#citeșteDobrogea Primari ai Medgidiei după Primul Război Mondial (I)

Primarii numiți în funcție imediat după sfârșitul războiului au preluat funcția după emiterea ordinului prefectului și se bucurau de încrederea locuitorilor orașului. Primul, Petre Mihăilescu (primar în perioada 1920-1921), era un farmacist cunoscut și implicat în combaterea frigurilor cu care se confruntau locuitorii așezării, iar cel de-al doilea, Vasile Vâlcu (primar în 1922), deținuse funcția de viceprimar și era familiarizat cu treburile din administrație. Totodată, era și un important proprietar din Medgidia.

 

 

Populația orașului va înregistra o creștere datorită stabilității, iar în anul 1923 situația etnică a orașului se prezenta astfel: 5.375 români, 5 germani, 93 unguri, 4 ruși, 92 bulgari, 484 turci, 23 evrei și 176 alte nații. Populația orașului era de 6.252 de locuitori. Se constată un amestec de etnii, unele mai numeroase, altele cu mai puțini reprezentanți, toți fiind considerați elemente stabile și de nădejde pentru oraș. Se constată un adevărat „amalgam al neamurilor”, un conglomerat etnic și un oraș având o mărime medie.

 

Pe strada Gării vechi se deschidea prin anii 1922-1923, de către familia Bercaru Gheorghe o baie publică, care a fost ulterior înlocuită prin anii 1924-1925 de reprezentanța SINGER (mașini de cusut). Atât prima investiție, cât și cea de-a doua acțiune antreprenorială se vor confrunta cu falimentul.

 

Din anul 1924, funcția de secretar al Primăriei orașului Medgidia va fi deținută de Constantin Paloș, ce deține demnitatea aceasta până la 8 mai 1928. În data de 7 decembrie 1924, s-a desfășurat o ședință extraordinară prezidată de Traian Petricu, președinte al Comisiei interimare. Vicepreședinte era Ion Ghibu, iar membrii săi erau: Ion Țugui, Petre Ghiojdeanu, Iane Hristu, Drăgan Mogoș, Elias Apaz, Iusuf Ablai, Omer Abdul Malec. Discuția a avut în vedere acordarea unui teren industriașului Voicu Oprică, lângă Târgul Panairului, pentru a ridica un atelier mecanic, necesar industriei lemnului. 

 

Cererea acestuia nu va fi aprobată, pe motiv că târgul ar putea să se extindă în viitor. Va primi în schimb un alt lot de 1.500 mp, urmând să plătească 30 de lei/mp, sau suma totală de 4500 lei, în trei rate anuale. Acest demers a fost aprobat de prefectul județului, N.T. Negulescu, la 9 februarie 1925.        

 

În anul 1926, Aurel Oancea obținea un nou mandat de primar și colabora cu Ioan Bârzan și Iusuf Ablai, ce aveau calitatea de consilieri ai Consiliului local.  Pretorul plășii Medgidia era Ion Alexandrescu, acesta având legături strânse cu edilii Medgidiei. La data de 10 noiembrie, se analiza de către primarul Aurel Oancea și consilierii Ioan Ghibu, Iusuf Ablai și Ioan Bârsan situația bazinului care făcea alimentarea cu apă a orașului și care se afla în vecinătatea unui depozit de gunoaie menajere, ce reprezentau un focar pentru siguranța cetățenilor.

 

Cu același prilej, se hotăra închirierea suprafeței respective numitului Dumitru Nițulescu, pentru  suma de 2.500 lei/an, pentru o perioadă de trei ani. Aici urma să se amenajeze un loc destinat comerțului. Tot în anul 1926, se hotăra încredințarea lucrărilor de reparație a acoperișului Palatului Comunal,  către tinichigiul Ion Linguriță, lucrări ce totalizau suma de 15 mii de lei. Demersurile edilului aveau în vedere printre altele și procurarea lemnelor necesare încălzirii școlilor, de la Ion Dumitrescu, proprietar de depozite.

 

Printre funcționarii primăriei în această perioadă îi putem aminti pe Constantin Oancea și Constantin Munteanu. În anul 1928, primarul Aurel Oancea colabora cu Consiliul local, ce era format din: Ioan Bârzan, Traian Petricu, Aldea Popeea, Ioan Ciutacu, Ștefan Pretorian, Păun Drăgănescu, M. Mitache, Ion Petrache, C. Arsenescu, preotul Cristache Georgescu, Gheorghe Tangaride, dr. Ion Constantinescu, dr. Ioan Nicolescu, Spiru Teodorescu, dr. Ibrahim Themo, Iusuf Ablai, Idriș Ab Gani și Eliaz Apaz. Din Comisia interimară făceau parte Traian Petricu, în calitate de președinte, Ioan Ghibu, I.Hristu, Omer Abdulmalec, Drăgan Mogoș, Iusuf Ablai, Ioan Țugui, Petre Ghiojdeanu, iar Constantin Paloș deținea funcția de secretar al Primăriei.

 

Până în anul 1930, Aurel Oancea va fi responsabil de soarta locuitorilor de pe Valea Kara-su, încercând o îmbunătățire a situației populației, a nivelului de trai și a unor investiții în oraș.

 

S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar nr. 2/1924; Dosar 3/1926; Dosar 12/1926

*** Minoritățile naționale din România. 1918 -1925, coordonator Ioan Scurtu, Liviu Boar, Arhivele Statului din România, București, 1995

Dobrogea jună,  XXII, nr. 146, din 7 iulie 1926

 Idem, XXII, nr. 151, din 13 iulie 1926

 Marea Neagră, III, nr. 167, din 18 martie 1926

Stoica Lascu, Din istoricul industriei românești interbelice. Principalele componente ale ramurilor de profil din Dobrogea, în “Pontica”, XX, 1987

***Registrul cazier al demobilizaților , volumul I ( Colecția George Neacșu).

Adrian Ilie, Primarii Medgidiei. Creștini și musulmani, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017

Surse foto: Registrul cazier al demobilizaților, volumul I (Colecția George Neacșu); arhiva Primăriei Medgidia