Istoria Dobrogei - populație - popoare Cultura Gumelnița din epoca neoliticului târziu (galerie foto)

Epoca neolitică sau epoca pietrei șlefuite a fost cea de a treia și ultima epocă a pietrei, din cadrul preistoriei, fiind caracterizată de producerea hranei prin cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Cultura neolitică Boian din Muntenia a ocupat Dobrogea și a asimilat parțial cultura Hamangia, ducând la apariția unei versiuni dobrogene a culturii neolitice Gumelnița din Muntenia.

Sumar
1. Terminologie
2. Neoliticul
3. Scurt istoric al cercetărilor culturii Gumelnița
4. Geneză, cronologie, periodizare, sfârșit
5. Așezări și locuințe
6. Repere antropologice
7. Morminte și necropole
8. Unelte
9. Ceramica
10. Plastica
 
 

1.Terminologie
Termenul istoric „preistorie” derivă din asocierea cuvântului latin pre/„înainte de” și a celui grecesc istoria/„cercetare scrisă a trecutului” și este denumirea dată epocii din istoria omenirii situate înainte de apariția scrisului, corespunzând societății primitive.
Termenul arheologic „neolitic” derivă din asocierea cuvintelor grecești neos/„nou” și lithos/„piatră”.
Termenul arheologic „chalcolitic” derivă din asocierea cuvintelor grecești khalko/„cupru” și lithos/„piatră” și este o denumire recentă a celei de a treia faze a neoliticului.
Termenul arheologic „eneolitic” derivă din asocierea cuvântului latin aeneus/„din cupru” și a celui grec lithos/„piatră” și este o altă denumire recentă a celei de a treia faze a neoliticului.
Termenul arheologic „cultură” reprezintă totalitatea vestigiilor materiale și spirituale de același tip descoperite într-un ansamblu de așezări de pe un anumit teritoriu.
Expresia „gintă matriliniară” derivă din cuvintele latin gens și mater și reprezintă comunitatea primitivă bazată pe înrudirea pe linie maternă.
Termenul geologic „holocen” derivă din asocierea cuvintelor grecești holos/„tot” și kainos /recent” și reprezintă a două epocă a cuaternarului, care continua și astăzi.
Termenul „boreal”=nordic provine din cuvântul grec antic Boreas/„vântul din nord”.

Termenul arheologic necropolă desemnează cimitirele din preistorie și antichitate.
Termenul arheologic „sincronism” derivă din ascoeirea cuvintelor grecești syg/„același” și hronismos/„timp” și desemnează contemporaneitatea a două culturi.
Termenul arheologic „slip” desemnează un amestec de argilă fină și apă cu care se acopereau vasele de ceramică neolitice înainte de a fi arse, pentru scăderea porozității lor.
Termenul arheologic „aceramic” derivă din asocierea cuvintelor grecești a/„fără” și keramikos/„de argilă”.
Termenul „osteologie” desemnează ramura anatomicei care se ocupă cu studiul oaselor.
Termenul arheologic „stratigrafie” derivă din asocierea cuvântului latin stratum/„strat” și a celui grecesc graphos/„scriere” și desemnează o metodă de cercetare a arheologiei prin studiul succesiv al straturilor terenului.
Termenul „paiantă” derivă din cuvântul turc payanda și desemnează metoda de construcție a unei case al cărei schelet de lemn este umplut sau acoperit cu diferite materiale: împletituri de nuiele, șipci tencuite cu lut, chirpici.
Termenul arheologic „tell” este un cuvânt de origine arabă și desemnează o movilă rezultată din acțiunea îndelungată a omului.
Termenul artistic „incizie” desemnează operația de zgâriere în adâncime a unei suprafețe pentru ornamentare.
Termenul artistic „excizie” desemnează operația de tăiere și scoatere a unui fragment dintr-o piesă.
 
2.Neoliticul
a.Cronologie și periodizare
Neoliticul este datat, cu aproximație, în anii 5.500 î. H. – 2.000 î. H., fiind foarte scurt în raport cu lunga epocă paleolitică, când a apărut omul și mai scurt decât mezoliticul.
Inițial, istoricii au periodizat neoliticul după modelul paleoliticului: timpuriu (vechi sau inferior), mijlociu (dezvoltat) și târziu (superior). Apoi, s-a constatat că numărul obiectelor de aramă descoperite în ultima fază a crescut și aceasta a fost redenumită eneolitic sau chalcolitic, iar întreg ansamblul celor 3 faze neo-eneolitic.
b.Caracteristici socio-economice
Spre deosebire de paleolitic și mezolitic, caracterizate prin așezări temporare, vânătoare și culesul hranei, neoliticul este caracterizat de stabilitatea populației în teritoriu prin construirea unor locuințe solide de suprafață, producerea hranei prin cultivarea primitivă a plantelor și domesticirea și creșterea animalelor, șlefuirea uneltelor de piatră, inventarea ceramicii și a războiului de țesut. Aceste schimbări esențiale în viața comunităților primitive au determinat folosirea de către istorici a expresiei „revoluție neolitică”, pentru a sublinia că nu mai este vorba de o evoluție treptată, ci de un mare salt calitativ în dezvoltarea societății omenești.
Bărbații erau de talie mijlocie, iar femeile de talie mijlocie și mică. Vârsta medie era de 30 de ani la femei și 35 de ani la bărbați, descoperindu-se multe schelete de copii și puține de bătrâni.
Îmbrăcămintea era confecționată din țesături realizate la războiul de țesut vertical din fibre de lână și vegetale. Femeile purtau fote și fîșii late de țesătură trecute peste umeri, iar iarna un fel de rochii lungi și largi. Bărbații purtau vara un brâu de țesătură largă legat la mijloc, cu capetele atârnând în față și spate. Purtau încălțăminte în perioadele reci, când foloseau un fel de opinci sau chiar cizme.
Spre sfârșitul epocii, ginta matriliniară va fi înlocuită de marea familie patriarhală, ca urmare a creșterii rolului bărbatului în societate și înlocuirea descendenței pe linie maternă cu cea pe linie paternă.
c.Originea neoliticului din România
Inițial, istorici ca germanul Carl Schuchhardt (1859-1943), francezul Eugen Pittard (1867-1962) și românul Ioan Andrieșescu (1888-1944) au susținut teza potrivit căreia neoliticul din România ar fi fost creat de traci sau daci.
Ulterior, alți istorici, printre care Vasile Pârvan (1882-1927), au acceptat ideea că neoliticul din spațiul carpato-danubian este rezultatul asimilării de către populații venite din afară a localnicilor supuși prin lupte.
d.Absența neoliticului timpuriu în Dobrogea
Lipsa neoliticului timpuriu în Dobrogea a fost explicată în 1978 de Alexandra Bolomey (1932-1993/Institutul de Arheologie „V. Pârvan”) prin apariția la sfârșitul mezoliticului a fenomenului transgresiunii marine, care ar fi ridicat brusc nivelul Mării Negre cu 9 m, inundând astfel o mare parte teritoriului dintre Dunăre și mare. Dar, în 2002, pe  baza unor sondaje geologice recente, Valentina Voinea și Cătălin Dobrinescu au infirmat parțial această ipoteză, susținând că amplitutidinea fenomenului a fost mai mică și explicând, momentan, absența neoliticului timpuriu prin conservatorismul (continuitatea) populațiilor mezolitice dintre Dunăre și Marea Neagră.
De asemenea, cei doi au respins existența unui neolitic timpuriu aceramic susținut doar pe baza descoperirilor osteologice din peștera „La Adam” de la Târgușor, din cauza problemelor de stratigrafie și a dificultății de a deosebi speciile domestice de cele sălbatice.
Stabilirea datării descoperirilor arheologice a devenit mai precisă în secolul XX prin aplicarea metodei carbonului radioactiv C14 în laboratoarele de fizică atomică.
e.Clima, flora și fauna
În neolitic continuă holocenul, caracterizat prin încălzirea climei.
Denumit și postglaciar, epocă recentă sau aluvium, holocenul a fost împărțit în cinci perioade, dintre care a treia și a patra corespund neoliticului:  atlantic (5.500-2.500 î.e.n.) și subboreal (2.500-800 î.e.n.).
Ca urmare a încălzirii climei, au avut loc schimbări în floră și faună: vegetația de tundră și animalele mari s-au retras spre nord sau au dispărut, fiind înlocuite de păduri unde trăiau păsări și animale mici.
Conform paleontologului Marin Cârciumaru (n. 1941) de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, în România erau identificate  în 1976 cinci faze de vegetație ale holocenului, dintre care a treia și a patra corespund neoliticului: faza molid cu alun și stejăriș (9.000-10.000 ani) și faza molid cu carpen (3.000-5.000 ani).
 
3. Scurt istoric al cercetărilor culturii Gumelnița
În 1895, topograful militar Pamfil Polonic (1858-1943) a fost trimis de Grigore Tocilescu, profesor la Universitatea București și directorul Muzeului Național de Antichități (1881-1909), să facă periegheze în Dobrogea. În 3 ani, Polonic a găsit zeci de puncte arheologice. Deoarece atunci încă nu fuseseră identificate culturile neolitice din regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră, multe descoperiri au fost notate ”preistorice”.
Dintre așezările găsite de el în județul Tulcea, se remarcă ”cetatea preistorică” ce se afla la 4 km de satul Luncavița. Această așezare  de tip Gumelnița a fost cercetată în anii ”50 de Eugen Comșa (1923-2008).
De-a lungul Dunării, Polonic a descoperit la Ghindărești ”o cetate mare de pământ”. Această așezare, puțin cercetată, pare a fi una din cele mai importante din Dobrogea
În 1898-1899, topograful a recuperat la Cernavoda (Axiopolis) „din mijlocul cetății un idol preistoric”. Nu se cunoaște dacă a aparținut culturii Hamangia sau culturii Gumelnița.
Cercetările preistorice vor primi un impuls prin numirea lui Vasile Pârvan (1882-1927) ca director al MNA (1910-27) și cu specializările în epoca neolitică în Germania și Franța ale  Ion Andrieșescu, director al MNA în 1927-1935.
Din perieghezele efectuate în 1915 de D. M. Teodorescu (1881-1947), ulterior profesor la Universitatea Cluj, și G. G. Mateescu (1892-1929), student al lui V. Pârvan și asistent la MNA, au rămas date vagi, deoarece descoperirile din epocile neolitică, bronzului și fier au fost clasificate ”preistorice”. Nici datările lui I. Andrieșescu nu au fost prea precise, deși descrierile materialelor se remarcă prin acribie arheologică.
În Primul Război Mondial Dobrogea a fost ocupată de armata germană (1916-1918), arheologie germani au efectuat săpături în zonă. Carl Schuhhardt (1859-1943), șeful secției preistorie de la Muzeul Regal din Berlin, a întreprins primele cercetări sistematice într-o așezare neolitică din Dobrogea la tell-ul de la Cernavoda. Ion Nestor (1905-1974), asisent la MNA și doctor în preistoria România în Germania, a investigat sistemul de apărare al așezării și a observat aspectul deosebit al culturii Gumelnița în Dobrogea, fenomen confirmat abia după descoperirea culturii Hamangia după al doilea război mondial.  
În stratul preistoric al tell-ului de la Atmageaua Tătărască (în Cadrilater, azi Sokol, în Bulgaria), Vladimir Dumitrescu a descoperit materiale ale fazei de tranziție a culturii Boian la cultura Gumelnița și o foarte interesantă ceramică Gumelnița.
Importanta sinteză de istorie veche a Dobrogei din 1937 a lui Radu Vulpe (1899-1982), asistent la Universitatea București,  includea și referiri la epoca neolitică. Pe lângă descoperirile tip Gumelnița de la Cernavoda și Atmageaua Tătărască, R. Vulpe menționa și 6 tell-uri în Cadrilater cu straturi gumelnițene. El a intuit locuirea ambelor maluri ale fluviului de către comunități aparținând culturilor Boian și Gumelnița, aspect confirmat ulterior de săpături.
După Al Doilea Război Mondial, cercetările privind cultura Gumelnița s-au intensificat. Săpături importante au fost efectuate la: Luncavița; Medgidia, săpături nepublicate de Nicolae Harțuche (1928-2003), director al Muzeului Arheologic Constanța și Muzeul Arheologic Mangalia în 1957-1960; Baia, valul de pământ și șanțul tell-ului spate de Dumitru Berciu (1907-1998) și Sebastian Morintz (?-1997); peșterile din centrul Dobrogei, cercetate de N. Harțuche; Costinești, Doina Galbenu (1932-1999); Constanța, tot D. Galbenu; Carcaliu, Elena Lăzurcă; Hârșova, cele mai ample cercetări privind cultura Gumelnița în Dobrogea au fost începute în 1960 de D. Galbenu și reluate sistematic în 1985.
În NE Bulgariei, Henrieta Todorova și Ivan Ivanov au realizat descoperiri excepționale la Varna și Durankulak (Cadrilater).
În 1974, Constantin C. Giurescu considera că Gumelnița era una din „cele mai bine studiate” culture neolitice din România.
 
4. Geneză, cronologie, periodizare, sfârșit
Site-ul eponim (prima descoperire arheologică) al culturii Gumelnița se află pe o măgură (deal) de lângă orașul dunărean Oltenița.
Este datată în mil. V – IV î. H.
Ea a succedat culturii Boian (Muntenia) din neoliticul mijlociu, la geneza sa contribuind și influențe balcanice, conform opiniei exprimate în 1972 de Vladimir Dumitrescu (1902-1991).
Dacă în 1980, Radu Florescu (1931-2003), profesor de muzeologie la Institutul „N. Grigorescu“, periodiza această cultura în 3 faze, în tratatul Academiei Române din 2001, academicianul Mircea Petrescu-Dâmbovița (1915-2013) distingea 2 faze cu câte 2 etape.
De asemenea, academicianul plasa cultura Gumelnița în eneolitic.
Aria sa de răspândire cuprindea Muntenia, sudul Moldovei, Dobrogea și E Bulgariei și NE Greciei. De asemenea, se încadra în mare unitate culturală Gumelniţa-Kodjadermen-Karanovo VI din SE Europei.
Gumelnița a fost sincronă cu cultura Cucuteni (Moldova).
Muzeul Culturii Gumelnița din Oltenița consideră această cultură ca fiind „cea mai avansată civilizaţie din Europa la acea vreme” și „similară” celor din Egipt și Mesopotamia (azi Irak).
La sfârșitul culturii Gumelnița s-a destrămat și unitatea culturală din zonă, apărând noi structuri etno-lingvistice. Peste cultura Gumelnița s-a suprapus brusc în Dobrogea și E Munteniei cultura Cernavoda I, apărută la pătrunderea dinspre stepele nord-pontice (Ucraina) a unor triburi de păstori protoindoeuropeni, care încheie perioada neolitică.
 
5. Așezări și locuințe
Așezările culturii Gumelnița din câmpie erau de tip tell, care nu sunt comparabile în dimensiuni și vestigii cu cele din Orient, dar atestă totuși o locuire îndelungată în același punct.
Așezările situate pe terasele înalte ale apelor, în luncile râurilor și ostroavele Dunării erau întărite cu șanțuri și valuri de pământ.
Așezări importante din Dobrogea: Costinești (malul mării), Palazu Mare/Constanța, Palazu Mic/M. Kogălniceanu/CT, Năvodari, Calfa/Topolog/TL, Luncavița, Niculițel/TL, Gura Dobrogei/Târgușor/CT, Hârșova, Cernavoda (dealul Sofia) și Medgidia.
Locuințele de suprafață rectangulare erau construite în sistem paiantă și erau dotate cu vetre. Cele cu pridvor sunt asemănătoare caselor megaron din stratul unu de la Troia (pe coasta asiatică a strâmtorii turcești Dardanele), în opinia lui M. Petrescu-Dâmbovița.
În tell-ul de la Hârșova, înalt de 12 m, stratul culturii Gumelnița măsoară peste 5 grosime, aspect ce a permis urmărirea întregii evoluții temporale a acestei culturi.
La săpăturile din 1957-1958 de la tell-ul situat la 200 m de gara Medgidia s-au descoperit două locuințe. Una era compusă din două camere cu pereți din bârne și nuiele, lutuiți, iar în cea de a doua s-au găsit 4 vase mari cu provizii și multe râșnițe.
 
6. Repere antropologice
Chiar dacă pentru Dobrogea nu există date antropologice, este interesantă o prezentare a elementelor cunoscute prin analizele realizate de Olga Necrasov (1910-2000), profesor la Universitatea Iași și I. Popovici: 18 schelete la Dridu/Ialomița, 64 la Vărăști/Giurgiu și unul la Varna. Extrapolarea acestor date pentru Dobrogea ar fi „riscantă” în opinia lui Puiu Hașotti, deoarece în acea epocă populația era eterogenă, iar în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră cultura Hamangia a avut un rol în formarea structurii antropologică a culturii Gumelnița.
De la Dridu există informații pentru 10 schelete, sexul fiind determinat la 4 schelete de B și 4 de bărbați și 4 de femei, cu o medie de vârstă de 32 de ani. Un grup era mediteranoid, iar în al doilea elementele mediteranoide erau mixate cu caracatere protoeuropoide atenuate. Fruntea era mijlocie sau înaltă, orbitele la o înălțime medie și nasul lat. Statura era mijlocie sau mică la femei, iar la bărbați mijlocie sau înaltă.
Lotul de la Vărăști era format din 38 de schelete de bărbați și 26 de femei, toate de adulți.
În comparație cu scheletele culturii Boian, cele gumelnițene sunt mai gracile, cu o statură mică.
Scheletul de la Varna aparține unui  bărbat de tip europoid de 1,70 m, decedat între 40-46 de ani (vârstă înaintată în acele timpuri). Capacitatea craniană era foarte mare - 1622 cmc. Fața avea o formă pentagonală, de înălțime și lărgime mijlocie, orbite patrulatere cu unghiuri rotunjite, fruntea era largă, mandibula bine dezvoltată și dinții înalți.
7. Morminte și necropole
Mormintele izolate și necropola de la Grădiștea Ulmilor/Vărăști/CL indică practica înhumației chircite pe o parte, cu inventar funerar sărac din vase de lut ars și mici obiecte de aramă.
 
8. Unelte
După materia primă folosită, uneltele culturii Gumelnița se împart în 3 categorii: din silex, din piatră șlefuită și din os și corn.
Este perioada de dezvoltare. a prelucrării silexului balcanic de calitate superioară, osului și cornului.
Unelte din silex: lame retușate, răzuitoare pe lamă sau așchie, vârfuri de lance, secure, topoare plate și trapezoidale cu sau fără gaură pentru coadă, topoare-ciocan, percutor din rocă dură.
Unelte din piatră șlefuită sunt reprezentate de topoare de dimensiuni mari perforate pentru defrișare și prelucrarea lemnului în construcții.
S-au găsit numeroase unelte din os și corn de cerb: săpăligi, harpoane, împungătoare, pumnale și străpungătoare.
 
9. Ceramica
Ceramica bogată a culturii Gumelnița cuprinde, ca în toate culturile neolitice, vase de uz comun din pasta degresată cu cioburi pisate, precum vase mari de provizii, borcane, oale și vase din ceramică fină, precum castroane întinse, farfurii, vase cu umăr, cratere, cutii.
Vasele aveau culoare brună și erau lustruite intens.
Forme specific erau: vasul în formă ”de rață” sau „burduf” (gr. askos); recipientul mare pentru păstrarea hranei și apei, descoperite în număr mare la Hârșova, Medgidia și Cernavoda; strachină tronconică scundă cu diametru mare, pictată cu motive geometrice și spiralice în roșu și alb cu grafit.
Cantități mari de vase ceramice s-au găsit la Costinești, Palazu Mare, Palazu Mic, Năvodari, Calfa, Luncavița, Niculițel, Gura Dobrogei: castroane, străchini, oale, cești și capace.
Decorul este încrustat sau excizat, tehnici preluate din cultura Hamangia. Acest apect este un argument al tezei că în Dobrogea s-a dezvoltat o variantă regională a culturii Gumelnița.
Specificul ceramicii este ornamentarea cu grafit, preluată din cultura Boian. În tratatul Academiei Române din 2001, M. Petrescu-Dâmbovița includea cultura Gumelnița în categoria special a culturilor eneolitice cu ceramică pictată cu grafit, alături de cultura înrudită Sălcuța din Oltenia.
Se disting trei tipuri de pictură: cu alb, cu grafit și tricromă.
 
10.Plastica
Plastica bogată a culturii Gumelnița este reprezentată de figurine feminine din lut ars, marmură, plăcuțe de os și foaie de aur, legate de cultul fecundității și fertilității. Mai rar în plastica antropomorfă sunt redate, la scară redusă, obiecte casnice sau locuința.
Numeroase vase antropomorfe și zoomorfe au apărut în fazele evoluate, unele fiind apreciate în 1972 de V. Dumitrescu ca „piese sculpturale de mare valoare”.
 
11. Ocupații
Numărul ridicat al săpăligilor de os și corn și al râșnițelor dovedește caracterul agrar primitiv al comunităților Gumelnița. Economia se baza pe cultivarea plantelor și creșterea animalelor, scăzând aportul vânătorii, pescuitului și culesului, apărând însă mineritul și metalurgia.
Aceste ocupații recente erau legate de aramă (cupru), primul metal cunoscut de om.
Mineritul era practicat, foarte probabil, la zăcământul de la Altân Tepe/TL.
Metalurgia era bazată pe minereul din acest zăcământ și pe importuri. Din aramă se confecționau prin ciocănire sau turnare unelte, ca topoare-pană și cu două brațe, numeroase ustensile, precum undițe, dăltițe, lame, sule, și podoabe ca inele, ace, brățări, cercei.
 
Meșteșugurile casnice precum torsul și țesutul reveneau femeilor.
În fiecare așezezare s-au găsit fusaiole (prâsnele de fus) din lut, majoritatea discoidale, cu înălțimi și diametre între 0,05 și 0,06 m, cele confecționate din fragmente de vase având o formă rotundă. Dimensiunile diferite arată că firele toarse erau de grosimi diferite.
Țesutul se făcea cu război de țesut vertical, informație obținută prin analiză etnografică. Greutățile pentru războiul de țesut sunt puține,cu  formă ovoidală și nu depășesc 0,08 m. E. Comșa  a identificat pe unele figurine îmbrăcăminte decorată cu benzi, spirale și forme geometrice, aspect similar cu cel din culturile Precucuteni și Cucuteni din Moldova.
Pandantivele din aur cu decor au repause descoperite în așezările comunităților Gumelnița proveneau, cel mai probabil, din schimburile cu alte culturi sudice.
 
NOTĂ: Fotografiile au fost realizate de ZIUA de Constanţa cu acordul conducerii MINAC.
 
Bibliografie cronologică
VLADIMIR DUMITRESCU, Fouilles de Gumelnita, „Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie”, Cultura Națională, Bucharest, 2, 1925, p. 29-103.
VLADIMIR DUMITRESCU, „Proceeding of the First International Congress of Prehistoric and Protohistoric Sciences”, London, august 1-6, 1932, p. 2.
DINU ROSETTI, „PMMB”, 1, 1934, p. 6-39.
ION NESTOR, Cercetäri preistorice la Cernavoda ,„Analele Dobrogei”, 18, 1937, p. 1-21.
 
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Cernăuți, 1937.
VLADIMIR DUMITRESCU, The painted decoration of the pottery from the eneolithic station near Atmageaua-Tătărască, „Annals of Archaeology and Antropology”, Institute of Archeology of University of Liverpool, 24, 1-2, 1937, 14 p., 5 pl.
EUGEN COMȘA, Raport preliminar asupra sondajului de lângă Luncaviţa, raionul Măcin, „Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de istorie și filozofie al Academiei RPR, București, 3, 1952, p. 413-416.
 
DUMITRU BERCIU, Contribuții la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări, Ed. Academiei RPR, 1961, p. 363-536.
 
EUGEN COMȘA,  Săpături arheologice la Luncaviţa, „Materiale privind istoria veche a RPR”, Ed. Acad. RPR, București, 8, 1962, p. 221-224.
 
SEBASTIAN MORINTZ, „Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de istorie și filozofie al Academiei RPR, București, 13, 1962, 2, p. 280-281.
 
DOINA GALBENU,             Așezarea neolitică de la Hârșova„Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de istorie și filozofie al Academiei RPR, București, 13, 1962, 2, p. 285-305.
 
DOINA GALBENU, „Sesiunea de comunicări a muzeelor de istorie”, 1, 1964 (1971), p. 72-73.
DOINA GALBENU, Nouvelles donnees concernant le debut de la civilization Gumelnița de Dobrogea, „Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne”, serie nouă, Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, București, 10, 1966, p. 321-328.
 
DUMITRU BERCIU, Cultura Hamangia, I, București, 1966, p. 121.
 
DOINA GALBENU, Așezarea neolitică de la Costinești, „Pontica”, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, 4, 1971, p. 237-245. (revistapontica.wordpress.com)
EMIL CONDURACHI & VLADIMIR DUMITRESCU & MIRCEA MATEI, Harta arheologică a României, Meridiane, București, 1972, p. 17. (Comuna primitivă/V.D.)
 
CONSTANTIN C. GIURESCU & DINU GIURESCU, Istoria românilor, vol. I, București, 1974, p.22. (Străvechi așezări omenești – Neolitic)
 
NICOLAE HARȚUCHE, Unele probleme ale postpaleoliticului în peșterile Dobrogei, „Pontica”, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, 9, 1976, p. 14-17. (revistapontica.wordpress.com)
 
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic. – sec. X, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 313-5. (Gumelnița/E. Comșa)
 
RADU FLORESCU & ION MICLEA, Strămoșii românilor. Vestigii milenare de cultură și artă, vol. I (Preistoria Daciei), Meridiane, București, 1980, p. 82-85 (Comentarii/R. F.)
 
ELENA LĂZURCĂ, Cercetări arheologice în stațunea neolitică de la Carcaliu (jud. Tulcea) „Peuce”, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 9, 1984, p. 23-29, 425-434.
 
DRAGOMIR POPOVICI & PUIU HAȘOTTI, Considerations about the synchronism of the Cernavoda I culture, „Pontica”, 21-22, 1988-1989, p. 291-298.
 
DRAGOMIR POPOVICI & PUIU HAȘOTTI & DOINA GALBENU & C. NICOLAE,  Cercetările arheologice  din tell-ul de la Hîrșova, Jud.  Constanţa 1988, „Cercetări arheologice”, Muzeul de istorie națională București, 9, 1992, p. 8-11.
 
EUGEN COMȘA, Unele date despre îmbrăcămintea din epoca neolitică de pe teritoriul României,, „Hierasus”, Muzeul Județean Botoșan, 7-8, 1989, p. 39-53.
 
PUIU HAȘOTTI & DRAGOMIR POPOVICI,  Cultura Cernavodă I în contextul descoperirilor de la Hârşova, „Pontica”, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, 25, 1992, p. 15-43.
 
EUGEN COMȘA, La Roumanie meridionale, „Atlas du neolithique europeen”, I, ERAUL 45, Liege, 1993, p. 151-189.
PUIU HAȘOTTI, Epoca neolitică în Dobrogea, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța/Bibliotheca Tomitana I, 1997, p. 71-118 (Cultura Gumelnița).
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 22-23. (II. Com. gentilice de agric. și păst. din ep. n. / A. R.)
 
MIRCEA PETRESCU-DÂMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.) / ACADEMIA ROMÂNĂ, Istoria românilor, vol. I (Moștenirea vremurilor îndepărtate), Ed. Enciclopedică, București, 2001, p. 155-161. (g. Eneoliticul dezvoltat./M.P.D.)
 
MUZEUL CIVILIZAȚIEI GUMELNIȚA OLTENIȚA – Expoziții permanente – Cultura Gumelnița (muzeulgumelnița.ro)
 
MINISTERE DE LA CULTURE (Paris) - Viața pe malul Dunării acum 6500 de ani – Spațiul și timpul – De la neolitic la calcolitic în Dobrogea – Cultura Gumelnița (cimec.ro)
 
Despre Marius Teja 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - oameni, popoare:   Cultura Boian din epoca neoliticului mijlociu