Istoricul Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - I“ din Constanţa (galerie foto)

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - I“ din Constanţa este un monument de arhitectură emblematic pentru oraşul de la malul mării. Înaintea ridicării bisericii de astăzi, situată pe str. Ştefan Mihăileanu colţ cu str. Călăraşi, slujbele se săvârşeau într-un paraclis din cimitirul oraşului, paraclis ridicat de preotul Nicolae Paveliu, în cursul anului 1919.
 

 
Mai târziu, Primăria Constanţei, prin intermediul primarului Horia Grigorescu, a început lucrările la actuala biserică. Lucrările au fost demarate în ziua de 12 septembrie 1934 şi s-au încheiat în anul 1937, când, pe data de 17 octombrie, biserica a fost sfinţită de către patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu alţi doi ierarhi: episcopul Constanţei Gherontie Nicolau şi arhiereul-vicar patriarhal Galaction Cordun. Pisania sfântului lăcaş spune că „această sfântă biserică, cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, s-a zidit (...) de către enoriaşi şi autorităţile locale, paroh fiind pr. Al. Moroianu“. Cu acest prilej, patriarhul Miron Cristea a emis un document prin care primarul Horia Grigorescu era recunoscut ctitor al bisericii.
 
Impunătoarea construcţie, elegantă, zidită din piatră şi cărămizi şi acoperită cu tablă din aramă, cu pronaos, naos, altar şi abside, a fost realizată după planurile arhitectului-şef al Patriarhiei, Dumitru Ionescu-Berechet.
 
Clopotniţa, cu adevărat magnifică, are forma unei turle înalte de 30 de metri, zveltă, aşezată lateral şi integrată în corpul bisericii. Catapeteasma, sculptată în marmură, este opera sculptorului Schmiedinger din Bucureşti, un artist cunoscut în acele vremuri. Ea cuprinde trei serii de icoane: împărăteşti, praznicale şi ale Sfinţilor Apostoli. Policandrul, cu 104 lumini, şi sfeşnicele împărăteşti sunt din fier forjat, lucrate cu multă artă. Stranele arhiereşti, ale cântăreţilor şi ale credincioşilor, sunt sculptate în lemn, fiind lucrate la Liceul Industrial din Constanţa. Pictura din biserică a fost realizată în frescă de către pictoriţa Nina Arbore, în stil bizantin. Ea a fost ajutată de pictorii Virgil Manoliu (care a contribuit mai mult la ansamblul pictural al Pantocratorului din turlă) şi Ghiţă Popescu-Mazilescu. Despre pictură, pisania bisericii mai menţionează că aceasta a fost restaurată între anii 1980 şi 1981 de către pictorul Gheorghe Ciobanu, paroh fiind atunci preotul Aurel Cazacu, iar preot împreună slujitor Dumitru Stănei, protopop al Constanţei.
 
În ziua de 6 august 1937 s-a făcut recepţia naosului şi pronaosului, comisia fiind alcătuită din episcopul Gherontie Nicolau al Constanţei, profesorul universitar George Oprescu, directorul muzeului de artă din Bucureşti, pictorul profesor universitar Camil Ressu, primarul Constanţei, Horia Grigorescu, preotul Ioan Roşculeţ, Dumitru Ionescu-Berechet, arhitectul-şef al Patriarhiei Române, şi pictoriţa Nina Arbore. Recepţia finală a avut loc pe 19 noiembrie 1938, prilej cu care George Oprescu, mare istoric şi critic de artă, a făcut următoarea apreciere:
„Nu cred că mă înşel afirmând că această biserică, aşa cum a ieşit din planul arhitectului şi din mâna pictoriţei, va fi o podoabă a oraşului şi una dintre frumoasele noastre clădiri religioase din ultimul timp“.
 
Bombardamentele aviaţiei sovietice din 1941 au avariat grav atât Catedrala Episcopală a Constanţei, cât şi Palatul Episcopal. Ca urmare, Catedrala nu a mai putut fi folosită la săvârşirea sfintelor slujbe. În locul ei, mai mulţi ani la rând, au servit drept catedrale episcopale temporare mai multe biserici din Constanţa, printre care şi biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - I“. Arhiereul Eugeniu Laiu Suceveanul a fost instalat episcop locţiitor al Constanţei în această biserică, în noiembrie 1942.
 

În timpul parohiatului părintelui Constantin Lungu, la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ s-au efectuat lucrări de tencuieli exterioare în praf de marmură, revizuirea acoperişului, construirea lumânărarului, mochetarea bisericii, refacerea completă a instalaţiei de încălzire şi trecerea la sistemul de încălzire pe gaze. Între anii 2009 şi 2010 s-a construit din temelii capela mortuară „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir“ din curtea bisericii.
 
La această biserică au slujit: preotul paroh Ioan Roşculeţ, preotul paroh Alexandru Moroianu, preotul Mihail Buric, preotul paroh Constantin Coadă, preotul Ioan Ciorbaru, preotul paroh Aurel Cazacu, preotul paroh Dumitru Stănei, preotul Laurenţiu Costache, preotul Vasile Lăţcan şi preotul Grigore Prodan, protopop al Protoieriei I Constanţa. Astăzi slujesc: preotul pensionar Constantin Lungu (fost paroh al acestei biserici), preotul Tănase Caraiane, preotul Ciprian Ioan Cojocaru, preotul Viorel Georgescu şi preotul paroh Ciprian Stoichin.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Inventar Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - I“ din Constanţa, 1967
 
Sursă foto: Ionuţ Druche

 

Despre Ionuţ Druche

 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Memoriul preotului militar Ioan Popescu de la Regimentul 40 Călugăreni