Dobrogea la 1896 Mărturiile unui biograf uitat, locotenentul Athanasie Napoleon. Orașele provinciei (I)

Pierdută atâta amar de secole de „surorile” sale românești, Dobrogea a avut întotdeauna o poveste aparte, iar astăzi încă este dificil să-i recompunem întreaga-i istorie. Devenită provincie a României la 1878 și parte a ceea ce mai târziu, din 1918, avea să se numească Vechiul Regat (Moldova, Țara Românească și Dobrogea), această magică „cetate” (cum o numea V. Pârvan) străjuită de Dunăre și de Marea Neagră a început să uite amintirea stăpânirii otomane și să devină la sfârșitul sec. XIX un ținut românesc intrat pe drumul modernizării.
  


Nu a fost un drum ușor, ci unul plin de obstacole iar „călătoria” aceasta a durat decenii întregi. Astăzi, acordăm mai putină atenție asupra modului în care Dobrogea s-a dezvoltat și știm foarte puține lucruri despre cum arăta acest meleag în primele decenii de după instaurarea administrației românești. Din fericire, există izvoare extrem de prețioase, cărți și ziare ale vremii care ne pot ajuta să reconstituim această imagine.
 
Un astfel de izvor este în măsură să ne ajute să răspundem la întrebări de genul: cum arăta Dobrogea la finele veacului al XIX-lea, care erau cele mai importante așezări ale județelor Tulcea și Constanța, ce importanță economică, militară sau politic-administrativa avea fiecare dintre aceste localități, care erau principalele drumuri ale provinciei etc.
 
Izvorul la care facem referire în această serie de articole se numește „Dobrogea și Gurile Dunării din punctele de vedere fisic militar și politic-administrativ, text și hartă”. A fost publicat în 1896 și este semnat de un tânăr ofițer de geniu, locotenentul Athanasie Napoleon.
 
Lucrarea aceasta este anterioară mult mai elaboratelor și complexelor lucrări realizate ani mai târziu de colonelul Marin Ionescu Dobrogianu, cel supranumit „biograful Dobrogei” (lucrarea sa monumentală „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” va apărea în 1904). De altfel, trebuie să spunem că însuși M.D. Ionescu îl citează ca sursă bibliografică pe Athanasie Napoleon (nota 81 din bibliografia lucrării „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța).
 
Despre tânărul ofițer de geniu nu știm prea multe lucruri. Din prefața lucrării sale aflăm că în 1892 făcea parte din Regimentul nr.2 de Geniu de la Focșani. În această calitate a încercat să scrie o lucrare despre situația din Dobrogea. La acea vreme (1892), locotenentul nu avea însă destule informații și nici nu cunoștea prea bine ținutul dintre Dunăre și Mare. Din acest motiv, a abandonat un timp lucrarea și timp de câteva veri a efectuat „excursiuni în aproape mai toate localitățile acestei provincii”, notând tot ceea ce vedea pe teren.
 
După aceste experiențe, locotenentul Napoleon a reluat lucrarea pe care a reușit să o termine în vara  anului 1896. Între timp, se petrecuse un eveniment extraordinar de important din istoria Dobrogei și din istoria României, anume inaugurarea Podului Carol I de la Cernavoda la 15/26 septembrie 1895, lucrare monumentală realizată de marele inginer Anghel Saligny. Podul Carol I (astăzi numit Saligny, după creatorul său) a unit practic terestru provincia danubiano-pontică de restul tării. Efectele aveau să fie deosebite și de lungă durată, crearea podului peste Dunăre deschizând practic drumul spre nașterea unei Dobroge cu adevărat modernă și în plină dezvoltare.

 
Lucrarea lui Athanasie Napoleon este dedicată unui ofițer superior, lt.col G. Iannescu, sub-șeful Institutului Geografic Al Armatei (viitor director plin). Acest Iannescu de fapt se numea George Enescu și a fost un reputat profesor de geografie militară, eroul al războiului de Independență. Fost coleg de școală cu Nicolae Titulescu, Iannescu a devenit la începutul sec. XX colonel și a îndeplinit funcția de președinte al Secției de Geografie Militară din cadrul Societății Regale Române de Geografie.
 
M.D. Dobrogianu considera că Iannescu a fost coordonatorul lucrării lui Athanasie Napoleon. Chiar dacă aportul lui Iannescu a fost unul foarte important, nu trebuie însă să nu îi acordăm ceea ce merită semnatarului propriu-zis, tânărul ofițer de geniu.
 
Lucrarea lui Athanasie Napoleon este una complexă și, dincolo de referirile logice la strategie militară, este în măsură să ne ofere informații extrem de prețioase legate de Dobrogea anilor 1895-1896. El nu se rezumă doar la date seci, ci face referiri interesante legate de istoria locurilor, de etniile întâlnite în zonă și intră chiar în lumea miturilor, relatând legende care înfrumusețează atât de mult povestea Dobrogei.
 
Ne vom referi mai întâi la așezările importante ale provinciei, așa cum le-a cunoscut ofițerul în cadrul călătoriilor sale de studiu. Athanasie Napoleon vorbește mai întâi despre localitățile udate de apele Dunării, pe tot parcursul acesteia în ținut „de la Silistra și până la mare” și „cari au o importanță oarecare din punct de vedere militar, archeologic, istoric sau comercial”.
 

O primă localitate prezentată este Ostrovu (Ostrov), la acea vreme o comună urbană cu 2.802 locuitori, „în apropiere de fortul Arab Tabia (Fortăreața Arabului), din fața Silistrei”. La 1896, Ostrovul este reședința unui batalion de vânători și un port destul de important, cu loc de ancorare pentru vase și dotat cu un mic debarcader. Nu foarte departe de Ostrov se găsește Rașova (Rasova), „comună rurală cu 1818 locuitori... mic port pe Dunăre... în împrejurimi se găsesc urme de vechi ziduri cari datează de pe vremea romanilor”. Autorul menționează expres o particularitate a Rasovei, întâlnită și la alți biografi, și anume aceea că este locuită aproape numai de români, ea fiind o veche așezare a acestora încă din timpul stăpânirii otomane.
 
Cernavoda era de asemenea comună urbană (oraș). Napoleon nu vorbește despre anticul Axiopolis (confunda locația acesteia cu Rasova), dar insistă asupra importanței militare extrem de mari a așezării. Astfel, el scrie despre „positiuni tactice bune și un cap de pod important, prin stabilirea podului de peste Dunăre în acesta parte. Împrejurimile ei se pot pune ușor în stare de apărare, în partea de jos a orașului fiind o serie de înălțimi, iar în partea de nord - bălți și alte mici obstacole”. Cernavoda este important și din punct de vedere economic, fiind oraș port dotat cu locuri de ancorare a „vaselor de comerciu”.
 
Face o scurtă referire și despre comuna rurală Topal (Topalu), locuită de 1.923 de persoane, toți de etnie română. Autorul menționează că aici, „lângă malul Dunărei, se află mici izvoare de pucioasă, dar neexploatate”
 
O descriere interesantă este cea a Hârșovei, la acea vreme un orășel de 2.448 de locuitori, în general români și turci. Hârșova este „așezată aproape de punctul de unire a apelor Dunărei cu ale Borcei într-un singur braț... punct favorabil de trecere în Muntenia... Înainte de podul Carol era singurul punct important de trecere pe toată Dunărea, de la Silistra la Brăila... În vechime purta numele de Charsium, ea datează din timpul romanilor, cari aveau în acest punct o cetate. Mai târziu, Hârșova fu întărită de genovezi, spre a o avea ca punct de apărare al comerciului ce ei făceau pe Dunăre... ruinele a două turnuri de apărare se văd încă și astăzi”...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Lt. Athanasie Napoleon - Dobrogea și Gurile Dunării din punctele de vedere fisic, militar și politic-administrativ (text și hartă, Bucuresci, Stabilimentul Grafic IV Socecu, str. Berzii, 1896
Lt. Athanasie Napoleon - Curs de Geografie Militară a României, 1897
Marin Ionescu Dobrogianu - Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, București, 1904
Maria Buturugă - Războiul româno-bulgar, Bibliografia militară a anului 1913, Biblioteca Academiei Române, biblacad.ro/philobibliographica
 
Sursa foto: „Dobrogea și Gurile Dunării din punctele de vedere fisic militar și politic-administrativ”, lt. Athanasie Napoleon
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

Nemesis, zeiţa răzbunării, şi micul templu de la Constanţa (II). Dubla reprezentare

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“