Constantin Alimănişteanu, Remus Opreanu, Nicolae Roşculeţ şi Paul Dobrescu, pentru judeţul Constanţa. Pentru Senat, organizaţiile PNL au prezentat candidaţi cunoscuţi electoratului. Din cei 56.770 de cetăţeni înscrişi în listele electorale, au votat în Dobrogea 42.981 (75,6%). Partidul nu a obţinut niciun loc de senator în judeţul Constanţa şi doar două pentru toată Dobrogea.
 
În anul 1919, Aurel Oancea deţinea la Medgidia, funcţia de preşedinte al comisiei interimare, iar în 1926 deţinea funcţia de primar al urbei, de pe Valea Kara-su. În anul 1927, în şedinţa Consiliului Local din 18 mai, primarul Aurel Oancea a prezidat şedinţa şi a dispus scutirea de unele taxe a unor categorii de locuitori. În anul 1920, municipiul Constanţa era împărţit în 19 sectoare de către liberali, la care se adaugă şi cele 5 sectoare ale comunelor suburbane, circumscripţii ce alegeau la 12 decembrie - Delegaţia permanentă a municipiului, formată din profesorul Virgil Andronescu - preşedinte, financiarul C. Alimănişteanu - vicepreşedinte, avocatul Vintilă Berberianu - secretar şi avocatul D.Ţimiraş - secretar. Calitatea de membri o aveau profesorii N.T. Negulescu şi Gr. Roşu, avocaţii Paul Dobrescu şi P. Niţescu, precum şi dr. N. Mărgărit. Referindu-se la introducerea votului universal, Virgil Andronescu îl considera ca fiind “o adâncă democratizare şi o largă descentralizare în conducere”.
 

Cu ocazia primului Congres interbelic din decembrie 1920, al organizaţiei din judeţul Constanţa, s-a purces la alegerea organelor de conducere, respectiv a Comitetului judeţean, ce avea în componenţa sa 85 de membri aleşi şi 150 de membri de drept. Oraşul Medgidia avea în componenţa comitetului orăşenesc al filialei liberale 15 membri în frunte cu doi prosperi oameni de afaceri, industriaşi şi proprietari de pământuri: Costică Golea şi Aurel Oancea. Localitatea Hârşova era reprezentată de 10 membri, avându-l în fruntea organizaţiei locale pe avocatul D. Gheorghiu, iar la Mangalia şeful filialei era avocatul N. Roşculeţ, fost deputat în Parlamentul României. Filiala din Cernavodă era deosebit de activă, avându-l ca lider pe Radu Iordăchescu, devenit ulterior primar al localităţii. Cea de-a cincea filială a unei comune urbane era cea din Cuzgun (astăzi, Ion Corvin).
 
Delegaţia permanentă era compusă din 45 de membri, de diverse profesii, cum ar fi: avocaţi, comercianţi, preoţi, lucrători, ţărani - este drept mai puţin numeroşi şi căruţaşi. La conducerea organizaţiei se afla Virgil Andronescu, secondat de C. Alimănişteanu şi Costică Golea, în calitate de vicepreşedinţi. Secretarul general era Paul Dobrescu, iar casier era Gheorghe I. Popa. Cu prilejul alegerii Consiliului Judeţean al partidului au fost incluşi: D. Puşchilă - industriaş din Cernavodă, Ion Poperia - proprietar din Peştera, Alexandru Şteflea - proprietar din Peştera, Grigore Ionescu - comerciant din Medgidia, Constantin Rădulescu - avocat din Cernavodă, Ion Bârzan - comerciant din Medgidia, C. Arsenescu - institutor din Medgidia. După cum se poate observa, filiala locală a partidului era bine reprezentată la centru.          
                             
La Cernavodă va avea loc o mare întrunire liberală în sala “Unirea”, la care au participat şi reprezentanţii filialelor din comunele învecinate precum: Seimeni, Boascic, Mârleanu, Cochirleni, Aliman, Facria şi Rasova. Cuvântul de deschidere i-a aparţinut şefului filialei locale, Virgil Burgard, care saluta călduros prezenţa preşedintelui organizaţiei judeţene, Virgil Andronescu.
 
Din Biroul executiv al organizaţiei judeţene făceau parte alături de Virgil Andronescu, reprezentanţii Medgidiei: Costică Golea şi Aurel Oancea. Cel din urmă, Aurel Oancea, a deţinut funcţia de primar la Medgidiei în perioada 1919-1920 şi 1926-1930, deţinând ulterior funcţia de deputat din partea Partidului Naţional Liberal, în Parlamentul României.
 
Tot la Cernavodă a avut loc întrunirea naţional-liberalilor, la care au participat 1.000 de cetăţeni. Liberalii din Seimeni erau reprezentaţi de Ion Şerbănescu şi Dumitru Cristache, cei din Cochirleni de către Teodor Popescu, cei din Aliman de către Dumitru Popescu, din Ivrinez de către Constantin Florescu, din Rasova de către Arsene Chirescu, iar din Mârleanu de către Teodor Stoica. Cernavodă era reprezentată de către Athanasie C. Rădulescu, Virgil Burgard, A. Ciacalopol şi Simion Coiciu. Preşedintele filialei, Virgil Burgard, pune în discuţie adoptarea imperioasă a unor reforme. Sunt de amintit primarii localităţii Cernavodă din această perioadă, unii dintre aceştia fiind liberali:
- Athanasie Rădulescu (1891- 1892; 1894-1897; 1900-1901; 1905-1907), farmacist,
- Hristu Farmachi, (1893-1894), comerciant,
- Ghiţă Calu, (1898-1900; 1912-1913), comerciant,
- P. Papaianopol, (1901-1905), proprietar,
- N. Chirescu, (1907-1911; 1914-1919), avocat,
- Teohari Miliţari, (1911-1912), comerciant,
- Ion Purec, (1913-1914), pensionar,
- Radu Iordăchescu, (1919-1920; 1920-1926; 1927-1929; 1933-1937), proprietar.
                
De altfel, în toată perioada de după înfăptuirea “Marii Uniri”, guvernele aflate la conducerea ţării au adoptat o serie de reforme menite să recupereze decalajul rămânerii în urmă în anumite sectoare ale vieţii social-economice, precum şi de modernizare a statului român unitar. Printre cei care s-au aflat la guvernare în perioada amintită anterior s-au aflat şi liberalii, care au pus în practică elemente ale doctrinei şi programului lor politic.
 
În alegerile din 1920, organizaţiile PNL din Dobrogea au avut rezultate foarte slabe, iar programul pe termen scurt era de a lupta împotriva socialiştilor, de care se temeau şi împotriva cărora trebuiau adoptate măsuri. Pentru a atrage noi membri în cadrul organizaţiei s-a adoptat măsura de a nu se mai percepe taxa de înscriere şi o amânare a plăţii cotizaţiei. Se avea în vedere atragerea unor noi simpatizanţi din localităţile rurale. Liberalii constănţeni s-au implicat activ în realizarea unor proiecte venite de la centru, spre folosul concetăţenilor pe care îi reprezentau.
 
Surse bibliografice:
 
SJANC, Fond Primăria Medgidia, dosar nr. 1/1919
Idem, dosar, nr. 3/1926
Idem, dosar nr. 2/1922-1949
Adrian Rădulescu, Ion Bitleanu, Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare. Dobrogea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
Ştefan Meteş, Păstori ardeleni în Principatele Române, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1925
Ponticus, La Dobrodja, coup d'oeil sur son histoire et son caractere etnique, Ed. Luceafărul, Bucharest, 1939
Nicolae Iorga, România, mamă a unităţii naţionale cum era până la 1918, I, „România Munteană”, Bucureşti, 1939
I .I. Ghelase, Mocanii. Importanţa şi evoluţia lor social - economică în România, Tipografia I.C.Văcărescu, Bucureşti, 1937
Ion I. Ghelase, Mocanii. Importanţa şi evoluţia lor social - economică în România, Tipografia I.C.Văcărescu, Bucureşti, 1937
V.Helgiu, Şcoala primară în Dobrogea în curs de 40 de ani(1879-1919), în A.D., I, 2,1920
Vasile M.Kogălniceanu , Drepturile dobrogenilor, Tipografia Munca, Bucureşti, 1906
Idem, Dobrogea. 1879-1909, Editura Librăriei Socec & C-ie, Bucureşti, 1910.
Drapelul, 15 martie 1909
„Viitorul Dobrogei”, I, nr. 10, din 27 aprilie 1908.
Liberalul Constanţei, nr. 25, din 13 aprilie 1914
Dobrogea Jună, VIII, nr. 19, din 12 mai 1912
Liberalul Constanţei, I, nr. 10, din 8 decembrie 1913
Liberalul, din 6 decembrie 1915, f.1-2.
Valentin Ciorbea, Evoluţia Dobrogei între anii 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005, p.312-313.
Stoica Lascu, Aspecte privind prezenţa organizatorică a partidelor burgheze în judeţul Constanţa(1918-1938), în Pontica, XVII, Constanţa, 1984
Liberalul, IV, nr.22, din 19 dec 1920
Liberalul, I, nr. 30, din 26 decembrie 1920
Idem, I, nr. 29, din 11 februarie 1921
Idem, I, nr. 36, din 24 aprilie 1921
Liberalul Constanţei, VI, din 23 octombrie 1921
Ioan I. Muşat, Istoricul oraşului Cernavodă, Tipografia Viaţa Literară, Bucureşti, 1938
Adrian Ilie, Liberalismul politic în centrul Dobrogei, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
 
Surse foto:

 

Anuarul dobrogean, 1911

Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906.
 

Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 
 
Citeşte şi: 

Gheorghe Dumitrașcu - personalitate marcantă a istoriografiei și culturii române (galerie foto)