Ion Bănescu, Grigore Tocilescu, Monumentul Triumfal de la Adamclisi și situația arheologiei dobrogene la începutul sec. XX (II)

În 1903, piesele aduse de Grigore Tocilescu de la Adamclisi au ajuns în Grădina Universității din capitală. reputatul arheolog român era atacat în presă, imutându-i-se practic dvalizarea monumentului dobrogean. În apărarea sa a venit însă Ion Bănescu, istoric și profesor, mare personalitate a Dobrogei și bun cunoscător al situațției arheologice existente pe tărâmul dintre Dunăre și Mare.



În discursul avut la Ateneu, Bănescu a infirmat vehement acuzele aduse lui Tocilescu. Astfel, el spunea următoarele: "Cu această ocazie îmi îndeplinesc o datorie de onoare și de dreptate să desmint categoric și formal falsa legendă ce s-a creat, că monumentul de la Adam Klissi a fost dărâmat și despoiat de pietrele ce s-au adus la Muzeu (n.a. Muzeul de Antichități din București). Monumentul stă în picioare și astăzi, în starea în care l-am găsit la reîncorporarea Dobrogei și în care l-a găsit și geologul Frantz Peters la 1863, când a vizitat Dobrogea. Domnul Remus Opreanu (n.a. primul prefect al Constanței) și eu am cunoscut cei dintâi monumentul de la Adam Klissi. El stă neclintit și azi precum era atunci, iar pietrele din Grădina Universității din București sunt adunate de pe jos, de lângă monument și de pe toată întinderea Dobrogei".

Bănescu a distrus așadar falsa legendă creată de inamicii lui Tocilescu, legendă potrivit căreia acesta ar fi distrus intenționat monumentul de la Adamclisi, smulgând de pe el vestigiile antice importante (în special metopele și trofeul), pentru a le aduce în capitală.

Istoricul din Dobrogea spune că și fără piesele aduse la București, monumentul triumfal, emplectonul (nucleul) rămas la Adamclisi este oricum impresionant, prin dimensiunea și monumentalitatea sa, fiind la rândul său un vestigiu extraordinar care vorbește despre istoria fără seamăn a ținutului danubiano-pontic.

A mai afirmat Bănescu: "Orice vizitează monumentul de la Adam Klissi nu știe ce sp admire mai mult: uriașa lui clădire sau măreția gândului ce se întrupează în el? Orice bun român trebuie să îl vază măcar o dată în viață". Mai mult, el cere statului român să nu mai amâne proiectul restaurării monumentului și să îl realizeze grabnic, pentru a transmite un mesaj deosebit posterității. Acest mesaj (odată restaurat monumentul) ar fi amintit generațiilor viitoare momentul unirii Dobrogei cu România. În același timp, monumentul triumfal ar fi fost în viziunea lui Bănescu un simbol care să amintească de doi mari "descălecători" în Dobrogea și în România, pe de o parte împăratul Traian, iar de cealaltă parte regele Carol I.  

În continuarea dicursului său Bănescu face o radiografie excelentă asupra situației existente în Dobrogea, trăgând un semnal de alarmă. El reclamă faptul că vestigiile antice presărate pe tot întinsul provinciei sunt puse adesea în pericol de construcții ilegale, tot mai des realizate într-o Dobroge ce se dorește tot mai modernă. El susține că opinia publică nu trebuie să mai acorde atenție unor pseudo-scandaluri absurde și fără bază reală (precum scandalul Tocilescu - Adamclisi) și să se concentreze pe probleme reale ale arheologiei din Dobrogea. Potrivit lui, pericolul real este cu totul altul și se impun măsuri imediate și radicale.


Astfel, spune Ion Bănescu următoarele: "...Dar dacă pietrele cu inscripții au fost salvate (izvoarele epigrafice erau în general primele și cel mai ușor conservate), cetățile, valurile, castrele și movilele de pământ sunt amenințate să fie șterse de pe fața pământului. Prin legea de împroprietărire din 1882 nu s-a rezervat statului proprietatea lor (n.a. proprietatea siturilor, a monumentelor antice), iar locul pe care se află ele s-a parcelat și s-a vândut la diverși proprietari... Legea pentru conservarea monumentelor, nimeni nu o cunoaște, nimeni nu o execută. Așa numitele valurile ale lui Traian, care pleacă de la Dunăre și merg până la Constanța, sunt arate în fiecare an și curând vor fi cu totul denivelate. Așa e și cu cetățile, așa e și cu castrele..."

Bănescu oferă numeroase exemple de încălcare a legii, uneori ilegalitățile fiind făcute cu acordul tacit al statului sau comise chiar de reprezentanți ai acestuia: "... Un prefect, și nu-i tocmai mult de atunci, a cerut ministerului permisiunea de a lua piatră din monumentul de la Adam Klissi pentru șosele. Acum, de curând, un tumulus de lângă Mangalia a fost răscolit până la bază. luându-se piatră din el, parte pentru a se face var și parte pentru împietruirea stradelor orașului Mangalia. Acest vandalism se petrece sub ochii autorităților administrative... Chiar Ministerul Domeniilor a distrus un frumos castru roman în punctul Kala-Chioi, între Topal și Boazcic... declarându-l ca loc de carieră de piatră și dându-l în exploatare".

Oratorul atrage atenția auditoriului, cerând ca aceste vestigii extraordinare din Dobrogea să nu mai fie ignorate și tratate cu indiferență, ele având o valoare extraordinară: "Antichitățile și inscripțiile din Dobrogea sunt arhiva ei în piatră și bronz și ele constuituie titlurile noastre istorice la stăpânirea acestei provincii"...

Grigore Tocilescu și Ion Bănescu au murit în același an 1909, unul într-o zi de septembrie (18), iar celălalt pe 12 decembrie, la Constanța. Visul lor, acela de a vedea refăcut Monumentul Triumfal, nu și l-au putut împlini.

Trofeul lui Traian a fost reconstituit abia în 1977, pe locul original din Scythia Minor și nu în capitală, așa cum visase Kogălniceanu. După ce au fost depozitate prin tot felul de locuri în București, piesele de la Adamclisi s-au întors acasă în anii 60, meritul aparținându-i directorului MINAC de la acea vreme, Vasile Canarache (director 1957-1969).


Monumentul triumfal nereconstituit (doar nucleul și o parte din piesele readuse) a fost deschis turiștilor între 1964-1977. Apoi, grație eforturilor depuse de următorul director MINAC Adrian Rădulescu, de colectivul de specialiști de la Constanța, cu sprijinul colegilor și al instituțiilor din București, dar și cu acordul conducerii comuniste, s-a reușit în cele din urmă Reconstituirea Marelui Monument Triumfal - Tropaeum Traiani, (inaugurat pe 27 mai 1977).

A fost un drum greu și lung, dar care s-a încheiat. Astăzi, milioane de oameni din întreaga lume vorbesc despre monumentul incredibil din Dobrogea. Lumea vine de peste tot să admire atât reconstituirea, cât și cetatea romană Tropaeum Traiani și piesele originale incredibile expuse în Muzeul Adamclisi.
Este meritul a numeroși oameni care de-a lungul deceniilor au luptat pentru prezervarea acestui vestigiu deosebit. Este și meritul lui Ion Bănescu, un dobrogean adevărat, care acum mai bine de un secol lupta din răsputeri pentru conservarea comorilor arheologice aflate la tot pasul, pe tărâmul dintre Dunăre și Mare.
 
Bibliografie

Ion Bănescu - "Dobrogea actuală", Conferință ținută în sala Ateneului din București pe 2 ian.1903, extras din ziarul Farul, 30 noi.1903
Ghiorghe Papuc, Vitalie Bodolică - "Despre amplasarea metopelor de la Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani", Pontica XLI (41), 2008
Adrian Rădulescu - "Un act de semnificație patriotică: reconstituirea monumentului de la Adamclisi", Pontica X, 1977
Dan Rusovan - "Conservarea și valorificarea muzeistică a monumentului triumfal Tropaeum Traiani", Pontica X, 1977

Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.   

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Ion Bănescu, Grigore Tocilescu, Monumentul Triumfal de la Adamclisi şi situaţia arheologiei dobrogene la începutul sec. XX (I)