Istoria Dobrogei - Geografie - Locuri Tropaeum Traiani (galerie foto)

Tropaeum Traiani, azi lângă comuna Adamclisi din județul Constanța, a fost un monument triumfal roman construit de împăratul Traianus în anul 109, în cinstea victoriei împotriva geților din iarna 101-102. Săpăturile sistematice au fost inițiate în anii 1882-1884 de Grigore Tocilescu (1850-1909/Muzeul Național de Antichități/Universitatea București), care a interpretat monumentul ca fiind un omagiu adus de împăratul Traianus soldaților romani căzuți în sângeroasa victorie obținută aici împotriva dacilor și sarmaților în primul război dacic (101-102).
 

 
Aliații barbari lansaseră o diversiune în provincia Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), pentru a slăbi presiunea romană pe frontul principal din Transilvania. Ipoteza lui Tocilescu a fost susținută de Otto Bendorf, Georg Niemann, Fr. Studzniezka, E. Petersen, S. Reinach, Teohari Antonescu (1864-1910/Universitatea Iași), academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), Roberto Paribeni, Paul Nicorescu, Radu Vulpe (1899-1982/Universitatea Iași/Universitatea București) și Florea Bobu Florescu.
 
În schimb, Arthur Furtwangler afirma că monumentul omagia victoria lui Marcus Licinius Crassus din anul 29 î. H. împotriva geților dobrogeni și a bastarnilor de la nord de Dunăre. Pentru germanul Conrad Chicorius (1863-1932/Universitatea Breslau) și S. Ferri, sculpturile decadente ale monumentului indicau o renovare în sec. IV, în timpul lui Constantin I cel Mare (306-337) sau Valens (364-378). Dar această apreciere se baza pe comparația cu Columna lui Traian din Roma, al cărei exeget de prim rang este considerat și astăzi C. Cichorius, or Tropaeum Traiani este un monument de artă provincială.
 
În momentul reconstituirii din 1977, ruinele monumentului, alcătuite din bolovani legați cu mortar, aveau o formă cilindrică, cu înălțimea de 12 m și cu diametrul de 30 m. Estimările anterioare dădeau o înălțime de 42, 4 m, egală cu diametrul.
Monumentul avea patru componente: crepidoma cu tamburul cilindric, învelitoarea cu plăci, bazele hexagonale și trofeul, reprezentat de o statuie cu două fețe cu înălțimea de 36 picioare romane/10,6 m.
 
Din cele 54 de metope, care constituie decorul sculptat, s-au păstrat 48 și fragmente din alte cinci. Scenele metopelor nu urmează o povestire, ceea ce ridică problema ordinii lor inițiale în cercul format în jurul monumentului. La 50-80 m de monumentul triumfal se afla un tumul (mormânt preistoric și antic acoperit de o mare movilă de pământ), cu un mausoleu cu trei ziduri concentrice: cel interior cu diametru de 10 m, iar cel exterior cu diametru de 36 m. Tumulul a fost cercetat de G. Tocilescu în 1895-1896 și Mihai Sâmpetru în 1971, 1972, 1975 și 1977.
 
La 200-250 m de monument, se află ruinele unui mare altar funerar, cu baza pătrat cu latura 12 m și înălțimea de 12 m, înconjurat de o scară cu cinci trepte. Altarul a fost cercetat de G. Tocilescu în 1895-1896 și M. Sâmpetru în 1968 și 1977. S-a estimat că pe pereții altarului fuseseră trecute numele a 3.800 de romani uciși.
 

Din inscripție s-au păstrat litere din dedicația pentru vitejii care s-au jertfit pentru patrie, din titulatura împăratului Traianus (98-117) și a originii unui comandant rămas anonim. Literele păstrate din titulatura împăratului: „Ma[rti] Ultor[i] / Im[p(erator) Caes]ar divi / Nerva[e f(ilius)] N[e]rva / [Tra]ianus [Aug(ustus) Germ(anicus)] / [Dac]i[c]us p[ont(ifex)] ma[x(imus)] / [trib(unicia) potes]t(ate) XIII / [imp(erator) VI co(n)s(ul)] V p(ater) p(atriae) / [devicto exer]citu [Dacorum] / [et sociorum eor]um”. Rândurile 9 și 10 au fost stabilite prin analogie cu o inscripție găsită în cetatea Tropaeum Traiani, întemeiată de Traianus în apropierea monumentului: „[...po]nt. [max. trib.] / [pot.... imp...] co[s... p. p.]./ [devicto exerc]itu D[acorum] / [et Sarmata]rum...”. Literele referitoare la ofițer sunt următoarele: „(c)ol(onia) ( Po)mp(eis) domicil(io) Neapol(is) Italiae, prae....”.
 
Faptul că localitatea natală a militarului este urmată de localitatea de domiciliu este explicabil prin faptul că orașul Pompei fusese distrus de erupția vulcanului Vezuviu în anul 79. C. Cichorius scria în 1904 că era vorba de Cornelius Fuscus, praefectus prateorio/comandantul gărzii împăratului Domitianus. Cichorius susținea că Fuscus, comandantul nefericit al expediției de represalii împotriva regatului dac din 87, fusese ucis de fapt în Moesia Inferioară. Teza sa a fost respinsă de Alfred von Domaszewski (1856-1927), Ronald Syme (1903-1989), Radu Vulpe și Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V . Pârvan” București), dar a fost acceptată de Emil Ritterling (1861-1928/Muzeul de Arheologie Wiesbaden), Walter Wagner, Ion Berciu (1904-1986/Muzeul Alba Iulia), academicianul Emil Condurachi (1912-1987), Nicolae Gostar (1922-1978/Universitatea Cluj/Universitatea Iași) și Emilia Doruțiu-Boilă.
 
Chiar dacă anterior lui 2001 ipoteza a obținut un nou argument prin descoperirea la Pompei a unei vile aparținând ginții/familiei Cornelia, rămân ca puternice argumente contrare izvoarele scrise latine, în special poetul Decimus Iunius Iuvenalis (sec. I-II), care precizează că Fuscus a murit în Dacia. Mai mult, Hadrian Daicoviciu (1932-1984/Universitatea Cluj/Institutul de Istorie Cluj) interpreta pasajul „hic situs est Fuscus” (aici este așezat Fuscus), din epitaful dedicat comandantului de către poetul Marcus Valerius Martialus (sec. I), ca localizând mormântul acestuia mai degrabă la Roma decât în îndepărtata provincie dunăreană.
 
În tratatul Academiei Române din 2001, Constantin Petolescu (1943-/ Institutul de Arheologie „V . Pârvan” București) explica „impasul” prin faptul că cercetătorii monumentelor pornesc de la premisa că ofițerul din fruntea listei eroilor romani este cel îngropat în mausoleu. În schimb, Petolescu susținea că mormântul ofițerului este chiar altarul, iar mausoleul este un mormânt colectiv, acela al romanilor proconsulului Oppius Sabinus, înfrânți de daci în incursiunea din 86. În altă ordine de idei, mausoleul și altarul ar fi fost ridicate de Domitianus după pacea de compromis cu Decebal din anul 89. Apoi, este explicabil pentru Petolescu că dacii au atacat imperiul în 101 în aceeași regiune ca în 86, iar Traianus a dedicat tropaeum-ul zeului Mars Ultor pentru a sublinia că „injuria” adusă de două ori în același loc a fost răzbunată.
 
Bibliografie cronologică

 
GRIGORE TOCILESCU & OTTO BEONNDORF & GEORG NIEMANN, Monumentul de la Adamclisi Tropaeum Traiani, ed. română și germană, Viena, 1895.
ADOLF FURTWANGLER, Das Tropaion von Adamklissi, Munchen, 1903.
CONRAD CICHORIUS, Die romischen Denkmaler in der Dobrudscha. Ein Erklarungsversuch, Berlin, 1904, p. 37.
TEOHARI ANTONESCU, Le trophée d 'Adamclissi, Iași, 1905.
 
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, 1938.
GILBERT PICARD, Les trophées romains, Paris, 1957, p. 392.
FLOREA BOBU FLORESCU, Monumentul de la Adamclisi. Tropaeum Traiani, București, 1959 și 1961.
VASILE BARBU,Monumentul de la Adamclisi, București, 1965.
RADU VULPE & ION BARNEA, Din istoria Dobrogei. II. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
EMIL CONDURACHI, De nouveau queulque chose sur l'autel funeraire de Tropaeum Traiani, „Cercetări Istorice”, Iași, II, 1971, p. 129-141.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 589-590. (Tropaeum Traiani/Ion BARNEA)
EMIl CONDURACHI, Alcune considerazioni sull altare funerario di Tropaeum Traiani, „Quaderni Catanesi”, II, 1980, p. 101-124.
MIHAI SÂMPETRU, Tropaeum Traiani. II. Monumentele romane, București, 1984.
ADRIAN RĂDULESCU, Tropaeum Traiani. Monumentul și cetatea, Ed. Sport-Turism, București, 1988.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. p. 677, 682, 683, 691, 693, 694, 695, 697, 703. (II.IX.c.Dacia în timpul regelui Decebal/C. PETOLESCU)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Dinogeția (galerie foto)