#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Cum ar fi arătat harta etnografică a Europei fără invaziile barbare?

Astăzi se încheie seria articolelor dedicate promovării uneia dintre primele monografii a Constanței, o lucrare extrem de prețioasă, scrisă pe vremea când publicistul Ioan Adam era secretar al Primăriei Constanța (în mandatul primarului Ion Bănescu), și a cărei valoare a fost răsplătită de Academia Română cu un premiu.

Strămoşii noştri trec pe drumul mare, despică barbaria prin mijloc, înfruntă greul în plin. Fiecare popas al lor e un castru ridicat.

Legionarii bine legaţi, senini şi puternici, nu jignesc cu îngâmfarea lor pe nimeni. Romanii după primele furii ale luptei, deveniau prietenoşi şi îngăduitori cu învinşii. Se stabiliau legături de stimă şi supunere. În urma furtunei venia timpul de muncă şi reculegere.

În vremea aceasta, se scormoniau în pământ valuri uriaşe de apărare, se formau municipii, se aduceau colonişti şi geniul rar de asimilare al rasei

latine, lucra pe tăcute şi cu roade de neînchipuit.

Puterea lor? - justiţia şi ordinea.

Şi pe când grecii făceau comerţ şi modelau artă pentru omenire, latinii mai sobri, pregătiau dreptate pentru popoarele cari trebuiau să se nască,

statornicind astfel temelia justiţiei care guvernează şi azi lumea.

Romanii s'au înfipt adânc pe tinde au trecut.

Malul Dunării era presărat cu întărituri de ale lor. Castrele romane învingiau barbaria, ca o înlănţuire de platoşe de oţel. Să urmăm drumul petruit care lega cele mai însemnate cuiburi de vulturi: Dorostorol (Silistra); Sucidava (Rasova), Troesmis (Ygliţa), Noviodunum (Isaccea) şi Stegyssus (Tulcea). De aici drumul se întorcea pe malul mărei, pe la Heracleea, apărând porturile pontice până la Callatis.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Brâul acesta de cetăţi, se răzima pe garnizoana întărită de la Tropaeum Traiani, care se ridica puternică în bătaia tuturor drumurilor barbare.

S'ar fi părut un moment că oamenii aceea sunt meniţi de soartă să ocrotiască din toate părţile civilizaţiunea tânără a Europei de sud.

Pe unde treceau romanii, rămânea în urmă tot împărăţie latină, nu numai ca stăpânire, dar şi ca prefacere de neam.

Când a cucerit Traian Dacia, peninsula Balcanică până deasupra Peloponezului era latinizată.

O sută de ani de stăpânire numai şi Dacia a fost romanizată şi ea.

Ce s'ar fi întâmplat cu rasa aceasta extraordinară, dacă nu era oprită în loc de invaziunea barbarilor?

Care ar fi fost azi harta etnografică a Europei? Grecii, popor egoist şi mândru, lacom şi distrugător, de un individualism care răneşte, formaţi aşa de mediul lor dezunit şi de viaţa de aventurieri, s'au strecurat prin lume singurateci şi geniali, strălucind fără să încălziască, pe când Romanii, popor de civilizaţie şi de ordine, oameni deschişi şi îngăduitori, n'au distrus grădinile lumei, ci le-au cultivat şi le-au împărţit cu învinşii.