Dobrogea în perioada 1908-1912. Câteva statistici interesante (I)

La prima vedere, statisticile sunt date seci, tabele nesfârşite, date şi cifre neatractive, clasificate pe diverse domenii de activitate. Dincolo de această aparenţă, ele ne oferă însă informaţii extrem de preţioase, care ne pot ajuta să recreăm imaginea unor vremuri de mult timp trecute...
 
Cu ajutorul unor statistici vechi de peste un secol, putem afla cum trăiau bunicii şi străbunii noştri, cum era viaţa în România şi în Dobrogea la începutul secolului al XX-lea, care erau problemele cu care se confruntau comunităţile, atât în mediul urban, cât şi în cel rural.
 
Pentru a exemplifica aceste realităţi, am ales Anuarul Statistic al României din 1912, editat de Ministerul Industriei şi Comerţului - Biroul Statistic. În acest document stufos, de 511 pagini, se regăsesc informaţii extraordinare referitoare la Dobrogea. Cu ajutorul lor, reuşim să recompunem imaginea provinciei dintre Dunăre şi Mare.
 
Sunt ani cu bune şi cu rele, dar, per total, ani fără conflagraţii sângeroase... Primul Război Mondial va sfâşia ţara şi Dobrogea abia după patru ani de la tipărirea acestui document. În 1912 Dobrogea era compusă, ca şi acum, din două judeţe - Constanţa şi Tulcea (Durostor şi Caliacra se vor alătura în 1913, după al Doilea Război Balcanic, şi vor fi apoi pierdute în 7 septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova)
 
Dobrogea, cea din 1912, începea să se dezvolte însă tot mai mult din punct de vedere economic, iar acest lucru ducea implicit şi la dezvoltarea celorlalte sectoare. Să nu uităm că, între 1899 şi 1910, Portul Constanţa a fost scena unei ample lucrări de construcţie şi modernizare, sub coordonarea geniului numit Anghel Saligny, şi cu ajutorul fondurilor generoase de la stat. Această modernizare va ajuta oraşul să devină, cu precădere în perioada interbelică, Perla Mării Negre şi, în acelaşi timp, cel mai mare oraş-port al României.
 
Statisticile din Anuarul 1912 ne oferă dovezi clare cu privire la aceste afirmaţii. Marea Unire din 1918 era încă departe, astfel că România era un stat mic, cu o populaţie un pic peste 7 milioane de locuitori (n.a - ultimul recensământ înaintea anuarului ne indică o populaţie de 6.966.002 locuitori, pentru anul 1910). Existau doar 32 de judeţe, iar Constanţa şi Tulcea se numărau printre ele.
 
Judeţul Constanţa avea o suprafaţă totală de 6910 km pătraţi şi o populaţie de 176.614 locuitori. Judeţul Tulcea era mai mare, atât ca suprafaţă (8.026 km pătraţi), cât şi ca populaţie (162.233 loc.). Avem aşadar o populaţie totală a Dobrogei de 338.847 de locuitori! Dintre aceştia, aproximativ 280.000 trăiau în mediul rural.
 

Oraşele Dobrogei se numeau comune urbane, fiecare judeţ având câte o reşedinţă - Constanţa şi Tulcea, precum şi câte alte şase oraşe. Pentru a ne face o idee despre populaţia urbană, prezentăm câteva date privind numărul locuitorilor din oraşe: Constanţa - 15.774, Tulcea - 21.239, Mangalia – 1.611, Ostrov – 3.625, Medgidia – 3.601, Cernavodă – 2.526, Hârşova – 3.567, Babadag – 3.744, Isaccea – 3.990 etc.
 
Judeţul Constanţa era împărţit în şase plăşi, plasa fiind o subdiviziune administrativă a unui judeţ în România acelor vremuri. Erau înregistrate 74 de comune rurale, 203 sate şi 26 de cătune. Judeţul Tulcea avea acelaşi număr de plăşi, 60 de comune rurale, 126 de sate şi 21 de cătune.
 
Un aspect inedit, dar nedrept este cel oferit de organizarea electorală pe judeţe. România avea la acea vreme 110 senatori şi 183 de deputaţi, dar aceştia proveneau din 30 de judeţe. Constanţa şi Tulcea erau singurele care nu aveau reprezentanţi în Parlament!
 
În Dobrogea anului 1912 nu exista curte de casaţie şi nici curte de apel. Cele două judeţe aveau însă câte două tribunale şi mai multe judecătorii. Atât la Constanţa, cât şi la Tulcea, unul dintre cele două tribunale era musulman, ele fiind singurele judeţe din ţară unde funcţionau astfel de instituţii.
 
Anuarul foloseşte recensământul populaţiei din 1910 atunci când ne oferă date despre natalitatea şi mortalitatea din Dobrogea. În acest an (1910), în judeţul Constanţa se nasc 8.472 de copii (doar cca 1.300 la oraş, restul în mediul rural). În celălalt judeţ regăsim 5.609 copii născuţi la sate şi 1.611 în mediul urban. Rata mortalităţii este însă şi ea foarte ridicată.

 
Medicina modernă era încă la începuturi, astfel că în România multe boli şi epidemii făceau ravagii, nu se găsiseră remedii şi vaccinuri pentru toate maladiile şi epidemiile acelor timpuri. Scarlatina, pojarul, difteria, febra tifoidă, dizenteria, tusea convulsivă sunt doar câteva dintre bolile „obişnuite“ ce făceau victime.
 
Judeţele Constanţa şi Tulcea aveau în 1910 câte şase spitale, iar numărul persoanelor internate s-a ridicat la peste 6.400.
 
În Dobrogea anului 1910 (în ambele judeţe) avem 2.755 de căsătorii încheiate, din care 2.078 în mediul rural. La celălalt capăt sunt înregistrate 55 de divorţuri în judeţul Constanţa şi doar 15 în Tulcea.
 
Şi în acele timpuri erau mulţi certaţi cu legea. În România anului 1910, peste 6.700 de persoane au ajuns în penitenciare pentru diverse crime şi delicte, grave sau mai puţin grave... Peste 1.200 dintre acestea erau cetăţeni străini, de diverse neamuri. Din păcate, nu ne sunt oferite informaţii pe fiecare judeţ în parte, astfel că referirile noastre sunt la nivel naţional.
 
Interesant este că Anuarul Statistic oferă date cu privire la profesiunea celor care au încălcat legea şi au ajuns după gratii. Ştim astfel că, pentru diverse fapte, au fost închişi: doi cântăreţi, 18 bucătari, 14 cafegii, doi blănari, un florar, cinci latrinari (vidanjori), patru fotografi, un sculptor, nouă servitori, un vânzător de ziare, doi zarafi, 14 vizitii, 13 prostituate, 45 de lăutari şi muzicanţi, 12 militari, 11 marinari, şapte pălărieri şi un cofetar - pentru a enumera doar câteva dintre meseriile celor care au ajuns în penitenciare...
 
(Va urma)
 
Bibliografie - Anuarul Statistic al României, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1912
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Fortificaţii dispărute - „Dobrogea otomană, cea fără de cetăţi medievale“ (II)