Dobrogea în izvoare geografice şi cartografice - Antichitate (II) „Pontul are adăposturi şi culcuşuri bine hărăzite de natură“

Ptolemeu este primul geograf antic care oferă date exacte privind locaţiile aşezărilor importante din Scythia Minor, cu longitudinea şi latitudinea fiecăreia dintre ele. El menţionează că pe ţărmul vestic al Pontului Euxin sunt mai multe cetăţi greceşti, dar şi mai multe comunităţi romane. Astfel, le indică pe următoarele: Cetatea Istros (Histria), la 55º40' şi 46º, Tomi (Tomis), la 55º şi 45º50', Callatis 55º40' şi 45º30'.
 

 
Curios, la nord de Histria, pe lista lui Ptolemeu apare aşezarea Promontoriul Pteron, cea mai plauzibilă localizare a sa fiind Cap Doloşman, Jurilovca, dar unde în epocă romană ştim, din alte surse, că exista cetatea Argamum.
 
Geograful din Alexandria prezintă şi alte cetăţi de pe ţărmul vest-pontic precum Dyonisopolis (Balcik), Promontoriul Tiristis (Kaliacra), Odessos (Varna), Masembria (Nessebar). În estul provinciei, pe linia dunăreană sunt menţionate Sucidava (Izvoarele), (la 54º şi 45º40'), apoi Axiopolis (Hinog - Cernavoda), Carsium (Hârşova). Pe linia nordică a provinciei le regăsim pe Troesmis (Igliţa - Turcoaia), Dinogeţia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), la 54º40' şi 46 º30', apoi cetatea Sitioenta, probabil o formă coruptă pentru Salsovia - Mahmudia. În interiorul provinciei, la sud de Deltă apare Tibisca, care după localizare ar putea fi Ibida, Slava Rusă de astăzi.
 
Ptolemeu menţionează în dreptul Troemisului prezenţa Legiunii a V-a Macedonica despre care ştim că a avut sediu acolo până în 167 d.H (cel puţin oficial, chiar dacă mare parte din ea plecase în Orient încă din 161 d.H pentru a participa la o campanie militară). După anul 167 d.H. Macedonica a fost mutată apoi în Dacia, avându-şi sediu de legiune la Potaissa, Turda.
 
În mod surprinzător, la Ptolemeu lipsesc două oraşe importante din Moesia Inferior, Tropaeum Traiani (Adamclisi) şi Marcianopolis (Devnia, Bulgaria). Aşa cum vom vedea şi în alte izvoare, acest lucru se poate explica prin faptul că geografii antici prezentau localităţi aflate pe drumurile imperiale. În cazul Scythiei Minor acestea erau trei, limesul dunărean, coasta pontică şi drumul central iar Tropaeum nu se afla pe niciunul dintre acestea, ci pe o cale care făcea legătura între Tomis şi Axiopolis.
 
Izvoarele antice nu ne oferă doar date seci şi grade de localizare. Claudius Aelianus, profesor de retorică dar şi de zoologie la Roma a scris lucruri extrem de interesante despre Dobrogea antică într-una din operele sale, intitulată "Despre animale". Autorul face mai întâi referiri la fauna din Pont şi din Istru: "Căci Pontul are adăposturi şi culcuşuri bine hărăzite de natură, dar lipsesc acolo animalele mari. rătăcesc acolo delfinii mici şi slabi. ponttul nu are nici polipi, nici crabi, nici raci. În schimb trăieşte marsuinul, un animal asemănător cu delfinul, având şi el lapte...... are din belşug peşte care de obicei nu hrăneşte animale mari... chiar dacă pe alocuri sunt foci şi delifini mici".
 
Extrem de interesantă la Claudius Aelianus este descrierea unei tehnici locale de pescuit la somn, uriaşul trăitor în apele Istrului. Potrivit autorului, pescarul localnic pune mai întâi la jug animalele (cai sau tauri), de parcă s-ar pregăti pentru arat. Apoi însă, localnicul merge pe malul fluviului, într-o zonă bună pentru pescuit. Acolo se întâmplă următoarele, ne spune scriitorul roman: "Leagă de o funie (n.a.pusă deja pe jug) o undiţă puternică şi grozav de ascuţită. Înfige în ea un plămân de taur şi o aruncă somnului din Istru, momindu-l cu această mâncare foarte plăcută. De sfoara care leagă undiţa atârnă atâta plumb, cât să ajungă ca să fie o greutate de tras în jos. când simte carnea de taur, peştele porneşte îndată s-o prindă... deschide gura mare... şi fără să simtă este pătruns de undiţa pe care am amintit-o. Dorind să scape de nenorocirea ce l-a copleşit, smuceşte în jos şi scutură funia cât poate de tare. Pescarul bagă de seamă... mână boii sau caii... peştele e biruit... e tras pe ţărm."

 
Dincolo de aceste detalii pitoreşti legate de viaţa localnicilor pontici, Aelianus oferă detalii geografice riguroase. El vorbeşte despre un golf adânc "unde acostează corăbiile" şi care nu este altul decât Histria. La acea vreme, cetatea era şi port la Marea Neagră pentru că nu se produsese încă înnisiparea (colmatarea) zonei în urma căreia s-a format complexul lagunar Razelm Sinoe. Aelianus scrie că iarna la Pont situaţia este uneori îngrozitoare: "...golful se mânie ca şi marea, când este agitată de vânturile ce suflă cu furie nebunească... Gheaţa, oprită şi respinsă, merge spre adâncime, se strânge mult şi alcătuieşte un strat gros. Din această pricină, apa adevărată a Istrului curge pe dedesubt pe drumuri, aş zice, tăinuite. În timpul iernii, oamenii de prin partea locului călătoresc pe ea cu căruţe sau călări... Gheaţa de pe istru înconjură corabia...o încătuşează şi nu-i mai sunt de folos pânzele... ea nu mai seamănă cu o corabie... ci pare acum o movilă dintr-o câmpie întinsă... Corabia rămâne pe loc până ce se înmoaie frigul".
 
Îl lăsăm pe Aelianus şi facem un salt de două secole până în veacul al IV-lea d.H, epoca în care a trăit poetul roman Rufius Festus Avienus. Acesta confirmă teoriile izvoarelor antice legate de Istru, într-o vreme în care geografia Europei ajunsese să fie mult mai bine desluşită. Ironia sorţii, acest lucru fusese posibil datorită cuceririi romane, care ajunsese în cele mai îndepărtate colţuri ale bătrânei Europe, inclusiv în codrii de nepătruns ai barbarei Germanii: "Din năprasnicele întunecimi barbare izvorăşte şi Dunărea. Fluviul se îndreaptă spre răsărit şi se varsă în Pontul Euxin, îşi scurge apele în mare prin cinci guri, unde se înalţă insula Peuce...".
 
Rămânem la capitolul informaţii geografice, pentru că în articolul următor ne vom axa efectiv asupra studierii primelor hărţi din epoca romană, hărţi care conţin referiri exacte la Dobrogea antică. Până atunci însă trebuie să încheiem categoria descrierilor cu un autor antic celebru, Eusebiu din Cesareea, autorul unei lucrări memorabile, "De aedificis". Acesta, contemporan al împăratului bizantin Iustinian 527-565 a scris despre lucrările de reconstrucţie (refacere de cetăţi sau ridicarea unora noi), lucrări întreprinse de basileu în întreg Imperiul Roman de Răsărit, şi implicit în provincia Scythia Minor.
 
Menţionează Eusebiu: "... după aceea s-a îngrijit de cetăţile Altina (Altinum, azi Oltina), Candidiana (în Bulgaria de azi), Durostorum (Silistra) şi Sucidava (Izvoarele)". El menţionează şi eliberarea cetăţii Ulmetum (Pantelimon), care devenise cuib al unor "barbari sclavini". În capitolul cu numărul 11 al lucrării sale, Eusebiu din Cesareea dă numele unor castele din provincie, castele al căror nume ne sunt deja cunoscute, dar pe care le pomenim pentru a accentua ideea continuităţii lor de-a lungul veacurilor: Troesmis, Noviodunum, Axiopolis, Carsium, Callatis, Tomis, Histria, Argamum precum şi altele, încă necunoscute sau neidentificate până astăzi...
 

(Va urma)
 

Bibliografie

 
Marin Popescu - Spineni - România în izvoare geografice şi cartografice, Din antichitate şi până în pragul veacului nostru; Edit.Știinţifică şi Enciclopedică
FONTES I - Izvoare privind istoria României, vol. I - De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus; comitetul de redacţie: Vladmiri Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Ștefan; Editura Academiei RSR - Bucureşti 1964
FONTES II - Izvoarele istoriei României, vol. II, De la anul 300 la anul 1000; publicate de Haralambie Mihăescu,Ghe. Ștefan, Radu Hîncu, Vladmiri Iliescu, Virgil C. Popescu, Edit. Academiei RSR Bucureşti, 1970
Analele Dobrogei - serie veche, materiale publicate de Constantin Brătescu între anii 1920-1938
Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României - trei volume: vol. I, literele A-C - Bucureşti 1994; vol.II, literele D-L - Bucureşti, 1996; vol.III, literele MQ - Bucureşti 2000; Editura Enciclopedică; toate cele trei volume îl au drept coordonator ştiinţific pe Constantin Preda
Vasile Pârvan - Getica, O protoistorie a Daciei, Cultura Naţională, Bucureşti, 1926
Constantin C. Giurescu - Istoria românilor - Din cele mai vechi timpuri până la moartea regelui Carol I, Ediţia a III-a; Edit. Cugetarea Georgescu Delafras SA. Bucureşti, strada Popa Nan nr.21
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare, Dobrogea; Editura Știinţifică şi Enciclopedică, 1979
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“ 
 
Dobrogea în izvoare geografice și cartografice. Antichitate (I) (galerie foto)