Erezia lui Audius, exilarea în Scythia Minor şi misiunea sa printre goţi (II)

Audius a fost la început un cleric foarte preţuit şi respectat, însă el a căzut în dizgraţie din cauza ideilor sale care nu concordau cu cele ale episcopilor din imperiu. El interpreta literal unele texte din Geneză, considerând că Dumnezeu  a creat omul după propria sa imagine.
 

 
În anul 325, Sinodul de la Niceea stabileşte ca Paştele să nu mai fie sărbătorit în ziua de 14 Nisan (ca în Vechiul Testament), aceasta fiind şi ziua în care Hristos a fost răstignit. Constantin cel Mare şi înalţii prelaţi creştini adunaţi la Niceea hotărăsc ca ziua serbării Paştelui să fie "dies natalis", ziua de naştere a împăratului - în sensul fie de 26 februarie ziua naşterii lui Constantin, fie 25 iulie - "Vicennalia purpura" - ziua naşterii sale ca şi împărat.
 
Audius se opune vehement schimbării datei Paştelui. Marea sa vină este însă, se pare, cu totul alta. Potrivit unui autor de sec.VI, Philoxene de Mabbug (scriitor bizantin de origine siriacă), Audius acuză direct pătura marilor clerici, despre care spune că sunt în goană continuă de înavuţire şi că, mai mult, practică obiceiul cămătăriei. Acuzând înaltul cler, Audius îl ataca şi pe împăratul ce proteja biserica. El cerea curăţenie morală, ascetism, motive pentru care atât el, cât şi discipolii săi sunt insultaţi, bătuţi, dezonoraţi şi li se interzice chiar accesul în biserici.
 
Audius şi adepţii săi sunt excomunicaţi în 341, după Sinodul din Atiohia, când sunt pedepsiţi toţi cei care se opuneau schimbării datei Paştelui. Numitul eretic este trimis în Scythia Minor, la marginea imperiului. Dobrogea antică era un tărâm al martirilor creştini, un loc în care fuseseră executaţi sute de adepţi ai Crucii, în timpul prigoanei împăraţilor Diocleţian şi Galerius (edicte împotriva creştinilor în 303-304 d.H).
Scythia Minor cunoştea deja o puternică activitate religioasă, astfel că Audius îşi îndreaptă atenţia spre tărâmul de dincolo de Dunăre, acolo unde se aflau goţii. Este posibil ca el să fi fost încurajat în această misiune chiar de către împărat.
 
Audienii propovăduiesc creştinismul printre goţi şi ridică mânăstiri. Ephiphanios din Salamina, citat şi în prima parte a articolului nostru, îi numea "schismatici, nu eretici". Simpatizant al lui Audius, precum am arătat anterior, episcopul din Salamina nu considera că audienii erau departe de dreapta credinţă acceptată la Niceea şi că se deosebeau de ortodoxism doar prin câteva idei anume şi în "puncte mici".
 
Mai mulţi autori ai vremii descriu mişcarea ca fiind un cult de grup, în care, odată adoptată o regulă, aceasta era respectată cu stricteţe, de către toţi membrii. Audienii trăiau în locuri cât mai izolate şi departe de orice ispită.
 

În sec.VI d.H, Arbaia, episcop de Halvan (azi localitate în Iran), scria despre audienii deja dispăruţi că fuseseră "asceţi, postitori, petrecându-şi în lacrimi de pocăinţă toate zilele, primitori de străini şi care îi alungau din comunitatea lor pe cei ce păcătuiesc sau râd".
 
Un reputat autor contemporan, pr.dr. Mihai Ovidiu Căţoi (vezi sursa bibliografică) îl citează pe Sfântul Efrem Sirul, teolog din sec.IV, care scria despre audieni în cartea "Imnuri contra ereziei": "Sunt căzuţi în ruină datorită pretenţiei lor de curăţie şi puritate". Acelaşi teolog antic spune că cel de al doilea nume al audienilor - udieni - vine de la cuvântul udo, care se traduce prin bufniţă.
 
Prigoana declanşată de Athanaric împotriva creştinilor îi va face pe audieni să se retragă în Dobrogea şi apoi să plece în Asia (după 372 d.H). Audius dispare din texte şi informaţii despre audieni mai apar informaţii răzleţe în deceniile următoare.
 
Și astăzi există controverse cu privire la impactul produs de acest grup religios, în zona Buzăului sau în Dobrogea, în sensul că unii au asociat ideea bisericuţelor săpate în piatră cu asceţii prezentaţi mai sus.
 
Dincolo de dezbaterile teologice şi istorice privitoare la audieni, la erezia lui Audius sau la termenul de sectă, trebuie spus că această poveste (atât cât este ea cunoscută) merită amintită pentru a mai completa din filele istoriei antice a ţinuturilor româneşti...

Bibliografie

FONTES II - "Izvoarele istoriei României (De la anul 300 până la anul 1000)"; publicate de Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ștefan, Radu Hîncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu; Edit. Academiei RSR - Bucureşti 1970 - citate din opera lui Ephiphanios din Salamina, p.173

 
Pr.dr.Mihai Ovidiu Căţoi - "Corecturi şi completări la cronologia mişcării audiene în Imperiul Roman şi la Dunărea de Jos", articol apărut în "Polychronion Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian, la 60 de ani", Edit. Istros a Muzelui Brăilei Carol I, Edit. Arhiepiscopiei Dunării de Jos - Galaţi, 2015
 
Ion Barnea - "Relaţiile provinciei Scythia Minor cu Asia Mică, Siria şi Egiptul", Revista Pontica nr. V, p.251-265
 
Antoniu Cătălin Păştin - "Monahismul românesc în Constituţia şi lucrarea Bisericii", sursă - academia.edu - articol accesat pe 7.01.2019
 
Peter J. Heather, John Mattews - "The goths in the fourth century", Liverpool University Press, 1991 - lucrare reeditatată în 2004; p.125 - nota de subsol 1
 
Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, vol 1 (A-C), coordonator ştiinţific Constantin Preda, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1994; p.137
 
Marin Popescu- Spineni - "România în izvoare geografice şi cartografice", Edit. Știinţifică şi Enciclopedică, 1978, p.61
 
Charles Joseph Hefele - "A History of the Councils of the Church...", p.324-326

Despre Cristian Cealera 

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Erezia lui Audius, exilarea în Scythia Minor și misiunea sa printre goți (I)