#citeşteDobrogea Participarea femeilor scoţiene la operaţiunile militare din 1916 şi prezenţa lor la Medgidia (galerie foto)
#citeşteDobrogea: Participarea femeilor scoţiene la operaţiunile militare din 1916 şi prezenţa lor la Medgidia
26 Sep, 2018 00:00
ZIUA de Constanta
3676
Marime text
Primul Război Mondial a fost declanşat ca urmare a contradicţiilor teritoriale şi ideologice dintre marile puteri. Pretextul care a determinat declanşarea conflictului a fost reprezentat de asasinarea prinţului moştenitor la tronul Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, la Sarajevo, de către o societate secretă sârba francmasonică, numită „Mâna Neagră“ (Narodna Odbrana).
Declaraţia de război a Austro-Ungariei adresată Serbiei a dat drumul tăvălugului numit război, descătuşând energii, frustrări, tendinţa de revanşă şi de răzbunare a unora faţă de alţii.
Surorile scoţiene vor însoţi divizia de voluntari sârbi care se va lupta în Dobrogea şi care va fi aproape nimicită de trupele bulgaro-turco-germane. Începând cu 30 septembrie 1916, femeile scoţiene din organizaţia Spitalele Femeilor Scoţiene - Scotish Women's Hospitals (SWH) au ajuns la Medgidia, unde vor înfiinţa spitalul A, ce va intra în funcţiune începând cu data de 1 octombrie 1916. Medgidia era locul unde se afla cantonat Cartierul General al armatei ruse.
În toamna anului 1916 a existat o divizie de voluntari de origine sârbo-croato-slovenă, constituită din prizonieri de război capturaţi de ruşi, care a participat la luptele din Dobrogea împotriva armatelor germano-bulgare. Nu exista în Dobrogea, între Dobrici şi Medgidia, vreun spital militar, după cum nota dr. Milutin Velimirovic. De aceea era nevoie mai mult decât oricând de un spital militar în zonă, de un spital de campanie.
Femeile scoţiene, cunoscute şi sub numele de „Potârnichile gri”, ca urmare a uniformei pe care o purtau, manifestau o deosebită admiraţie pentru poporul şi limba sârbilor. Erau găsite asemănări între cele două ţări, de la munţi, la lupta poporului pentru libertate şi de la cântece până la limba care era asemănătoare (fiind vorba de limba gaelică).
În aprilie 1915, dr. Elsie Inglis a ajuns în Serbia împreună cu unitatea sa, însă au fost luate prizoniere după capturarea localităţii Vrnjatchka Banja de către austrieci în noiembrie 1915. Majoritatea unităţii medicale a dr. Elsie Inglis a fost reţinută până în februarie 1916, deşi i-a fost permis să îşi continue activitatea de binefacere. La eliberarea lor s-a decis ajutorarea diviziilor voluntare sârbe din Rusia, dintre care Divizia I Voluntari Sârbi se afla în Dobrogea, conform ordinului din 22 august 1916 al ministrului rus de Război, Alexeiev. Cel care ceruse ajutorul diviziei medicale a dr. Elsie Inglis,fusese prim-ministrul sârb Nicola Pašić.
Sârbii luptau până la sacrificiu şi au suferit pierderi mari, după cum nota infirmiera Margaret Fawcett. Cartierul rus se afla la Medgidia, aici operând Armata a III-a rusă. Trupele trimise de Rusia pe frontul românesc erau inferioare ca număr faţă de promisiunile făcute. Comandantul acestor trupe, gen. Andrei Zaioncikovski, a refuzat să se supună ordinelor comandamentului românesc şi a efectuat o serie de manevre de retragere din iniţiativă proprie, care au dus la un adevărat carnaj pentru armatele aliate.
Divizia I de voluntari sârbi a reprezentat principalul scop pentru care femeile scoţiene au venit în România şi la Medgidia. Divizia de voluntari sârbi ajunsese în Dobrogea la 22 august 1916. Diviziile voluntarilor sârbi numărau 80-90.000 de oameni, provenind din teritoriile locuite de sârbii din Austro-Ungaria. Divizia I de voluntari sârbi număra 18.868 de combatanţi, conduşi de 600 de ofiţeri. Au căzut circa 3000 de victime şi s-au înregistrat 6000 de răniţi.
Voluntarii sârbi se vor acoperi de glorie în luptele din 14 septembrie de la Dobromir şi din 18-19 septembrie de la Cocargea (Pietreni). La 1 octombrie, infirmiera Yvonne Fitzroy nota că „ Medgidia este un loc călduros, prăfuit şi destul de neinteresant”. Coordonatoarea Spitalului A de la Medgidia a fost dr. Elsie Inglis. La Ciocârlia de Jos se afla un alt spital de campanie, numit Spitalul B. Spitalul A era amplasat pe un deal din apropierea oraşului, unde exista o baracă imensă. Infirmiera Ethel Moir nota că „oraşul era aproape golit de civili, arătând părăsit şi bombardat”. Baza materială a SWH era formată din 8 ambulanţe şi 3 camioane. Spitalul a fost de câteva ori bombardat.
Generalul sârb a vizitat spitalul de la Medgidia şi a fost impresionat de felul în care arăta acesta. După luptele sângeroase din octombrie la spital ajungeau răniţi cu miile. La 7 octombrie 1916 au căzut bombe foarte aproape de Medgidia. Pe 10 octombrie, Medgidia era bombardată puternic, iar gara era distrusă. Era primul bombardament asupra Spitalelor Ffemeilor Scoţiene.
La 14 octombrie 1916, 12 avioane germane au bombardat Medgidia, iar la 19 octombrie 1916 divizia de voluntari sârbi se retrăsese, iar WSH urma să asigure îngrijiri pentru răniţii români şi ruşi. La octombrie 1916 a fost bombardat Spitalul A de la Medgidia cu 60 de bombe, după relatarea lui Mary Milne. Divizia de voluntari sârbi dădea ordin ca WSH să se retragă.
La 22 octombrie începea împachetarea echipamentului. 12 femei scoţiene împreună cu dr. Elsie Inglis părăseau Medgidia şi se alăturau Diviziei I de voluntari sârbi. Lilias Grant nota că „săracii sârbi au ieşit cel mai rău din luptele astea”.
„Doamnele din Edinburgh”, totalizând 81 de femei (incluzând doctori generalişti, un doctor radiolog, o farmacistă, 17 surori medicale, 16 infirmiere, bucătărese, spălătorese, ambulanţe, maşini şi camioane), şi-au făcut din plin datoria faţă de răniţii din octombrie 1916.
În memoria acelor lupte şi a contribuţiei femeilor scoţiene la tratarea răniţilor la mai bine de 100 de ani de la tragicele evenimente, a fost dezvelită o placă comemorativă cu numele acestor eroine care au tratat deopotrivă sârbi, români şi ruşi în spitalul A de la Medgidia (lângă piramida osuar de la Medgidia dedicată eroilor sârbi-croaţi şi sloveni şi inaugurată la 7 septembrie 1926, în memoria celor 224 de voluntari căzuţi pe teritoriul dobrogean). Numele femeilor scoţiene participante la campania din Dobrogea din octombrie 1916 sunt:
Dr. Elsie Inglis
Yvonne Fitzroy
Margaret Fawcett
Mary Milne
Ethel Moir
Dr. Chesney
Mary Henderson
Evelina Haverfield
Ysabel Birkbeck
Evelina Haverfield
Lois Turner
Margaret Pleister
Geraldine Suche
Helen Hanmer
Angela Bell
Gladys Sophie Jensen
Lilias Grant
Elsie Bowerman
Se impune mai mult ca niciodată să purtăm recunoştinţă veşnică vrednicelor surori scoţiene şi voluntarilor sârbi, croaţi şi sloveni care şi-au dat viaţa pe câmpurile de bătălie din Dobrogea.
Surse bibliografice
S.J.A.N. Constanţa, Fond Primăria Medgidia, Dosar 10/1937.
Arhiva Asociaţiei Naţionale a Cultului eroilor „Regina Maria” , filiala Medgidia
Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului al XX-lea. Participanţi la campaniile militare din anii 1913 şi din anii 1916-1919, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2014.
Audrey Cahill, Between the Lines. Letters and Diaries from Elsie Inglis's Russian Unit, The Pentland Press, Edinburgh, Cambridge, 1999.
Fitzroy Yvonne, With the Scottish Nurses in Roumania, London, 1918.
Costel Coroban, Potârnichile gri. Spitalele femeilor scoţiene în România (1916-1917), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
Dacia, nr. 1595/4 sept. 1926,
Dobrogea Jună, nr. 4 sept. 1926
Marea Neagră, nr. 9/27 sept. 1926.
www.branadimitrijevic.com
Surse foto: George Neacşu, Costel Coroban, Adrian Ilie, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria“, Filiala Medgidia - prin preşedintele filialei, cpt (r) Traian Nichita
Despre Adrian Ilie
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (I) (galerie foto)
Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (II) (galerie foto)
Declaraţia de război a Austro-Ungariei adresată Serbiei a dat drumul tăvălugului numit război, descătuşând energii, frustrări, tendinţa de revanşă şi de răzbunare a unora faţă de alţii.
Surorile scoţiene vor însoţi divizia de voluntari sârbi care se va lupta în Dobrogea şi care va fi aproape nimicită de trupele bulgaro-turco-germane. Începând cu 30 septembrie 1916, femeile scoţiene din organizaţia Spitalele Femeilor Scoţiene - Scotish Women's Hospitals (SWH) au ajuns la Medgidia, unde vor înfiinţa spitalul A, ce va intra în funcţiune începând cu data de 1 octombrie 1916. Medgidia era locul unde se afla cantonat Cartierul General al armatei ruse.
În toamna anului 1916 a existat o divizie de voluntari de origine sârbo-croato-slovenă, constituită din prizonieri de război capturaţi de ruşi, care a participat la luptele din Dobrogea împotriva armatelor germano-bulgare. Nu exista în Dobrogea, între Dobrici şi Medgidia, vreun spital militar, după cum nota dr. Milutin Velimirovic. De aceea era nevoie mai mult decât oricând de un spital militar în zonă, de un spital de campanie.
Femeile scoţiene, cunoscute şi sub numele de „Potârnichile gri”, ca urmare a uniformei pe care o purtau, manifestau o deosebită admiraţie pentru poporul şi limba sârbilor. Erau găsite asemănări între cele două ţări, de la munţi, la lupta poporului pentru libertate şi de la cântece până la limba care era asemănătoare (fiind vorba de limba gaelică).
În aprilie 1915, dr. Elsie Inglis a ajuns în Serbia împreună cu unitatea sa, însă au fost luate prizoniere după capturarea localităţii Vrnjatchka Banja de către austrieci în noiembrie 1915. Majoritatea unităţii medicale a dr. Elsie Inglis a fost reţinută până în februarie 1916, deşi i-a fost permis să îşi continue activitatea de binefacere. La eliberarea lor s-a decis ajutorarea diviziilor voluntare sârbe din Rusia, dintre care Divizia I Voluntari Sârbi se afla în Dobrogea, conform ordinului din 22 august 1916 al ministrului rus de Război, Alexeiev. Cel care ceruse ajutorul diviziei medicale a dr. Elsie Inglis,fusese prim-ministrul sârb Nicola Pašić.
Sârbii luptau până la sacrificiu şi au suferit pierderi mari, după cum nota infirmiera Margaret Fawcett. Cartierul rus se afla la Medgidia, aici operând Armata a III-a rusă. Trupele trimise de Rusia pe frontul românesc erau inferioare ca număr faţă de promisiunile făcute. Comandantul acestor trupe, gen. Andrei Zaioncikovski, a refuzat să se supună ordinelor comandamentului românesc şi a efectuat o serie de manevre de retragere din iniţiativă proprie, care au dus la un adevărat carnaj pentru armatele aliate.
Divizia I de voluntari sârbi a reprezentat principalul scop pentru care femeile scoţiene au venit în România şi la Medgidia. Divizia de voluntari sârbi ajunsese în Dobrogea la 22 august 1916. Diviziile voluntarilor sârbi numărau 80-90.000 de oameni, provenind din teritoriile locuite de sârbii din Austro-Ungaria. Divizia I de voluntari sârbi număra 18.868 de combatanţi, conduşi de 600 de ofiţeri. Au căzut circa 3000 de victime şi s-au înregistrat 6000 de răniţi.
Voluntarii sârbi se vor acoperi de glorie în luptele din 14 septembrie de la Dobromir şi din 18-19 septembrie de la Cocargea (Pietreni). La 1 octombrie, infirmiera Yvonne Fitzroy nota că „ Medgidia este un loc călduros, prăfuit şi destul de neinteresant”. Coordonatoarea Spitalului A de la Medgidia a fost dr. Elsie Inglis. La Ciocârlia de Jos se afla un alt spital de campanie, numit Spitalul B. Spitalul A era amplasat pe un deal din apropierea oraşului, unde exista o baracă imensă. Infirmiera Ethel Moir nota că „oraşul era aproape golit de civili, arătând părăsit şi bombardat”. Baza materială a SWH era formată din 8 ambulanţe şi 3 camioane. Spitalul a fost de câteva ori bombardat.
Generalul sârb a vizitat spitalul de la Medgidia şi a fost impresionat de felul în care arăta acesta. După luptele sângeroase din octombrie la spital ajungeau răniţi cu miile. La 7 octombrie 1916 au căzut bombe foarte aproape de Medgidia. Pe 10 octombrie, Medgidia era bombardată puternic, iar gara era distrusă. Era primul bombardament asupra Spitalelor Ffemeilor Scoţiene.
La 14 octombrie 1916, 12 avioane germane au bombardat Medgidia, iar la 19 octombrie 1916 divizia de voluntari sârbi se retrăsese, iar WSH urma să asigure îngrijiri pentru răniţii români şi ruşi. La octombrie 1916 a fost bombardat Spitalul A de la Medgidia cu 60 de bombe, după relatarea lui Mary Milne. Divizia de voluntari sârbi dădea ordin ca WSH să se retragă.
La 22 octombrie începea împachetarea echipamentului. 12 femei scoţiene împreună cu dr. Elsie Inglis părăseau Medgidia şi se alăturau Diviziei I de voluntari sârbi. Lilias Grant nota că „săracii sârbi au ieşit cel mai rău din luptele astea”.
„Doamnele din Edinburgh”, totalizând 81 de femei (incluzând doctori generalişti, un doctor radiolog, o farmacistă, 17 surori medicale, 16 infirmiere, bucătărese, spălătorese, ambulanţe, maşini şi camioane), şi-au făcut din plin datoria faţă de răniţii din octombrie 1916.
În memoria acelor lupte şi a contribuţiei femeilor scoţiene la tratarea răniţilor la mai bine de 100 de ani de la tragicele evenimente, a fost dezvelită o placă comemorativă cu numele acestor eroine care au tratat deopotrivă sârbi, români şi ruşi în spitalul A de la Medgidia (lângă piramida osuar de la Medgidia dedicată eroilor sârbi-croaţi şi sloveni şi inaugurată la 7 septembrie 1926, în memoria celor 224 de voluntari căzuţi pe teritoriul dobrogean). Numele femeilor scoţiene participante la campania din Dobrogea din octombrie 1916 sunt:
Dr. Elsie Inglis
Yvonne Fitzroy
Margaret Fawcett
Mary Milne
Ethel Moir
Dr. Chesney
Mary Henderson
Evelina Haverfield
Ysabel Birkbeck
Evelina Haverfield
Lois Turner
Margaret Pleister
Geraldine Suche
Helen Hanmer
Angela Bell
Gladys Sophie Jensen
Lilias Grant
Elsie Bowerman
Se impune mai mult ca niciodată să purtăm recunoştinţă veşnică vrednicelor surori scoţiene şi voluntarilor sârbi, croaţi şi sloveni care şi-au dat viaţa pe câmpurile de bătălie din Dobrogea.
Surse bibliografice
S.J.A.N. Constanţa, Fond Primăria Medgidia, Dosar 10/1937.
Arhiva Asociaţiei Naţionale a Cultului eroilor „Regina Maria” , filiala Medgidia
Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului al XX-lea. Participanţi la campaniile militare din anii 1913 şi din anii 1916-1919, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2014.
Audrey Cahill, Between the Lines. Letters and Diaries from Elsie Inglis's Russian Unit, The Pentland Press, Edinburgh, Cambridge, 1999.
Fitzroy Yvonne, With the Scottish Nurses in Roumania, London, 1918.
Costel Coroban, Potârnichile gri. Spitalele femeilor scoţiene în România (1916-1917), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
Dacia, nr. 1595/4 sept. 1926,
Dobrogea Jună, nr. 4 sept. 1926
Marea Neagră, nr. 9/27 sept. 1926.
www.branadimitrijevic.com
Surse foto: George Neacşu, Costel Coroban, Adrian Ilie, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria“, Filiala Medgidia - prin preşedintele filialei, cpt (r) Traian Nichita
Despre Adrian Ilie
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (I) (galerie foto)
Cernavodă - Bogazchioi, aşezarea de la revărsarea Dunării (II) (galerie foto)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii