Eroii Histriei (II) Amiralul Hegesagoras și expediția pentru salvarea Apolloniei. Binefăcătorii cetății

Mari maeștri ai navigației, grecii din Milet au înființat numeroase colonii în bazinul Mării Negre, printre acestea numărându-se și orașe din vestul Pontului precum Histria sau Tomis.
 
Cel mai vechi oraș întemeiat pe teritoriul României, Histria, era și cel mai dezvoltat polis al Pontului Stâng în perioada elenistică. Era un mare oraș-port la Marea Neagră, pentru că pe atunci geografia zonei era cu totul alta, iar actualul lac Sinoe nu era decât un golf al Pontului.
 
Navigația era așadar a doua natură a histrienilor obișnuiți să facă afaceri în toate porturile lumii civilizate, unde vindeau produse din Mykra Scythia și de unde aduceau mărfuri de tot felul pentru a le comercializa pe meleagurile Dobrogei antice.
 
Era normal ca un astfel de polis să dea și mari comandanți de nave. Nu avem informații exacte cu privire la numărul de vase din flota histriană, dar din inscripțiile studiate de specialiști aflăm că Histria dispunea atât de vase comerciale, cât și de „ploia te makra“, „corăbii lungi“.
 
Arheologul Octavian Bounegru menționează (în sursa bibliografică) faptul că acestea din urmă erau nave rapide de luptă, a căror proră era prevăzută cu un cioc (eperon), care putea sparge bordajul navelor inamice.
 
Navele de acest gen erau folositoare atunci când Histria și alte colonii pontice aveau de-a face cu pirații care bântuiau prin Pontul Euxin. Erau însă folosite și în războaie, mai mici sau mai mari, și avem o dovadă din perioada elenistică privind existența unei flote militare histriene, angrenată într-un conflict militar de proporții. De altfel, este singura dovadă a existenței unei expediții navale în lumea pontică grecească.
 
În 1958, la Histria, în sectorul Domus (cartier rezidențial al cetății), a fost descoperită o stelă de marmură, datată undeva în sec. II î.Hr. Este copia histriană a unui decret emis de cetatea Apollonia Pontica (azi, Sozopol, Bulgaria), și ea ctitorie a Miletului, în sec. VII î.Hr. (cca 610 î.H).
 

Apollonia și Histria erau aliate, aveau foarte multe în comun, printre acestea numărându-se și credința în același zeu protector al orașului, Apollo Ietros (Tămăduitorul), divinitate eponimă pentru cei din Apollonia Pontică.
 
Acest decret al Apolloniei a fost emis pentru a mulțumi în mod special surorii milesiene Histria pentru ajutorul armat pe care aceasta i l-a acordat într-un anumit eveniment. Decretul spune întreaga poveste, iar personajul principal, lăudat în inscripție (alături de poporul histrian), este un amiral pe nume Hegesagoras al lui Monimos.
 
Apollonia Pontică era o colonie ce domina actualul golf Burgas, cel mai adânc golf de pe coasta vestică a Mării Negre (n.a. se arată în sursa Bounegru).
Pe partea cealaltă a golfului, vizavi de Apollonia, se găsea Anchialos (azi, Pomorie), un orășel comercial (potrivit lui Strabon), dar foarte important din punct de vedere strategic, pentru că aici funcționau atât o așezare civilă, cât și o fortăreață militară ce avea ca rol supravegherea zonei.
 
Anchilaos fusese fondat chiar de ionienii din Apollonia, era controlat de aceștia, dar în același timp se afla foarte aproape, cca 12 km, de un alt oraș pontic Messambria (Messembria).
 

Messembria (azi, Nessebar, Bulgaria) a fost inițial o așezare tracică, dar în sec.VI î.Hr. aici au venit grecii dorieni din Megara, care au întemeiat o colonie puternică.
 
În sec. II î.Hr., în perioada emiterii decretului de care vorbim, inamici ai ionienilor din Apollonia, dorienii din Messembria, au atacat strategicul orășel Anchilaos pentru a putea controla întregul golf Burgas. Dorienii au atacat pe neașteptate (fără declarație de război), au ocupat Anchialos, ba chiar au debarcat trupe terestre și dincolo de golf, lângă Apollonia, unde au distrus un templu al zeului Apollo, faptă considerată de către ionieni un adevărat sacrilegiu.
 
În acest moment, cei din Apollonia realizează că se află în plin război și cer ajutor militar din partea aliaților tradiționali, dintre care cel mai important era orașul Histria.
 
În decretul-copie găsit la Histria stă scris: „S-a întâmplat ca teritoriul și fortăreața de dincolo (n.a. Anchialos) să fie ocupate în timpul războiului nedeclarat, pornit împotriva noastră de mesambrieni, care au săvârșit multe și mari nelegiuri față de templul lui Apollon, împingând cetatea în cele mai mari primejdii...“.
 
Histria reacționează imediat: „Iar histrienii - rude, prieteni și plini de râvnă față de poporul nostru - ne-au trimis în ajutor corăbii lungi și ostași, punând mai mare peste aceștia pe amiralul cu puteri depline Hegesagoras al lui Monimos...“
 
Potrivit specialistului Octavian Bounegru, Hegesagoras a primit titlul de „nauarchos autocrator“, magistratură extraordinară primită întrucât situația era una extrem de gravă. Acest amiral nu conduce doar flota histriană, ci primește comanda unică a întregii forțe reunite, a histrienilor, a Apolloniei și a celorlalți aliați ai acesteia.
 
În decretul emis după război, Apollonia îl laudă pe amiralul histrian și îi remarcă faptele: „Bărbat destoinic și inimos, care, venindu-ne în sprijin, a păzit împreună cu noi și cu ceilalți aliați orașul, teritoriul și porturile, iar cât privește cetățuia de la Anchialos - ajunsă în mâini străine și stăpânită de dușmani, pricină din care orașul nostru și veniturile au avut amarnic de suferit - a luat-o cu asalt, distrugând-o până la temelii... Iar în timpul debarcărilor, curajos în încăierări, războindu-se ca un adevărat iubitor de primejdii - a ieșit mereu biruitor, însuflețindu-și oștenii și făcându-i folositori cât a ținut războiul“.
 
Apollonienii mai povestesc că în timp ce flota condusă de amiralul Hegesagoras se îndrepta spre Anchialos, mesembrienii au atacat cu navele lor. În acest moment, amiralul histrian „și-a pus viața în primejdie, înfruntând forțe superioare, biruind pe vrăjmași și capturând... o corabie cu întregul echipaj“.
 
Armata lui Hegesagoras câștigă așadar bătălia navală, apoi cucerește și distruge Anchialos, consfințind astfel soarta războiului: o victorie a Apolloniei și a Histriei aliate.
 
În încheierea decretului, cei din Apollonia scriu următoarele: „Sfatul și Adunarea să hotărască! Să fie lăudat pentru aceste temeiuri norodul histrian, pentru că ne-a trimis în ajutor pe amiralul Hegesagoras al lui Monimos. De asemenea, să fie încununat Hegesagoras... cu o cunună de aur la sărbătoarea Dionysiilor și să i se înalțe o statuie de bronz, care să îl înfățișeze armat, pe un bot de corabie“.
 
Sfatul Apolloniei mai decide și ca statuia de bronz a amiralului să fie dusă în templul lui Apollo Ietros, din orașul lor. În același timp, decretul de onorare (originalul) este scris în piatră, chiar pe soclul statuii. O copie a decretului este trimisă și la Histria, aceasta fiind stela de marmură folosită la realizarea acestui material.
 
Știm că Hegesagoras a fost onorat la Apollonia și, cu siguranță, Histria l-a primit și ea ca un erou, celebrându-l în cadrul sărbătorilor organizate. Nu avem date cu privire la forța militară histriană (și navală) condusă de Hegesagoras, dar cu siguranță nu a fost un conflict minor, astfel că efectivele implicate au fost unele importante.
 
În orașele grecești puțini erau cei care încă din timpul vieții erau onorați prin ridicarea unei statui. Hegesagoras a avut una la Apollonia și probabil a primit o alta chiar în cetatea sa natală, Histria. Nu ar fi deloc greu de crezut, pentru că avem informații legate și de alte statui ale unor personalități civile histriene.
 
Una dintre aceste personalități este Diogenes al lui Diogenes, care a trăit undeva pe la jumătatea sec. III î.Hr. El apare ca protagonist în mai multe documente, dar cel mai important este decretul prin care i se recunoaște statutul de binefăcător al orașului.
 
Poporul histrian îi mulțumește prin acest decret că a ajutat orașul cu bani (împrumut fără dobândă) „pentru aprovizionarea poporului... într-o vreme când poporul era strâmtorat“. Nu era singura faptă de genul acesta, pentru că el mai dăruise și înainte orașului importante bani (1.500 de starteri).
 
Pentru această atitudine, Sfatul Histriei hotărăște: „Pentru toate acestea să fie lăudat... și înscris printre binefăcătorii obștii, să fie încununat la toate concursurile cu cunună de aur pentru râvna și bunele sentimente arătate norodului; să i se înalțe o statuie de bronz în piața publică, în locul pe care și-l va fi ales singur“.
 
Pentru că este de familie bună, iar tatăl său ridicase în trecut un templu Muzelor (patroanele vieții artistice), Diogenes este numit și preot al Muzelor, urmând să se bucure de toate drepturile și beneficiile ce derivau din această funcție.
 
Mai mult, se dispune prin decret: „...sacerdoțiul Muzelor să rămână mai departe urmașilor lui, pentru ca și aceștia să râvnească a dobândi slavă, cunoscând că poporul își cinstește binefăcătorii... Prezentul decret să fie săpat pe trei lespezi de piatră...“
 
În această perioadă, sec. III î.Hr., Histria se confruntă cu unele probleme (foamete, recolte slabe de cereale) și de aceea se întâlnesc mai mulți binefăcători care ajută cu bani orașul. Așa sunt Dionisos al lui Strauthion, Hephaistion al lui Matris sau Dioskourides al lui Strauthion, cu toții onorați prin decrete pentru faptele lor.
 
Se mai remarcă în decretele acelor vremuri și un alt binefăcător, dar fapta acestuia este de altă natură. Astfel, un anume Sopatros, folosindu-și averea personală, ajută orașul să răscumpere un număr mare de cetățeni căzuți prizonieri la un inamic al Histriei. Este foarte probabil ca aceasta să fi avut loc în anul 260 î.H, când Histria și Callatis, aliate, poartă război pentru preluarea Tomisului, aflat sub stăpânirea Byzantionului. În timpul acestui conflict, mai mulți histrieni sunt luați prizonieri. Sopatros, „hotărât să slujească odată mai mult orașul, s-a făcut mântuitorul unui număr mare de cetățeni, răscumpărându-i din captivitate, (...) trimis la Tomis (...) pe propria cheltuială“...
 
(Va urma)
 
 
 
 
 
Bibliografie
 
ISM - Inscriptiones Scythiae Minoris Graecae et Latinae - Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol. I, Histria și împrejurimile, (ed. D.M. PIPPIDI), Editura Academiei R.S.R. București, 1983
Inscripțiile studiate: nr.64 (p.172-179), nr.1 (p.55-60), nr.4 (p.62-64)
 
Octavian Bounegru - „Expediția amiralului histrian Hegesagoras în Vestul Mării Negre“, articol apărut în revista Tyragetia, vol. 1(XVI) nr. 1, pe site-ul nationalmuseum.md, p.311-315
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Eroii Histriei (I) Povestea celor trei soli, Agathocles și războiul cu tracii, Aristagoras binefăcătorul