#DobrogeaDigitală Taxele de cult. „Cei ce propovăduiesc Evanghelia, să se hrănească din Evanghelie”

„Au nu ştiţi că cei ce lucrează cele sfinte, mă­nâncă din prinoasele templului şi cei ce slujesc altarului se împărtăşesc din altar? Aşa a rânduit Domnul pentru cei ce propovăduiesc Evanghelia, ca să se hrănească din Evanghelie” (Corint. IX, 13,14).
Taxele bisericești au reprezentat mereu un subiect aprins de discuți în societate. În Biserica Ortodoxă Română ele se stabilesc fie de la parohie la parohie, fie la nivel de episcopie. Taxele sunt necesare pentru buna administrare parohială, însă sunt și discutabile în cazuri rare, în care preoții nu oficiază slujbe celor care nu au posibilitatea de a le plăti sau de a le plăti integral.


Astăzi, în Biserica Ortodoxă Română, taxele diferă de la biserică la biserică după cum am amintit, dar și de la un serviciu religios la altul. Astfel, pot ajunge de la 100 de lei, la câteva sute de lei.
În perioada interbelică aceste taxe erau stabilite prin „Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române” de consiliul fiecărei biserici în parte, iar, ulterior, erau aprobate de Adunarea eparhială. Pentru a nu da naștere unor discuții neplăcute, totuși, multe parohii nu impuneau taxe, ci îi lăsau pe oameni să își aducă obolul, după propriile posibilități. Detalii aflăm din revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 5-6, anul X, mai-iunie, 1933, din articolul „Taxele de cult”:

„Săracii de noi, servitorii Altarului! După ce că statul, după faimoasa „Lege de organizare a bisericii ortodoxe”, a micşorat mereu din nenorocitul de salariu,­ punând curbe peste curbe, pe spinarea noastră, acum altă veste urâtă bate la uşă: Enoriaşii cutărei parohii sau strâns să fixeze taxe pentru serviciile religioase. N-ar fi nimic de zis, dar se ştie cu câtă patimă şi ură se lucrează în astfel de adunări neordonate. Fel de fel se vorbeşte pe socoteala noastră. Cu impunerea fiscală pe venitul stolar (n.r. venit obținut de preot de la serviciul altarului) o mulţime de vorbe urâte se aud. De sus pelin, de jos amar, ce să facem? O explicare se impune. Nu suntem contra a se fixa plăţi pentru serviciile religioase, fiindcă ele au origine dumnezeiască şi naturală şi ce confesiune spune că nu are taxe pentru servicii, minte. (...) Este rău pentru că în majoritatea cazurilor, taxele erau benevole şi la puterea credincioşilor, plătea cât voia, cât putea sau nu da nimic. Mai ales astăzi în criza în care ne zbatem, de la cei mai sus puşi, până la cei mai de jos. Multe servicii le-am făcut gratuit, iar acum când se fixează plata pentru muncă, să te uiţi să vezi ce ai primit şi dacă nu-i conform normei, să mai ceri apoi, parcă nu şade frumos, parcă nu cadrează cu demnitatea de preot.”
Așadar, în perioada interbelică, în urma micșorării salariului personalului bisericesc sau chiar a scoaterii de la buget a cântăreților bisericești, au început să se înmulțească parohiile care impuneau taxe pentru serviciile religioase:
„Ar fi bine dacă şi consiliul nostru eparhial Constanţa ar da o normă în această privinţă, atunci bietul preot şi cântăreţ nu ar mai fi la cheremul şi discuţia oricărui nechemat; şi se impune aceasta fiindcă, pe lângă faptul că salariile preoţilor au rămas infinit de mici, majoritatea cântăreţilor bisericeşti au fost scoşi din buget, astfel, că astăzi foarte multe biserici nu au nici un cântăreţ, iar cei ce an rămas li s-a micşorat salariul. Preotul a rămas un umil slujbaş cu 1000-1500 lei lunar, iar cântăreţul, acolo unde mai este, cu trei sute lei lunar.”

Totuși, Regulamentul legii clerului mirean, prin art. 323, stabilea ce taxe pot cere preoții pentru săvârșirea slujbelor bisericești. Cu toate acestea, fiecare parohie își stabilea propriile reguli:

„Regulamentul legii clerului mirean, art. 323 zice: Deosebit de lefurile fixate prin lege, preoţii şi diaconii se vor bucura de venitul stolar, oprit fiind a cere plata mai mare decât cea fixată prin regulamentul de faţă. Această plată va fi: în comunele rurale: 1) Pentru botez 2 lei, 2) cununii 3 lei, 3) Parastas cu slujbă 3 lei şi fără slujbă 50 bani, 4) Pentru înmormântare 3 lei etc. Consiliul eparhial Constanţa, în şedinţa sa în plen din 1926, a hotărât ca taxele din 1893, să fie mărite cu de 50 de ori. (...) Îmi povestea un frate preot, felul cum s-au adunat enoriaşii săi, să fixeze aceste taxe. În zi de sărbătoare, într-o cârciumă s-au strâns întâi câţiva mai colţoşi şi după ce s-au aranjat cum le stă bine, au dat sfoară prin sat să iasă cu toţii: Să fixeze remuneraţia pentru serviciile religioase mai mult reclamate. Vă închipuiţi ce a rezultat din o aşa adunare, în care comanda a avut-o diavolul şi întunericul din pahar.”

 
 Sursă foto: Vali Vădănoiu, Arhiepiscopia Tomisului
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

 
Citește și:

#DobrogeaDigitală:
Părintele Elefterie, ctitorul Mănăstirii Dervent, 31 de ani de la moarte