Instituţii culturale şi de învăţământ între 1919 şi 1939

Primul Război Mondial a avut destule efecte negative care s-au făcut simţite şi asupra instituţiilor culturale şi învăţământului tulcean. Autorităţile şi populaţia oraşului au luat măsurile de redresare a vieţii social-culturale după război, de refacere şi reînzestrare a instituţiilor, acţiuni menite să dezvolte un mediu propice învăţământului, ştiinţei şi artelor în această parte a ţării. În acest sens, în Dobrogea se constată o revigorare a societăţilor, asociaţiilor şi cercurilor culturale. Secţia Tulcea a Ligii Culturale s-a remarcat cu revista sa, „Dobrogea literară”.
Documentele de arhivă menţionează pentru oraşul Tulcea o serie de instituţii culturale reprezentate de diversele asociaţii şi societăţi de profil: „Societatea ştiinţifico-literară Barbu Delavrancea” din cadrul Liceului „Principele Carol”, „Asociaţia culturală Dobrogea”, „Liga culturală-filiala Tulcea”, „Asociaţia Tulcea culturală”, „Societatea culturală Armonia”, „Cercul studenţesc Tulcea”.

Înfiinţată în decembrie 1924, „Societatea culturală Dobrogea” avea ca scop organizarea în oraş şi judeţ de conferinţe ştiinţifice, educative şi literare, de concerte pentru iubitorii de muzică, reprezentaţii teatrale cu conţinut moral şi patriotic, serate publice, serbări şi excursii.

În anul 1927, prin hotărârea ministrului Instrucţiei Publice, C. Angelescu, în Tulcea se înfiinţează 29 centre culturale pe lângă şcoli, cu scopul de a trezi în populaţie sentimentul de solidaritate şi dezvoltarea conştiinţei naţionale.
Din izvoarele de arhivă constatăm că în anul 1940 în judeţ funcţionau 75 de cămine culturale şi o bibliotecă judeţeană, cu sediul în incinta prefecturii, iar în şcoli funcţionau 16 biblioteci şcolare. Existenţa în oraş a diverselor asociaţii culturale, cât şi a unui cămin cultural reprezenta un beneficiu pentru populaţia oraşului, oferind acesteia diverse modalităţi de petrecere a timpului liber.

Cei care au contribuit, poate cel mai mult, la îmbunătăţirea vieţii culturale a Dobrogei au fost cadrele didactice: pe lângă periodicele cu caracter didactic pe care le-au editat, au avut şi preocupări culturale. Pentru Tulcea interbelică trebuie să menţionăm aici publicaţia „Învăţătorul tulcean”- organ al Asociaţiei corpului didactic primar din judeţul Tulcea. “Învăţătorul tulcean” a fost editat în perioada aprilie 1929 - martie 1942.

În ceea ce priveşte evoluţia şcolii tulcene, aceasta a fost determinată, în perioada interbelică, de cadrul general al evoluţiei învăţământului românesc. Urmările războiului s-au resimţit şi la nivelul şcolii tulcene: multe dintre locaţiile şcolare au fost afectate şi multe dintre cadrele didactice îşi pierduseră viaţa pe front, astfel încât învăţământul ducea lipsă de dascăli. Mărturie stau şi amintirile directorului liceului tulcean, Constantin Motomancea care publica în „Anuarul Liceului Principele Carol din Tulcea” realităţile constatate odată cu întoarcerea sa în oraşul Tulcea, după terminarea războiului: „La vederea oraşului de pe ponton, am fost cuprinşi de o mare emoţie: nici un felinar în oraş, nici o lumină la case nu se zărea […]. Șirul întreg de case şi prăvălii care formau faţada portului se vedeau fără acoperişuri, fără uşi şi ferestre […]. Ajunşi în faţa liceului am văzut că se putea intra în clădiri prin spărturile pereţilor. Curte nu mai exista … nu erau decât pereţii şi aceştia sparţi, de puteau trece ca pe uşă de la o cameră la alta. Nici urmă de uşi şi ferestre … treptele scărilor lipseau … o parte din duşumele luate, iar acoperişul stricat. Din mobilier, aparate didactice şi obiecte de muzeu n-a rămas nici urmă, ca şi când n-ar fi existat niciodată”.

Primul gând al directorului Constantin Motomancea şi al profesorilor Mazilu, Marmadan şi Zevalide, reîntorşi în oraş, a fost reînceperea, cât mai urgentă, a cursurilor şcolare. S-au făcut anunţuri pentru ca elevii prezenţi în oraş să vină la liceu. Totodată, lucrările de descongestionare a curţii de moloz şi de reparare a clădirilor au fost demarate. Din păcate pentru entuziasmul profesorilor, s-au adunat doar câţiva elevi din clase diferite. Cu toate acestea, lecţiile au început la obiectele pentru care existau profesori. Cursurile se ţineau în localul Școlii generale „Anghelescu”, deoarece clădirile liceului erau grav avariate. Activitatea liceului a fost sprijinită de profesorii Calafeteanu şi Gheorghiade, care erau în Tulcea. De asemenea, locotenentul de marină Vlădescu, avocatul M. Ceaparu şi dr. Sp. Hobincu au răspuns afirmativ la invitaţia lansată de directorul liceului, acceptând să predea unele materii de studiu, cuprinzându-se astfel toate obiectele de învăţământ.

Pentru „Liceul Principele Carol” perioada anilor 1919-1923 a însemnat o perioadă de stabilitate, iar numărul elevilor crescuse simţitor. Toate acestea au fost posibile datorită efortului depus de către directorul liceului, Constantin Motomancea, şi a profesorilor care şi-au dorit să creeze condiţii bune pentru învăţătura elevilor.


Pe lângă „Liceul Principele Carol” în oraşul Tulcea mai funcţionau şi câteva şcoli industriale sau de arte şi meserii. „Școala industrială de ucenici nr. 1” cu trei secţii: prima creată pentru analfabeţi, cea de-a doua un curs primar incomplet, iar cea de-a treia, care avea o durată de trei ani, era frecventată de absolvenţi ai şcolii primare, ucenici în diferite ateliere, cu scopul învăţării unei meserii.

Înţelegând importanţa educaţiei, dar şi faptul că elevii trebuiau să înveţe o meserie încă de pe băncile şcolii, prefectul judeţului, Grigore Vasiliu, sprijină înfiinţarea şi deschiderea în oraş, la data de 19 decembrie 1926, a unei „Școli de Arte şi Meserii”. Meseriile pe care elevii le puteau deprinde frecventând cursurile acestei şcoli erau cele de fierar, tâmplar, rotar, lăcătuş, cu toate că la începuturi şcoala îşi propusese doar două secţii: una navală şi alta electrotehnică. Din păcate şcoala a funcţionat într-o clădire din curtea Bisericii Sf. Gheorghe. Cu toate neajunsurile, în anul 1939 şcoala a fost organizată ca gimnaziu industrial.

Dacă băieţii puteau învăţa o meserie, trebuia să se găsească o şcoală şi pentru fete, aşa că pe strada Babadag, la numărul 117, în 1928 s-a deschis o şcoală care avea ca scop educarea viitoarelor soţii şi mame. Aceasta era „Școala profesională de fete gr. 1”, pe lângă care funcţionau internatul şi cantina.


Pentru elevii (băieţi şi fete) care aveau aspiraţii mai înalte, funcţiona în Tulcea, încă din anul 1921, „Școala practică de contabilitate şi educaţie cooperatistă” care pregătea funcţionari pentru băncile populare.

Preocupările cele mai importante ale tuturor cadrelor didactice, şi nu numai, au fost acelea de refacere a clădirilor şcolilor, rezolvarea problemei materialelor didactice, readucerea elevilor la şcoală dar şi pregătirea acestora. În intervalul 1919-1929 s-au luat măsuri pentru ca aceste preocupări să devină realitate. Din păcate cel de-al Doilea Război Mondial a afectat nu numai România, ci şi întreaga societate dobrogeană care s-a confruntat cu scăderea numărului de elevi, cu plecarea multor cadre didactice pe front şi închiderea unor şcoli.
Pe lângă unităţilor de învăţământ, în Tulcea anului 1930 funcţionau societăţi cu diverse preocupări:
- „Societatea Principele Mircea” filiala Tulcea, constituită în anul 1921 cu scopul de ocrotire a copiilor de la naştere până la vârsta de doi ani şi a mamelor lăuze care alăptau. Societatea avea un venit de 58.921 lei şi cheltuieli de 180.000 lei.
- „Asociaţia culturală a femeilor evreice” înfiinţată la 25 iunie 1925 avea ca scop întreţinerea bibliotecii şcolii de copii şi organizarea şezătoarelor. Aveau un venit de 15.000 lei şi cheltuieli 2.000 lei.
- „Orfelinatul de război” înfiinţat în decembrie 1919 avea ca scop întreţinerea copiilor orfani.
- „Orfelinatul Dr. Suceveanu” înfiinţat în martie 1918 cu scopul de a întreţine orfani.
- „Societatea Crucea Roşie Tulcea” înfiinţată în aprilie 1880 ajuta în timp de război.
- „Societatea invalizilor de război” înfiinţată în iunie 1925 cu scopul de a ajuta invalizii, văduvele şi orfanii de război.

Periodicele şcolare 
Dintre periodicele şcolare amintim:

• „Anuarul Școala Profesională de Fete gr. I”, întocmit de directoarea şcolii, Paula Fluor. Anuarul prezenta informaţii despre şcoală, cadre didactice, situaţia şcolară a elevilor şi activităţile extraşcolare.

• „Anuarul Școala secundară gr. II de Fete Pr. Ileana” a apărut în 100 de pagini; era precedat de un scurt istoric al şcolii de la înfiinţarea din anul 1897, apoi cuprindea lista cadrelor didactice, situaţia şcolară a elevilor pe anii 1921-1922 şi 1922-1923, activitatea comitetului şcolar.

• Nu trebuie ignorat nici „Anuarul Liceului Principele Carol” din Tulcea, apărut în perioada 1901-1939 în care se regăsea istoricul liceului, lista personalului didactic, situaţia şcolară a elevilor şi diverse alte probleme ce priveau învăţământul şcolar tulcean.

- „Anuarul Școalei Normale de Învăţători din Tulcea” (1922, 1928). În anul 1922 anuarul a fost întocmit de Virgil Herda şi cuprindea datele anului şcolar 1921-1922. Anuarul din 1928 cuprinde istoricul şcolii, lista corpului didactic, situaţia şcolară a elevilor, lista absolvenţilor, activitatea şcolii între anii 1912-1928. Lui Silviu Bărgăuanu şi Vasile Avramescu le datorăm apariţia anuarului din anul 1928.
- Revista literar-ştiinţifică „Colnicul Hora” (apărea de două ori pe lună). S-a editat în perioada 15 februarie 1906 - 1 februarie 1907 şi au apărut 19 numere. De remarcat faptul că în paginile acestei reviste şi-au făcut debutul poeţi şi scriitori (precum Oreste Trafali) cu versuri şi proză; Tudor Pamfile cu poezia „Pârcălabul”, G. Coatu-Cerna a publicat articole şi versuri, Alice Călugăru cu poezia „Fulgerele”.

Presa. Presa dobrogeană a sfârşitului de secol XIX şi începutul de secol XX demonstrează, prin articolele din paginile sale, solidaritatea dobrogenilor faţă de idealul înfăptuirii statului naţional unitar român. Și presa tulceană rezona la aceste aspiraţii. Astfel ziarul „Conştiinţa” scria: „Voim ca ceasul de veghe să-şi păstreze măreţia dârză, nepătată de nici o îndoială. Pentru ca mâine armata, unitară sufleteşte, stăpânită de aceeaşi idee, să meargă cu aceeaşi convingere în dreptatea şi triumful cauzei peste Carpaţi; sufletul poporului care mâine supt arme va forma armata, nu trebuie astăzi să fie otrăvit cu îndoieli (căci) aşteptând ceasul jertfelor, România, sprijinită pe spadă, nu va înceta să privească înspre Transilvania”.

Iar ziarul naţional-liberalilor tulceni „Lupta”, releva într-un editorial că „suntem dintre aceia cari şi noi tremurăm, cu dorul în suflet, pentru înfăptuirea idealului scump tuturor românilor, şi noi lăcrimăm şi tresărim în sufletul nostru când auzim vaierul de durere care străbate până la noi din ţinuturile frumoasei Transilvanii şi Bucovine, pustiite de tot ce au mai mândru”.

În ceea ce priveşte presa politică, după cum am mai precizat şi anterior, partidele beneficiau fiecare de susţinerea câte unui oficios local. “Vocea Democraţiei” susţinea şi publica activitatea Partidului Conservator. „Lupta - organ naţional-liberal” era organul de propagandă al Partidului Naţional Liberal şi a tratat probleme generale şi locale din unghiul de vedere liberal. Partidul Naţional Țărănesc era susţinut de către „Țăranul Dobrogean”, ziar naţional-ţărănist condus de Nicolae Georgescu-Tulcea. Periodicul „Dunărea Socialistă” susţinea activitatea Partidului Social Democrat, a apărut ocazional în perioada 9 - 20 mai 1914. Între 1932-1935 acesta a apărut sporadic cu subtitlul: “Organ al P.S.D.- secţia Tulcea”.

„Voinţa Tulcei” reprezenta ziarul organizaţiei judeţene a Partidului Comunist din România, primul organ al Partidului Comunist Român ce şi-a început apariţia în Tulcea după 23 August 1944.

Activitatea economică şi administrativă a teritoriului nord-dobrogean a fost oglindită într-o serie de buletine lunare, semestriale sau anuale editate de Camera de Comerţ şi de primăriile mai importante din judeţ. Reprezentative în acest sens sunt publicaţiile:
- „Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Tulcea” editat în perioada iulie 1909 - mai 1916 şi aprilie 1923 - ianuarie 1944. În cei 26 ani de apariţie buletinul a publicat informaţii cu privire la economia judeţului Tulcea, documente oficiale şi procese-verbale ale şedinţelor Camerei de Comerţ, legi şi proiecte de legi cu caracter economico-social, tabele statistice, anchete comerciale, acte, avize de licenţe, poliţe protestate, falimente, ipoteci, firme noi, preţuri, bilanţuri etc.

- „Buletinul Comunal” organ oficial al oraşului Tulcea, apărea de două ori pe lună, începând cu 1 iunie 1932 şi până în mai 1946; editat de Primăria oraşului Tulcea, publica circulare ministeriale, procese verbale din şedinţele Consiliului comunal, oferte şi licitaţii, liste de preţuri, date de la Starea Civilă, diverse anunţuri. A publicat şi seriale de articole sub rubrici ca „Din monografia oraşului Tulcea”, „Oraşul Tulcea în timpul de faţă”, „Oraşul Tulcea în viitor”.

- „Budgetul de Veniturile şi Cheltuielile Consiliului General al Judeţului Tulcea”, editat de către prefectura judeţului Tulcea în perioada 1886-1938.

- „Budgetul Comunei Urbane Tulcea pe exerciţiul…” a fost editat de Primăria Tulcea la Tipografia Dobrogea Tulcea în perioada 1900-1928.

- „Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Tulcea” oferea publicului informaţii cu privire la evoluţia economică a judeţului Tulcea.
În anul 1934 oraşul Tulcea beneficia de apariţia unui număr destul de numeros de publicaţii cu diferite tematici, dintre acestea amintim: „Țăranul Dobrogean” - condus de avocatul Nicolae Georgescu; „Plugul”- condus de I. N. Drăghici; „Gazeta Poporului” - condus de Locotenent colonel S. Antoniu; „Curierul Tulcei” - condus de C. R. Hărzău; „Lupta” - condus de avocat Teodor Economu; „Oglinda Tulcei” - condus de Gh. Ciohadaru; „Înainte” - condus de avocat A. Mazăre; „Izbânda” - condus de Aurel Teodorescu; „Învăţătorul Tulcean” - condus de M. Mateescu; „Pâinea vieţii” - condus de preot D. Cojocaru din comuna Dăieni, judeţul Tulcea; „Dreptul nostru” - condus de Sandi Barbulea; „Cuvântul liber” - condus de avocat Teodor Economu; „Prezentul” - condus de Hieronim Popa; „Curierul Basarabiei de Sud” - condus de P. P. Hârzău; „Voinţa economică” - condus de Nicolae Petrov; „Progresul Tulcei” - condus de Ștefan Stanb; „Dreptatea noastră” - condus de George Nestor; „Cetatea” - condus de I. Popovici; „Zorile” - condus de I. Vartaş; „Brazda Nouă” - condus de avocat A. Teodorescu; „Gazeta pescarului” - condus de George Borş; „Opinia Tulcei” şi „Voinţa” - conduse de G. Dumitrescu; „Făclia” - condus de Iordan Popescu.

Dintre personalităţile tulcene care au publicat articole în „Țăranul Dobrogean” (ziarul Partidului Țărănesc din Judeţul Tulcea) se numără învăţătorul Nichita Bonjug şi I. Pajură. Ziarul era condus de deputatul avocat Nicolae Georgescu-Tulcea. În tematica articolelor se regăseau articole de critică socială şi susţinerea drepturilor ţăranilor.

Din cauza conflictelor apărute în rândul membrilor şi susţinătorilor Partidului Țărănesc din Tulcea, în 1931, Gh. Cihodaru se hotărăşte să scoată ziarul „Oglinda Tulcei”. Ziarul avea orientare ţărănist-naţionalistă.

Un alt membru al Partidului Țărănesc, V. Vîrtolaş, scoate pe piaţa tulceană ziarul „Zorile”, tot un ziar al Partidului Țărănesc, dar sub conducerea dr. N. Lupu.

Ziarul „Prezentul” apare la Tulcea pentru prima dată în anul 1931, sub conducerea avocatului Hieronim Popa. Acesta reprezenta Liga Republicană - Cooperatistă, iar articolele din ziar aveau ca subiect preponderent critica radicală.

Împotriva avocatului Nicolae Georgescu apare ziarul „Izbânda” condus de Aurel Teodorescu. Cu un an mai târziu, în 1933, Aurel Teodorescu lansează un alt ziar, de data aceasta ca organ al Partidului Țărănesc Radical, intitulat „Brazda Nouă”. Ziarul „Brazda Nouă” era plin de articole critice şi de scandal, unele privind administraţia tulceană. Datorită acestor articole defăimătoare la adresa administraţiei tulcene ziarul a fost interzis. Printre colaboratori mai sunt menţionaţi D. I. Dogaru, Nicolae Iosub, G. A. Nestor, V. Russu, G. Vlădescu.

„Dreptatea noastră” - condus de proprietarul George Nestor şi directorul D. Popescu Comişani. Cei doi scriau şi articolele în ziar, apărând drepturile pescarilor din Deltă, a muncitorilor şi a tuturor meseriaşilor cărora li se făceau nedreptăţi.

Sursă foto: Imaginile fac parte din arhiva ICEM Tulcea şi au ilustrat un capitol din cartea bazată pe teza de doctorat Progresele oraşului port Tulcea între anii 1878 - 1948, p. 157-166.

Despre Ligia Dima 
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Școala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016. A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat. 
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate. 

Citeşte şi: 

Oraşul Tulcea după Primul Război Mondial